$$$

 S-a întâmplat în 22 iunie…

- 972: Inaugurarea uneia dintre cele mai mari moschei musulmane din lume, Al-Azhar, la Cairo, în Egipt.

- 1498: Ştefan cel Mare a condus o expediţie de represalii în Polonia, urmare a atacului din anul precedent al regelui Ioan Albert asupra Moldovei. A ars toate aşezările şi cetăţile din Galiţia, până aproape de Cracovia.

- 1675: Crearea Observatorului Regal din Greenwich – Marea Britanie.Prin acest loc trece meridianul 0.Greenwich fost înscris în anul 1997 pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO. După cum se ştie, longitudinea se determină calculând distanţa spre est sau vest de la primul meridian (zero), sau de la meridianul Greenwich.Dar de ce şi de cand s-a decis sa se adopte ca meridian 0, meridianul Greenwich? Decizia a fost luată în octombrie 1884 în timpul Conferinţei Internaţionale a Meridianelor, organizată la Washington de preşedintele Statelor Unite, Chester Arthur.Au luat parte la aceasta conferinţă reprezentanţii a 25 de naţiuni.Conferinţa a fost necesară pentru a se ajunge la o conventie , acceptată universal, care să pună capăt diferitelor standarde utilizate în lume pentru cartografie şi pentru navigaţie.De fapt, până în 1884, erau utilizate în funcţie de ţări, diferite meridiane fundamentale:  meridianul de Fier( insulele Canare), acela de la Paris, acela de la Greenwich, din Monte Mario de la Roma, Pisa, Copenhaga, Ierusalim, San Petersburg şi Filadelphia.Aşa s-a decis că primul meridian să fie aceala care trecea prin  Observatorul Greenwich, care se găseste la periferia Londrei. Motivul pentru care a fost ales Greenwich a fost şi acela de a da o recunoştinţă a funcţiei istorice pentru care a fost creat în 1675 observatorul: adica să rezolve problema determinării longitudinii pe mare.

- 1757: S-a născut George Vancouver (1757-1798), navigator şi ofiţer britanic, care a avut un rol important în expediţiile de cercetare a coastei nord-americane la Pacific de la California, Oregon, Washington şi British Columbia până la Alaska. El a explorat şi coasta de sud-vest australiană. Numele lui îl poartă oraşul canadian Vancouver ca şi insula Vancouver.

- 1767: S-a născut Wilhelm von Humboldt, filolog, lingvist, filosof, scriitor şi om politic german; întemeietorul Universităţii din Berlin (1810); adept al unificării Germaniei şi al unor reforme liberale (m. 1835) 

- 1805: S-a născut Giuseppe Mazzini, om politic italian, unul dintre conducătorii mişcării de eliberare a poporului italian (Risorgimento - în traducere „Renaşterea Italiei”); rol însemnat în Revoluţia de la 1848-1849 din Italia (m. 1872)

-1815: Armatele aliate ale Rusiei, Austriei, Prusiei şi Angliei au impus abdicarea pentru a doua oară şi exilul lui Napoleon I, împărat al Franţei(1804-1814 şi 1815), pe Insula Sfânta Elena.Sfânta Elena este o insulă în Atlanticul de Sud, în largul coastelor Africii. Face parte ca teritoriu dependent din Teritoriile britanice de peste mări.Insula a fost descoperită de portughezul João da Nova pe data de 21 mai 1502. În amintirea acestei zile, insula a primit numele împărătesei Elena, sărbătorită în calendarul romano-catolic pe 21 mai.Insula a devenit faimoasă ca loc de exil pentru imparatul francez Napoleon Bonaparte între1815 şi moartea sa în 1821.Napoleon Bonaparte a stat în localitatea Longwood, unde se găseşte şi casa-muzeu. Domeniul în care Napoleon a rezidat între 1815-1821 este proprietare a guvernului francez, din 1858.

