$$$

 ADRIAN PĂUNESCU 

ÎNVIEREA 

Otrava plânge-n muguri și mierea fierbe-n frunze ,

Se simte ÎNVIEREA în om până la os ,

După atâtea temniți și- atâtea căi ascunse ,

Se redeșteaptă firea , odată cu Hristos .

Neprețuită -i clipa de libertate sfântă ,

În care e posibil să ne mai naștem iar ,

Metalicele fire de telegrafe cântă ,

Sub presiunea ierbii , mormintele tresar .

Ne priveghezi în toate ,ne porți amărăciunea ,

Din Tine reîncepe miracolul lumesc ,

E clipa când se spune și tot ce nu se spune ,

Contrariile firii , deodată , se iubesc .

În fiecare lucru se-ntâmplă-o răstignire ,

Din fiecare lucru renaște Dumnezeu ,

Iar cel ce înviază , condamnă la iubire ,

El știe că iubirea e lucrul cel mai greu .

Iubirea e știință , nu e complicitate ,

Iubirea-i umilință , nu e orgoliu laș ,

Iubirea-i slăbiciunea ce orice forță bate ,

Iubirea e credința în semeni și-n urmași .

Azi-noapte , în tăcerea de-ntunecime oarbă ,

Am auzit deodată-ntâmplându-se ceva ,

Iisus ieșea din groapă ,iar firele de iarbă ,

Cu tălpi reînviinde ,abia le atingea .

Se redeșteaptă firea ,aproape omenește ,

Milogii se ridică , răzbunător ,de jos ,

De focul răstignirii chiar crucea înflorește ,

Nu-i totul imposibil , a înviat Hristos .