***

 E doar o iluzie. 

Suntem în anul 2024,

Am ajuns sa ne mințim și să expunem ceva ce nu există căci am devenit atât de slabi încât nu mai suntem capabil de a digera adevărul. 

Nu mai exista bine sau rău greșit sau corect etic și moral, pentru ca totul este relativ și bazat pe un argument subiectiv ,, asta e părerea mea” deși într-o totală contradicție  ești obligat să te supui și să accepți realitatea și ideile altora căci daca  totuși  încerci cumva să îți expui reala opinie sau realitate vei fi încolțit și atacat. Dar oare ce mai e real?! 

Alegem să fim ignoranți în timp ce  privim cum totul se destramă și găsim doar vinovați. 

 Ne plângem de rezultate dar evităm să ne asumăm vreo responsabilitate. 

Desi suntem conștienți de faptul ca noi am fost cauza și restul e doar un efect, alegem totuși să negăm  sau să credem ca e doar un curs natural ce inevitabil va ajunge la colaps, într-un final. 

Suntem slabi și ne este  frică să spunem ceva. Ne este frică să fim vulnerabili dar mai ales să fim autentici și reali, si totuși cat de paradoxal faptul ca nu ne este jenă să ne ridiculizăm și să ne expunem 

corpurile pentru validare atenție sau bani. 

Cat de bizar, ca desi nu  mai 

știm cum să ne identificăm, totuși credem ca evoluăm. 

Nu știm cum s-a ajuns aici,  dar acceptăm totul sau găsim vinovați. 

Deși interacțiunea fizică nu prea mai există, ne ascundem în spatele unui ecran și arătăm ceva ce nu persistă, niște filtre, doar ficțiune și minciună. 

Ceva ce cândva era uman, acum  pare să fie ceva așa artificial, fără emoții sau conștiință. 

Desi nu ne place ceea ce vedem și ce trăim, nu facem nimic decât să ne supunem și să înghițim tot ce ni se dă pe tavă, fără a pune întrebări si fără a ne impune. 

Rolurile s-au inversat atât de mult și chiar credem ca bărbații pot fi femei și femeile bărbați, iar genul nu ne mai diferențiază, curând nu mai putem fi nici identificați.

Suntem într-o competiție continuă, ne comparăm cu ceilalți și ne jucăm cu sentimentele celor vulnerabili și îi manipulăm,  căci doar asa pare ca mai putem deține  și noi puțin control și ca dominam. 

Doar unii dintre noi vedem ce se întâmplă și uneori pare ca ne uitam la un film sau mai bine zis un teatru de marionete. 

Eu refuz sa cred ca asta chiar e lumea in care trăim sau ca e real, vreau sa cred ca vad eu totul distorsionat uneori, și e doar un fel de distragere temporara și mă agăț de iluzia aceasta și la fel ca mine probabil, mai sunt și alții. 

Și ce expun aici, nu e decât un moment de confuzie sau o mică amprentă din ce cred ca am văzut, sau poate e doar o proiecție?! 

Sper ca voi, sa nu vedeți ca mine chiar și pentru un moment, desi uneori mă gândesc ca daca totusi, e real ce se întâmplă astăzi, se va perpetua și în alte  generații dar oricum, nu am putea face nimic pentru ca suntem o minoritate. 

Asa ca aleg și eu acelas lucru, sa întorc privirea doar către mine, căci știi și tu destul de bine, cine suntem noi să schimbăm ceva?! Iau și eu  totul așa  cum este, de fapt,  aleg să mă bucur de faptul ca diversitatea este chiar foarte benefică, de altfel ar fi totul atât de plictisitor. 

E doar o proiecție așa ca voi întoarce reflectorul.

P.S. câte contradic ții pot fi în mintea unui om.