marți, 7 aprilie 2020

Martie 2020, o criză fără precedent sau o oportunitate fără precedent?

Martie 2020, o criză fără precedent sau o oportunitate fără precedent?
În limba chineză ideograma cuvântului criză este compusă din două subideograme: una simbolizează pericolul și cealaltă reprezintă oportunitatea. O alăturare interesantă care ne îndeamnă la introspecție. Dacă ar fi să ne raportăm fiecare dintre noi la măcar 2 situații de criză pe care le-am traversat până acum în viață am putea identifica cu siguranță oportunitățile din spatele acelor situații pe care le-am descifrat abia mai târziu sau poate doar acum când ne întoarcem în timp. Odată cu traversarea lor ne-am maturizat, ne-am transformat comportamentele, modul de a gândi și atitudinile, am făcut pași importanți în dezvoltarea inteligenței emoționale, ne-am amplificat capacitatea de a ierta și de a iubi, toleranța și acceptarea.
Situația de criză pe care o traversăm de aproximativ 3 săptămâni, zguduie din temelii domeniul sănătății, planul financiar, domeniul relațional și social, planul emoțional și mental și identitatea fiecăruia dintre noi având totodată și o profundă dimensiune spirituală. În mod cert, este o criză fără precedent. De aceea putem spune că învățăm pas cu pas cum să o abordăm, pe măsură ce ea se derulează. Se vor face probabil și greșeli. Nimeni nu are experiență, toată lumea o dobândește văzând și făcând. Este singura abordare eficientă pe care este necesar să o îmbrățișăm. Acceptarea și nu negarea situației în sine, toleranța maximă față de noi înșine și față de cei din jurul nostru, să facem maximul din ceea ce putem fiecare acolo unde suntem reprezintă primul ajutor pe care-l putem oferi noi acum.
Celor care lucrează în domeniul medical, medicilor și asistentelor în principal, fiind prima linie de intervenție, le revine cea mai mare parte a responsabilității deoarece ei înțeleg cu ce ne confruntăm în mod real odată cu apariția acestui virus. Responsabilitatea revine mai mult ca oricând și fiecărui om din această țară (și din întreaga lume!) doar că, din păcate, la foarte mulți cetățeni nivelul de înțelegere a gravității situației lasă mult de dorit.
Să acordăm o atenție sporită nevoilor de bază
Pentru o gestionare eficientă a acestei situații este necesar să ne amintim că, înainte de toate, suntem oameni. De aceea, pentru a ne desfășura activitatea cu succes, împlinirea nevoilor de bază este la fel de importantă ca toate celelalte aspecte. În ce privește hrana, consumul necesar de apă și administrarea de produse profilactice care ne asigură atât protecție cât și o amplificare a energiei vitale (vitamina C, acerola, polen, propolis, miere de albine etc.) nu vom insista, având convingerea că fiecare știe ce să facă.
În ce privește somnul care trebuie să fie profund, odihnitor și regenerant se necesită o mențiune. Știm cu toții proverbul: Noaptea este un sfetnic bun. Situațiile cu care ne întâlnim peste zi, sunt care mai de care mai stresante și pot face ca activitatea mentală să fie foarte intensă atunci când dorim să ne odihnim. Este necesar să ne amintim că noaptea este un sfetnic foarte bun în primul rând dacă dormim suficient și în al doilea rând dacă dormim profund și regenerant pentru că atunci avem acces la subconștientul nostru care deține soluțiile la toate situațiile problematice întâlnite. De asemenea, atunci accesăm dimensiunea spirituală a ființei noastre sau altfel spus nivelurile mai profunde, mai înalte ale conștiinței care ne conferă pe lângă o stare de regenerare completă și o înțelegere mult mai cuprinzătoare a situațiilor prin care trecem.
Dacă ne este dificil să adormim putem realiza câteva minute respirația lentă și profundă: inspirăm lent și profund și expirăm de asemenea lent și complet, fără a forța.
De asemenea, putem asculta muzică pentru echilibrarea emisferelor cerebrale (brain sync) sau putem realiza o relaxare gradată, de sus în jos, a întregului trup (relaxarea Jacobson).
