sâmbătă, 17 februarie 2024

***

 La fel de actuala acum ca si atunci


Stramba coloana a infinitului


Profu` meu de info mi-a dat o idee geniala

Sa m-apuc sa scriu despre coloana vertebrala

Nu sunt anatomist si deci nu fac stiinta

Sa jonglez cu metaforele este a mea vointa

In conditiile date eu trec la actiune

Si abordez subiectul coloanei-natiune

Nu sunt un politruc si nici un comunist

Dar nici orb nu-s la suflet sa nu simt ceea ce-i trist

Ca vertebrele natiunii au luat-o pe o panta

Pe care o observi doar cand se-ofileste o planta

Se tot duce coloana ca o minge spre gol

Toti vor sa-i vada corsetul, sa nu fie nasol

Dupa multi el odata cam pe la patru ani apare

Si nu-si dau seama ca si de ei depinde ca dispare


Brancusi a cioplit o coloana ce se vrea la infinit

Care a luat-o pe contrasens si nu s-a mai oprit

De prea multi ani cu totii ne tot facem iluzii

C-o sa reducem unghiul cu-ajutoare si perfuzii

Dar astea sunt ca drogurile, prelungesc agonia

Ele provoaca tristetea si nu veselia

Si pana cand faptele nu se vor revedea in zare

Vom continua din pacate sa ne tot ducem la vale 


Asa dupa refren sa intram in subiect

Intai ma-ntreb de ce vorbesc ca nici eu nu stau drept

Dar cum v-am spus si mai sus io nu pot sta pasiv

Pentru ca treaba-asta-i mai periculoasa decat virusul HIV

Coloana noastra se tot stramba de zeci si zeci de ani

Si imoralitatea se -mbina armonios cu verbul ``a avea bani``

E mai rau cand ii ai si nu stii ce-nseamna ei

Te crezi mai tare decat Praslea in lupta cuc 7 zmei

Toate acestea dragii mei denota incultura

Si-ngrosarea obrajilor oricand se da din gura

Prin toate aceste fapte intram intr-un cerc vicios

Care-n interiorul lui matura valorile pe jos

Punctele lui vor la Mecca mai rau ca un mahomedan

Si motoarelor lor sa le facem templu in mai putin de-un an


Ca romanii adevarati sa trecem de la o extrema la alta

De la oamenii blindati la cei care dau cu sapa

Aici nivelul de trai nu prea este in verva

Dar asta nu-i scuza deloc cand stramba catre-o vertebra

Prin blaturi, spaga, furtisaguri ei se-automutileaza

Si coloana vertebrala tot nu se redreseaza

Treaba asta implica iluzia de prosperitate

Insa face ca vertebrele sa ramana-nghetate

``Daca fac si altii, de ce sa nu fac?``

Iata cateva cuvinte care tare rau ne plac

Preferabil ar fi insa sa punem picioru-n prag

Si sa facem clar corsetul, sa nu mai fie vag

Astfel este posibil sa devenim modele

Cu baza-n Dumnezeu si-n alte sfinte cele

Oamenii adevarati chiar ne vor urma

Si soarele din nori pe bolta-l vor ridica

Cu speranta dragii mei c-ati invatat ceva bun

Inca de doua ori refrenu`va rog am sa vi-l spun


Cristian Enache Scrisa initial in Feburarie 2004, Resscrisa in Februarie 2024

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

***

 Sfasietoarea poveste a Iuliei Hasdeu, nascuta pe 14 noiembrie 1869 “Je suis heureuse; je t’aime; nous nous reverrons; cela doit te suffire”...