- 1864: S-a născut Hermann Minkowski, matematician german de origine lituaniană; contribuţii importante în domeniul teoriei numerelor (a dezvoltat teoria geometrică a numerelor), al fizicii matematice şi al teoriei relativităţii (m. 1909)

- 1874: S-a născut Constantin Orghidan, inginer şi pasionat colecţionar (monede, sigilii, obiecte arheologice ş.a, pe care le-a donat Academiei Române) (m. 1944). 

-1887: S-a născut Sir Julian (Sorell) Huxley, biolog (a influenţat dezvoltarea embriologiei moderne) şi filosof englez; primul director al UNESCO(1946-1948) (m. 1975) 

- 1898: S-a născut scriitorul german Erich Maria Remarque.)Erich Maria Remarque (născut Erich Paul Remark; n. Osnabrück, Germania - d. 25 septembrie 1970, Locarno,Elveţia) este unul dintre cei mai cunoscuţi şi populari autori de literatură germană din secolul al XX-lea.

- 1902: S-a născut matematicianul Alexandru Ghica, fondator al şcolii române de analiză funcţională; membru titular al Academiei Române din 1963. Alexandru Ghika (n. Bucureşti - m. 11 aprilie 1964, Bucureşti), a fost un academician, matematician şi pedagog român, fondatorul şcolii româneşti de analiză funcţională. Cât timp a durat Academia de Ştiinţe din România, Ghika a fost membru corespondent al acesteia (din 1935), iar mai târziu, în 1938 a fost ales membru titular. A fost membru corespondent al Academiei Române din 1948 şi membru titular din 1963.  A introdus în învăţământul românesc studiul analizei funcţionale - disciplină până atunci nouă pe plan mondial. A introdus, în această specialitate, o serie de noţiuni noi, aşa cum ar fi puncte periferice şi puncte interstiţiale, preluate apoi în tratate din întreaga lume.

- 1906: S-a născut Billy Wilder (Samuel Wilder), regizor american, laureat a şase premii Oscar, considerat un maestru al comediei americane.Billy Wilder a semnat regia unor filme precum Şapte ani de căsnicie, în care apare celebra scenă cu Marilyn Monroe în rochie albă, deasupra unei guri de metrou,Unora le place jazzul, Sunset Boulevard, filmul care l-a consacrat ca unul dintre cei mai mari regizori de la Hollywood.Născut în Sucha, Austro-Ungaria (în prezent Sucha, Polonia) a sosit la Hollywood în 1933.Primul succes semnificativ în America a fost în 1939 cu Ninotchka (Greta Garbo).

 - 1910: S-a născut inginerul german Konrad Zuse, inventatorul primului calculator din lume; în 1938 el a realizat un prim computer mecanic - Z1; câţiva ani mai târziu, în 1941, a construit primul computer electronic programabil din lume - Z3 (m. 1995)

- 1913: A murit Şt. O. Iosif, poet, prozator, dramaturg şi eseist (n. 1875).

- 1936: S-a născut actorul american de film Kris Kristofferson

- 1940: Este creat Partidul Naţiunii, partid unic, totalitar, care a înlocuit partidul Frontul Renaşterii Naţionale, sub conducerea supremă a regelui; reprezintă o încercare de ultimă oră a lui Carol al II-lea de a se alinia, pe plan intern, la noua balanţă de forţe de pe continent, înclinând în favoarea Reichului (dizolvat la 11 septembrie acelaşi an) . La 16.XII.1938 se înfiinţase, prin Decret-lege, Frontul Renaşterii Naţionale, organizaţie politică unică în stat (primul partid "de masă" din istoria României), având drept scop sprijinirea monarhiei şi a regimului autoritar al regelui Carol al II-lea; şeful suprem al FRN era regele; totodată, s-a reorganizat şi formaţiunea paramilitară „Straja ţării"

- 1941: Al Doilea Război Mondial:

- Sovieticii încep execuţii în masă la închisoarea Brygidki, Lwów (Polonia). Execuţiile se vor opri la 28 iunie. Dintre cei 13.000 prizonieri, majoritatea polonezi, doar 600 au fost cruţaţi. Trei mii dintre prizonieri erau ucrainieni.