Acest tipar de respirație anxiolitic este foarte recomandat să-l aplicăm cât mai des și în timpul zilei. Poate părea simplu, poate chiar banal dar are o eficiență foarte mare deoarece produce imediat, după doar 7-10 respirații realizate în maniera descrisă mai sus, activarea sistemului nervos vegetativ parasimpatic și apariția unei stări de echilibru și de calm în cele mai stresante momente. Datorită eficienței sale, este prima intervenție recomandată de către psihoterapeuți în cazul pacienților care se confruntă cu atacuri de panică. Iar acum, într-o măsură mai mică sau mai mare, în felul nostru propriu, cam toți suntem panicați.
Inteligența emoțională, un atu în vreme de criză
Un studiu amplu efectuat în anul 2015, în Marea Britanie, la care au participat 3000 de persoane a reliefat faptul că în situațiile de criză greu de gestionat sunt în primul rând trăirile pe care le avem și apoi problemele practice în sine. Altfel spus, nevoia noastră principală în situațiile dificile este să fim inteligenți emoțional. Modul propriu în care gândim și ne raportăm la o situație de viață determină mare parte din emoțiile pe care le experimentăm atunci. Acum, mai mult ca oricând este necesar să rămânem în concret, conștienți și permanent conectați cu ceea ce se petrece și să fim vigilenți pentru a stopa imediat posibilele scenarii catastrofice care ne inhibă resursele de care dispunem pentru depăși cu succes situațiile dificile apărute.
ABC-ul inteligenței emoționale presupune să ne acceptăm emoțiile, să le identificăm și să știm ce să facem cu ele. Să luăm exemplul concret al fricii, fie că ne confruntăm cu frica de a nu greși, cu frica de a nu ne infesta, cu frica de a nu ne pierde jobul, cu frica de a rămâne singuri etc. Ori de câte ori simțim frică este necesar să devenim conștienți de ea, să acceptăm că ne confruntăm cu ea și să rămânem prezenți în timp ce o lăsăm să ne traverseze ființa.
Orice emoție este o energie care poate avea o intensitate mai mare sau mai mică. De obicei ne speriem de propriile emoții, de „simptomatologia” (am pute-o numi) pe care o determină în trupul nostru (ne înroșim, ne tremură sau „ni se taie” picioarele, simțim furnicături în trup, ni se pune un nod în gât, avem senzația „unui ghem” în stomac etc.) și de cele mai multe ori le reprimăm, comutându-ne atenția pe altceva: fie începem să vorbim cu cineva, fie mâncăm repede ceva gustos sau dulciuri, fie ne apucăm să rezolvăm un alt task, fie ne uităm la un film etc. Prin toate acestea noi fugim efectiv de propriile trăiri, nu vrem să luăm contact cu ele. Pe
moment problema pare rezolvată însă în timp toate aceste emoții de care am fugit se acumulează și începem să fim foarte obosiți, confuzi, triști, irascibili sau furioși fără motiv.
Este necesar să precizăm aici diferența netă care există între a fi conștienți câteva momente de emoția apărută în noi, ea dispărând datorită conștientizării noastre în maxim 5-6 min și a rămâne într-o anumită stare, amplificând-o continuu prin gândurile referitoare la situația pe care o trăim. Practic, odată cu apariția emoției în noi există un moment în care noi alegem: rămânem perfect prezenți și conștienți de emoția respectivă până când ea dispare pur și simplu – aceasta fiind alegerea optimă care ne ajută să nu mai stocăm emoții „nedigerate” sau începem un dialog mental (sau exterior) despre situația respectivă, despre persoanele implicate etc. și ne refugiem în una dintre strategiile de „fugă emoțională” menționate mai sus – aceasta fiind abordarea ineficientă a celor mai mulți dintre noi care duce la acea stare pecare o numim încărcare sau împovărare emoțională.
Inteligența emoțională se învață pur și simplu practicând. Suntem ajutați de contextul prin care trecem să o deprindem chiar în câmpul muncii zi de zi și nu în cadrul seminariilor și workshopurilor tematice. Dacă la sfârșitul unei zile grele de muncă ne simțim totuși încărcați emoțional este foarte necesar să realizăm așa numita golire emoțională adică să rostim cu glas tare sau măcar șoptit toate emoțiile pe care le-am trăit și nu am reușit să le gestionăm în acea zi. Sau le putem scrie. Frazele, rostite sau scrise, vor fi de genul: „M-am simțim copleșit atunci când...”; „Am simțit o foarte mare furie atunci când....” ; „Am simțit o mare neputință atunci când mi-am dat seama că va deceda.” etc. Imediat după această golire urmărim să-i iertăm pe cei implicați în acele situații, inclusiv pe noi înșine. Este esențial să nu mergem la culcare fără a realiza această minimă igienă emoțională!
