$$$

 În Grecia Antică exista un obicei aparte: în agora – piața centrală a cetății – se spărgeau în mod public amfore de lut, până când cioburile, numite ostrakone, ajungeau pentru toți. Apoi cetățenii scrijeleau cu acele numele persoanei pe care doreau s-o alunge din Atena. Dacă se adunau șase mii de cioburi cu același nume, exilul devenea realitate.

Așa s-a născut expresia „a fi supus ostrachismului”.

Prin acest ritual, erau alungați tirani, senatori corupți sau pur și simplu oameni neplăcuți. Vinovați fără dovezi, dar despre care „toată lumea știa” adevărul.

Se spune că trăia atunci un general și politician vestit – Aristide. Legende se spuneau despre el. Era numit Aristide cel Drept. Un simbol al onoarei și al curajului. O întruchipare vie a corectitudinii și altruismului.

Într-o zi, Aristide trecea prin agoră. Un trecător – om simplu, neștiutor de carte – i-a întins un ciob de amforă, rugându-l să scrie un nume pentru votul de exil.

Pe cine să treacă? Evident, pe… Aristide.

Uimit, Aristide l-a întrebat: „Ce rău ți-am făcut?”

Răspunsul a venit simplu și crud: „M-am săturat până peste cap să aud mereu despre cât ești de drept și de virtuos. Nu mai suport! Mi-e greață deja de-atâta dreptate.”

Aristide, omul dreptății, și-a scris numele cu mâna proprie. Și a adăugat că poate, într-o zi, lumea își va aminti de cinstea și de curajul lui…

Înțelegi acum? Oamenii cinstiți, corecți și buni nu sunt întotdeauna iubiți. Prin prezența lor, îi fac pe ceilalți să pară mai mici, mai slabi, mai meschini. Și încep să deranjeze. La început sunt admirați, dar cu timpul devin obositori prin comparație. Așa se ajunge la alungarea celui mai bun, celui mai demn, celui mai curat.

Se părăsesc soți buni, se trădează prieteni loiali, se concediază angajați sârguincioși. Se scapă de omul de caracter, de liderul corect. Se aplică „principiul Aristide”.

Și mereu ne mirăm. Dar adevărul e că a fi prea bun printre oameni mediocri e periculos. Și costisitor.

©️ Anna Kirianova

Ilustrație: „Aristide condamnat la ostrachism”, Charles Brocas, 1806