- Germania începe Operaţiunea Barbarossa, reprezentând atacul asupra URSS, fără declaraţie de război. Declaraţia lui Winston Churchill cu privire la sprijinirea URSS de către Marea Britanie în lupta împotriva Germaniei (printr-o hotărâre a Prezidiului Sovietului Suprem al Rusiei din 13.VII.1992, această dată este marcată ca Zi în memoria apărătorilor patriei)

- 1941: România intră în război, alături de Germania, împotriva URSS; Ion Antonescu ordonă armatei să treacă Prutul şi să elibereze Basarabia şi nordului Bucovinei, ocupate, în 1940, de Uniunea Sovietică 

- 1944: S-a născut actorul austriac de film Klaus Maria Brandauer

-1949: S-a născut Meryl Streep, actriţă americană de film. Mary Louise Streep, cunoscută mai ales sub numele de actriţă Meryl Streep (n. 22 iunie 1949) este o actriţă americană, laureată a premiului Academy Award.A lucrat în teatru, televiziune şi film. Streep şi-a început cariera pe scenă în 1971 în piesa The Playboy of Seville iar debutul pe micul ecran a fost în 1977, în filmul de televiziune The Deadliest Season.În acelaşi an 1977 a debutat pe marele ecran în filmul Julia, alături de Jane Fonda şi Vanessa Redgrave.

- 1950: S-a născut Adrian Năstase, om politic social-democrat; fost prim-ministru al României (2000-2004); preşedintele Consiliului Naţional al Partidului Social Democrat (din februarie 2008); preşedinte al PSD (iunie 2001 - aprilie 2005); preşedinte executiv al PSD (aprilie 2005 - ianuarie 2006); preşedinte al Camerei Deputaţilor (1992-1996; decembrie 2004 - martie 2006) 

- 1952: S-a născut violonistul de origine română Sherban Lupu, stabilit în SUA 

- 1953: S-a născut cântăreaţa/actriţa americană Cyndi Lauper (Cynthia Ann Stephanie Cyndi Lauper), laureată a Premiului Grammy şi Premiului Emmy.

- 1961: S-a născut Jimmy Sommerville, vocalist şi compozitor britanic

- 1961: Premiera filmului „Tunurile din Navarone” 

- 1963: A murit cântăreaţa de muzică populară Maria Tănase (n. 1913). Maria Tănase a avut un repertoriu alcătuit din aproape 400 de cântece din mai toate regiunile României. Pe 17 august 1938 cântă la încheierea cursurilor de vară ale Universităţii populare de la Vălenii de Munte (Prahova), unde istoricul Nicolae Iorga o supranumeşte Pasărea măiastră.

- 1964: S-a născut Dan Brown, romancier american; cunoscut mai ales datorită best-seller-ului „Codul lui Da Vinci".Editura RAO este iniţiatoarea „Fenomenului Dan Brown” în România şi a publicat seria completă de romane aparţinând autorului: „Codul lui Da Vinci”, „Fortăreaţa digitală”, „Îngeri şi demoni”, „Conspiraţia” , „Simbolul pierdut” .

- 1965: A murit David O. Selznick, producător american de film (n. 1902).Este cunoscut ca fiind producătorul celebrului film Gone With The Wind (Pe aripile vântului), care i-a adus premiul Oscar pentru Cel Mai Bun Film. Nu numai că Pe aripile vântului are cele mai bune încasări ale tuturor timpurilor (raportat la banii de astăzi) dar a câştigat încă şapte premii Oscar şi două premii speciale. Selznick va intra în istorie câştigând Oscarul de două ori consecutiv pentru Cel Mai Bun Film (Pe aripile vantului (1939) şi Rebecca (1940)).