Avem o oportunitate fără precedent
Cuvântul criză derivă din grecescul krisis care înseamnă decizie sau punct de cotitură. Situația cu care ne confruntăm acum o putem privi ca pe o oportunitate fără precedent pentru că avem șansa:
 să ne comportăm ca ființe înzestrate cu conștiință și nu doar cu un instinct de supraviețuire foarte pronunțat;
 să învățăm în mod accelerat (elemente legate de profesia noastră, de gestionarea emoțiilor etc.);
 să eliminăm pentru totdeauna amânarea din viața noastră;
 să ne depășim limitele fizice, emoționale, psihomentale și spirituale realizând astfel că suntem cu mult mai mult decât am crezut până acum că suntem. Doar atunci când ieșim din zona noastră de confort ne dăm seama că putem mai mult.
 să experimentăm adevărul faptului că Dumnezeu nu ne dă niciodată mai mult decât putem duce. Primul pas, esențial de altfel, este să ne echilibrăm emoțional. Strategiile cele mai eficiente de rezolvare a problemelor ne vor apare neîntârziat.
 să ne manifestăm clipă de clipă omenia, acel cumul de calități superioare specifice românilor care include: iubirea, toleranța, compasiunea, răbdarea, curajul, întrajutorarea, echilibrul, empatia, credința în Dumnezeu.
Să ne asumăm participarea activă la construirea noii realități
Oricât de prinși suntem de transformările prin care trecem în plan personal, la serviciu, în familie, în plan financiar și în societate realizăm cu toții că trăim, pe zi ce trece, într-o realitate pur și simplu complet nouă care abia începe să se concretizeze. De aceea, este necesar să înaintăm cu pași mici cum se spune, fără planuri pe termen lung, pentru că mâine s-ar putea să fie necesar să le modificăm. Avem un singur plan pe termen lung: lucrul cu noi înșine chiar în mijlocul evenimentelor pe care le traversăm. Chiar dacă la prima vedere observăm doar ceea ce se petrece la nivel social și economic, trecem cu toții printr-o transformare de natură profund spirituală. Acum ni se oferă oportunitatea ca trăirea în momentul prezent să devină realitatea vieții noastre de zi cu zi și nu o caracteristică specifică doar celor înțelepți.
A accepta transformarea (interioară și exterioară) și a participa în mod conștient la ea va duce la dispariția sentimentului de neîncredere în propriile forțe că vom putea depăși obstacolul apărut pe care-l experimentăm majoritatea dintre noi la începutul oricărei crize din viață. Crearea și dezvoltarea de noi strategii de coping duc la dobândirea unei noi stări de echilibru.
Relaxarea, prin orice metodă pe care o cunoaștem -ascultăm muzică clasică sau ambientală elevată; practicăm yoga; realizăm tehnici de mindfulness; petrecem timp de calitate cu soțul/soția, iubitul/iubita, familia; practicăm art-terapia; citim bancuri bune, vizionăm comedii sau stand up comedy etc. - este punctul de plecare pentru o abordare înțeleaptă în această situație de criză. Poate suna utopic însă este necesar doar să experimentăm ca să ne convingem. În termeni științifici, este necesar să urmărim să devenim cât mai des parasimpatici pentru că atunci când suntem aproape tot timpul simpatici consumăm o cantitate imensă din resursele energetice care se refac mai dificil în condițiile pe care le traversăm. A ne manifesta parasimpatic nu înseamnă nici pe departe să fim inerți, pasivi și fără inițiativă. Odată ce suntem calmi și relaxați putem fi mult mai conștienți de tot ceea ce se petrece și de alegerile pe care este necesar să le facem în fiecare moment, acționând înțelept și la momentul oportun.
Izolați dar totuși împreună
Este necesar să fim izolați din punct de vedere fizic dar este mai necesar ca niciodată să fim împreună în suflet și în spirit și în abordarea plină de responsabilitate față de noi înșine și față de ceilalți a fiecărei situații. Rugăciunea simplă și sinceră către Dumnezeu realizată la aceeași oră zilnic fie individual, fie colectiv are o putere pe care merită să o cunoaștem prin experiență directă.
(va urma)
Psiholog Aniela Sîrcu

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Arhivar întârziat la „Casa Pâinii” (IV)

  Și asta a fost... Un episod din viața din timpul pandemiei. Dacă la început mi-am spus că nu este treaba mea să scriu dosarele altora, că ...