$$$

 În mijlocul Pacificului se află un oraș de piatră care sfidează toate legile ingineriei antice și moderne.

Pe un atol de corali din Micronezia, la mii de kilometri de orice civilizație, se ridică una dintre cele mai imposibile construcții de pe Pământ. Nan Madol, numit "Veneția din Pacific", este un oraș antic construit pe 92 de insule artificiale, conectate printr-o rețea labirintică de canale care îl fac să plutească misterios pe apă. Dar ceea ce lasă mască pe ingineri nu sunt canalele, ci faptul că acest oraș a fost construit din blocuri de bazalt de 50 de tone fiecare, transportate dintr-o carier de pe cealaltă parte a insulei.

Pentru a înțelege dimensiunea acestei realizări, trebuie să ne imaginăm că între secolele 12-17, o populație de doar 25.000 de oameni de pe insula Pohnpei a transportat în medie 1.850 tone de bazalt pe an, timp de 400 de ani. Greutatea totală a structurilor se ridică la 750.000 de tone metrici - echivalentul a 150 de turnuri Eiffel. Cei mai grei blocuri cântăresc 50 de tone și au fost ridicate la înălțimi de 7,5 metri, fără roți, fără animale de povară, fără macarale. Pur și simplu nu există nicio explicație tehnică pentru modul în care au reușit această performanță.

Legendele locale oferă singura "explicație" disponibilă: orașul a fost construit de doi vrăjitori gemeni, Olisihpa și Olosohpa, care au venit pe mare din țara misterioasă Katau. Aceștia aveau puterea să leviteze blocurile de bazalt prin magie neagră și să le plaseze perfect în poziție cu ajutorul unui dragon zburător. Deși pare fantastică, această poveste este singura care explică cum au fost mutate pietrele de zeci de tone prin mlaștini și ape adânci, fără a lăsa urme de drumuri sau rampe de construcție.

Cel mai tulburător aspect este că Nan Madol nu avea niciun motiv să existe. Insulele artificiale nu aveau surse de apă dulce și nu se putea cultiva nimic pe ele. Toate proviziile trebuiau aduse cu barca de pe insula principală. Era un oraș complet dependent, construit doar pentru a demonstra puterea dinastiei Saudeleur, care a domnit până în 1628. Apoi, brusc, orașul a fost abandonat și lăsat pradă junglei, ca și cum locuitorii ar fi fugit de ceva.

Astăzi, ruinele Nan Madol sunt aproape complet acoperite de vegetație tropicală, iar localnicii evită zona, considerând-o bântuită de spiritele morților. Cercetătorii care încearcă să explice construcția se lovesc de același zid de imposibilitate tehnică. În epoca noastră, cu toate macaralele și tehnologia modernă, am avea dificultăți să reproducem Nan Madol. Faptul că a fost construit acum 800 de ani de o cultură considerată primitivă rămâne una dintre cele mai mari enigme arhitecturale de pe planetă. Poate că vechii constructori știau cu adevărat ceva ce noi am uitat.