- 1966: S-a născut regizorul şi scenaristul Alexandru Solomon

- 1969: A murit Judy Garland, actriţă americană (n. 1922)

-1971:A murit botanistul George Bujorean; unul dintre fondatorii ecologiei experimentale româneşti (n. 1893)

- 1974: A murit Darius Milhaud, compozitor, dirijor şi critic muzical francez (n. 1892)

- 1975: A murit artista decoratoare Mimi Podeanu (n. 1927)

- 1984: A murit regizorul britanic de film Joseph Losey (n. 1909)

- 1987: A murit Fred Astaire actor de film, dansator şi coregraf american (n. 10 mai 1899, Omaha, Nebraska – d. Los Angeles, California), după numele lui de botez Frederick Austerlitz.

- 1989: A murit tenorul austriac de origine slovenă Anton Dermota (n. 1910)

- 1990: A murit Ilia Mihailovici Frank, fizician rus, laureat al Premiului Nobel (n. 1908). Ilia Mihailovici Frank  a fost laureat al Premiului Nobel pentru Fizică în 1958 împreună cu Pavel Alexeevici Cerenkov şi Igor Tamm, tot din Uniunea Sovietică. Meritul lui Frank a constat în explicarea fenomenului de radiaţie Cerenkov.

- 1992: A apărut, sub conducerea redacţională a publicistului Ion Cristoiu, primul număr al cotidianului „Evenimentul zilei" 

- 1992: A murit Virgil Gheorghiu, scriitor francez de origine română; după 23 august 1944 pleacă în Occident; în 1946 începe studii de teologie la Heidelberg/RFG; în 1948 se stabileşte la Paris, unde va deveni, în 1963, preot al Bisericii Ortodoxe Române din Paris (n. 1916) - 20 de ani

- 1995: România a depus, în cadrul unei ceremonii la Paris, cererea oficială de aderare la Uniunea Europeană; demersul a fost precedat de o întâlnire a întregului spectru politic românesc, care a semnat, cu o zi în urmă, „Declaraţia de la Snagov" (la 1.II.1995 a intrat în vigoare Acordul de asociere a României la Uniunea Europeană, Acord semnat la 1.II.1993). La 25.IV.2005 a avut loc ceremonia de semnare a Tratatelor de aderare a României şi Bulgariei la Uniunea Europeană (la Abaţia Neumünster din Luxemburg), precedată de reuniunea Consiliului European, care a dat votul final asupra documentelor care consfinţeau calitatea de viitoare membre ale UE pentru cele două ţări; de la 1.I.2007 România şi Bulgaria sunt membre ale Uniunii Europene (după ce Parlamentele tuturor ţărilor UE au ratificat cele două tratate semnate la 25.IV 2005); în prezent numărul ţărilor membre ale UE se ridică la 27

- 2002: A murit scriitoarea americană Ann Landers (n. 1918) 

- 2008: A murit scriitorul elveţian de limbă germană Gerhard Meier; a înce put să scrie la vârsta de 54 de ani (n. 1917)

&&&

 S-a întâmplat în 23 iunie1834: În această zi, s-a născut Alexandru Odobescu, prozator, eseist, istoric al artelor şi culturii, om politic, membru titular al Societăţii Academice Române din 1870. Unele surse dau ca dată a naşterii 23 ianuarie 1834, iar altele 23 iunie…

Alexandru Odobescu (n. Bucureşti - d. 10 noiembrie 1895, Bucureşti) a fost un scriitor, arheolog şi om politic român. A fost ministru al monumentelor (1863-1864), şi profesor de arheologie la Universitatea din Bucureşti. Este autorul unui tratat de istorie a arheologiei (Istoria arheologiei, 1877) şi a unei monografii dedicate tezaurului de la Pietroasa descoperit în perioada profesoratului său. A publicat studii de folclor despre cântecele Europei răsăritene (Cântecele poporane ale Europei răsăritene, mai ales în raport cu ţara, istoria şi datinile românilor,1861; Răsunete ale Pindului în Carpaţi). A publicat studii de istorie literară dedicate literaturii din secolul al XVIII-lea (Poeţii Văcăreşti, Mişcarea literară din Ţara Românească în sec. XVIII). Autorul unor romane istorice (Mihnea Vodă cel Rău, Doamna Chiajna, 1860) şi volume de eseuri (Câteva ore la Snagov, 1909; Pseudokynegeticos, 1874).Format la şcoala clasicismului francez şi la aceea a antichităţii, om de gust şi de ştiinţă, fondator al arheologiei la noi şi istoric, scrie o proză admirabilă în eleganţă şi puritate. 

A priceput, ca şi Junimea, că literatura adevărată trebuie să exprime sufletul poporului român aşa cum se reflectă în istorie, în limbă, în folclor. Cu drept cuvânt, Maiorescu, care-l stima mult, îl privea ca pe unul din ai lor. Nuvelele sale istorice - Mihnea cel Rău, Doamna Chiajna şi mai ales spiritualul Fals tratat de vânătoare (Pseudokynegetikos), în care se vede imensa lui erudiţie, gustul constant, poezia delicioasă a evocării peisajului românesc - au încântat generaţiile trecute şi prezente. Pseudokynegetikos, despre care George Călinescu afirma că este un text în care autorul „bate câmpii cu graţie“, închide în el consideraţii estetice şi descrierea a trei opere de artă cu subiecte cinegetice, un basm (Povestea lui Făt Frumos împărat cu noroc la vânat) şi chiar şi un fragment autobiografic în care autorul povesteşte o vânătoare de dropii în Bărăgan.

Alexandru Odobescu s-a născut la București. Era al doilea copil al lui Ioan Odobescu, generalul de la 1848 care s-a împotrivit mișcării revoluționare, și al Ecaterinei Caracaș, fiica doctorului în medicină Constantin Caracaș.Educația și-a început-o în casa părintească, fiind elevul institutorului Bârzotescu. În 1848, Alexandru Odobescu devine elev al Colegiului Sf. Sava, în urma unui examen dat cu Petrache Poenaru, urmașul lui Gheorghe Lazăr. Aici i-a avut colegi pe Theodor Aman, viitorul mare pictor, și pe Alexandru Sihleanu, poetul „liră de argint”, așa cum l-a caracterizat Eminescu în Epigonii. Din această perioadă datează prima sa încercare literară: Mihai Viteazul, înfățișare dramatică în trei părți.

În 1850 merge la studii în Franța, la College de France din Paris, unde îi are ca profesori, printre alții, pe cunoscuții istorici Jules Michelet și pe Edgar Quinet, susținători ai cauzei naționale a românilor din Principatele Dunărene. În timpul studiilor de la Paris a aderat la Societatea Studenților Români.Împreună cu alți studenți români de la Paris, la 14 februarie 1851 înființează Junimea Românească, societate politică și culturală a studenților români din Franța. Odobescu se află în preajma revoluționarilor români exilați (Nicolae Bălcescu, Nicolae Golescu, C.A. Rosetti, I. Voinescu II, Gheorghe Magheru). El ține în cercul acestora conferința Viitorul artelor în România, al cărei text apare postum, în 1907, și în care spune:„E un adevăr recunoscut acuma că artele sunt expresia simțirilor unui popor întreg și că numai în acest caz sunt ele întemeiate cu putere...” Tot în acea perioadă, Alexandru Odobescu (împreună cu Gheorghe Crețeanu și Dimitrie Florescu) face parte din comitetul de redacție al revistei Junimea română, care apărea la Paris. 

Odobescu studiază atât arheologia (făcând cunoștință cu câțiva promotori ai acesteia în Franța: François Guizot, Louis Vitet, Prosper Mérimée), cât și literatura greacă și latină. Astfel, el traduce: treisprezece poezii ale lui Horațiu, primul cânt al Iliadei, primul cânt al Odiseei și primul cânt al Georgicelor lui Virgiliu.Tot atunci el scrie poema Oda României, apărută însă abia la 1855 în revista România literară a lui Vasile Alecsandri. La 13 decembrie 1853 Alexandru Odobescu își susține bacalaureatul în litere. Se înscrie apoi la Facultatea de Litere de la Sorbona, pe care nu o termină însă, neprezentându-se la examenul de licență. Întorcându-se în țară, în 1855, Alexandru Odobescu începe o carieră de funcționar public: este numit șef de masă la Postelnicie, apoi procuror la Curtea de Apel București și funcționar la Ministerul Cultelor.Tot în 1855, în revista România literară a lui Vasile Alecsandri i se tipărește Oda României și Întoarcerea în țară pe Dunăre.

Alexandru Odobescu publică nuvelă istorică Mihnea Vodă cel Rău în revista Românul; în același an (1857) nuvela apare și în volum separat: Scene istorice din cronicile Țării Românești - Mihnea-Vodă cel rău (1508-1510).În 1858 se căsătorește cu Alexandra (Sașa) Prijbeanu, fiica naturală a Ruxandrei Băleanu și a contelui rus Pavel Kiseleff. Odobescu publică în Revista Carpaților (1860) o nouă nuvelă istorică, sau scenă istorică cum o numea el, Doamna Chiajna. În același an nuvela apare și în volumul: Scene istorice din cronicile românești: Mihea Vodă cel Rău; Doamna Chiajna,Tot în Revista română publică în 1862 Psaltirea diaconului Coresi (note) și Câteva ore la Snagov (o călătorie arheologică).În același an (1862), domnitorul Alexandru Ioan Cuza îl numește pe Odobescu director în Ministerul Cultelor și Instrucțiunii Publice. În 1863 devine ministru al Cultelor și Instrucțiunii Publice, apoi ministru ad-interim, la Ministerul Treburilor Străine.

Alexandru Odobescu organizează în 1867 pavilionul românesc din cadrul Expoziției universale de la Paris, la care a fost expus și tezaurul de la Pietroasa.După o călătorie la Sankt Petersburg scrie, împreună cu Petre S. Aurelian eseul Notice sur la Roùmanie (1868). În 1869, împreună cu V.A. Urechia, participă la Congresul internațional de antropologie și arheologie istorică de la Copenhaga, unde susține lucrarea Antichitățile preistorice ale României.La 10 septembrie 1870 Alexandru Odobescu este ales membru al Societății Academice Române (vechea denumire a Academiei Române), la propunerea lui Al. Papiu Ilarian. Ține la Ateneul Român conferința Artele din România în periodul preistoric (1872). 

În 1873, Alexandru Odobescu este ales membru corespondent al Institutului arheologic din Roma, iar în 1874 este numit director al Teatrului Național din București. Tot în 1874, în cadrul Academiei Române, critică Dicționarul limbii române al lui August Treboniu Laurian și Ion C. Massim, considerându-l de „un latinism exagerat”.În același an îi apare eseuul Pseudo-Kinegeticos, iar în povestirile Jupân Rănică Vulpoiul și Tigrul păcălit. În 1877, apare, sub îngrijirea lui Alexandru Odobescu, volumul Istoria românilor supt Mihai Voievod Viteazul de Nicolae Bălcescu (fragmente apăruseră, tot sub îngrijirea lui Odobescu, între 1861-1863 în Revista Română).Scrie Curs de arheologie.Istoria arheologiei. Studiul introductiv la această știință, volum încununat de Academia Română cu „Premiul Năsturel-Herescu”. Un an mai târziu îi apare cartea Moții și curcanii, conținând două conferințe ținute la Ateneul Român.

În 1879, Alexandru Odobescu este ales secretar general al Academiei Române. În 1880, el se stabilește la Paris, pentru un an, unde îndeplinește și funcția de secretar de legație.Publică în 1887 volumul Zece basme mitologice (prelucrate după „Tales of Ancient Greece” de G.W. Cox). În 1889 Academia Română îi acordă „Premiul Năsturel-Herescu” pentru cea mai bună carte românească apărută între 1885-1888: Scrieri Literare și Istorice (care îi apăruse în 1888, în trei volume).Apare la Paris (1889) Le Trésor de Pétrossa („Tezaurul de la Pietroasa”), amplă monografie de arheologie istorică în limba franceză.În 1891 Alexandru Odobescu devine directorul Școlii Normale Superioare, calitate în care publică manuale școlare, printre care și unul de gramatică.Alexandru Odobescu a murit la 10 noiembrie 1895, sinucigându-se în urma unor tragice evenimente de ordin familial și public. 

Nuvelele sale istorice - Mihnea cel Rău, Doamna Chiajna - și mai ales spiritualul Pseudokynegeticos („Fals tratat de vânătoare”), în care se vede imensa lui erudiție, gustul constant, poezia delicioasă a evocării peisajului românesc, au încântat generațiile trecute și prezente.

Alexandru Odobescu este unul din întemeietorii arheologiei în România. El este autorul unui tratat de istorie a arheologiei („Istoria arheologiei”) publicat în 1877. La sfârșitul secolului al XIX-lea a publicat în Franța monumentala sa monografie arheologică dedicată tezaurului de la Pietroasa, care fusese descoperit în anul 1837: Le Trésor de Pétrossa. Étude sur l'orfèvrerie antique.

Surse:

George Călinescu, Istoria literaturii române de la origini până în prezent, Editura Semne, București, 2008

Viorel Alecu, Alexandru Piru, Vladimir Dogaru, Literatura romana – Editura didactica si pedagogica Bucuresti 1969

https://www.tititudorancea.org/z/biografie_alexandru_odobescu.htm

https://www.historia.ro/sectiune/portret/articol/de-ce-s-a-sinucis-alexandru-odobescu

https://www.zf.ro/ziarul-de-duminica/un-diletant-superior-al-i-odobescu-de-antonio-patras-8200863/

https://adevarul.ro/cultura/istorie/vietile-scriitorilor-romani--s-a-sinucis-alexandru-odobescu-1_50b9fd047c42d5a663ae3175/index.html

https://www.amosnews.ro/arhiva/valori-ale-culturii-nationale-114-ani-moartea-lui-alexandru-odobescu-10-11-2009

https://www.artline.ro/Alexandru-Odo bescu-29916-1-n.html

&&&

 S-a întâmplat în 23 iunie 1897: În această zi, s-a născut actorul Alexandru Giugaru (d. 1986).  Unul dintre cei mai mari actori de comedie, Alexandru Giugaru s-a născut la Huşi, judeţul Vaslui. A urmat cursurile Liceului Cuza Vodă din oraşul natal şi apoi în 1926 a absolvit Conservatorul de Artă Dramatică din Bucureşti.

A desfăşurat o prodigioasă activitate teatrală pe scena Teatrului Naţional Bucureşti şi a interpretat o serie de personaje comice, adesea cu o notă grotesc-caricaturală, multe dintre acestea din repertoriul caragialian. Printre piesele în care a smuls ropote de aplauze pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti s-au numărat „O noapte furtunoasă" (1942) regia Jean Georgescu, „O scrisoare pierdută" (1953) regia Sică Alexandrescu şi Victor Iliu şi „D'ale carnavalului" (1958) regia Aurel Miheles şi Gheorghe Naghi, în care i-a avut parteneri de scenă pe Grigore Vasiliu Birlic, Ion Finteşteanu, Radu Beligan, Elvira Godeanu.

Cu „Revizorul'' de Gogol, el a mers în turneu la Moscova, cu „Bădăranii'' de Carlo Goldoni - în turneu la Veneţia. Unul din multele sale roluri memorabile a fost cel din piesa „Conu Leonida faţă cu reacţiunea'', interpretată în travesti alături de Grigore Vasiliu Birlic. S-a remarcat şi în piesa de teatru „Coana Chiriţa'' de Tudor Muşatescu, în „Take, Ianke şi Cadâr'' regizată de Ion Finteşteanu, „Nevestele vesele din Windsor''. Vocea sa inconfundabilă şi jocul extrem de natural l-au recomandat şi pentru roluri în filme. Prima peliculă în care a apărut a fost „Legenda celor două cruci" (1925), în regia lui Ghiţă Popescu şi a lui Eftimie Vasilescu. A mai jucat în filme precum „Păcală şi Tândală la Bucureşti" (1925) în regia lui Aurel Petrescu, „Venea o moară pe Siret" (1929) regia Martin Berger, „Directorul nostru" (1955) regia Jean Georgescu, „Popescu 10 în control" (1955) regia Traian Fericeanu, „Două lozuri" (1957) regia Aurel Miheles şi Gheorghe Naghi, „Telegrame" (1959) regia Aurel Miheles şi Gheorghe Naghi, „Bădăranii" (1960) regia Sică Alexandrescu şi Gheorghe Naghi, „Post-restant" (1961) regia Gheorghe Vitanidis, „Doi băieţi ca pâinea caldă" (1962) regia Andrei Călăraşu, „Mofturi 1900" (1964) regia Jean Georgescu, „Haiducii" (1965) regia Dinu Cocea, „Corigenţa domnului profesor" (1966) regia Haralambie Boroş, „Răpirea fecioarelor" (1967) regia lui Dinu Cocea.

În anul 1964, a obţinut titlul de 'Actor emerit' şi 'Premiul de Stat'. A fost căsătorit şi a avut doi copii. A murit la Bucureşti, la 15 martie 1986.

Surse:

https://www.cinemagia.ro/actori/alexandru-giugaru-3646/

http://www.dozadebine.ro/alexandru-giugaru-un-genial-actor-de-comedie/

https://jurnalul.antena3.ro/special-jurnalul/interviuri/alexandrina-giugaru-tata-a-avut-noua-neveste-598716.html

http://www.vremeanoua.ro/genialul-alexandru-giugaru-drumul-catre-celebritate-a-inceput-de -la-husi

$$$

 S-a întâmplat în 23 iunie1912: La această dată, s-a născut Alan Turing, matematician, logician, criptanalist (specialist, în timpul celui de-al Doilea Război Mndial, în decriptarea codurilor naziştilor) şi informatician (contribuţii semnificative la realizarea calculatoarelor moderne) englez. 

Alan Mathison Turing, (n. Maida Vale, Regatul Unit– d. 7 iunie 1954, Wilmslow, Regatul Unit) a fost informatician, matematician, logician, criptanalist, filosof și maratonist britanic. A fost o personalitate deosebit de influentă în dezvoltarea informaticii, aducând o formalizare a conceptelor de „algoritm” și „computație” cu mașina Turing, care poate fi considerată un model de calculator generic. Turing este considerat a fi părintele informaticii și inteligenței artificiale teoretice.

În timpul celui de-al doilea război mondial, Turing a lucrat pentru Government Code and Cypher School (GC&CS)la Bletchley Park, centrul de criptanaliză al Regatului Unit. O vreme, a condus Hut 8, secțiunea responsabilă de criptanaliza mesajelor codificate ale Marinei Germane. A pus la punct mai multe tehnici de spargere a cifrurilor germane, între care îmbunătățiri aduse metodei polonezei interbelice, o mașină electromecanică ce putea găsi setări ale mașinii Enigma. 

Rolul-cheie jucat de Turing în decodificarea mesajelor interceptate le-a permis Aliaților să-i învingă pe naziști în mai multe lupte cruciale, inclusiv în Bătălia Atlanticului; se estimează că activitatea echipei de la Bletchley Park a scurtat războiul în Europa cu doi până la patru ani. După război, a lucrat la National Physical Laboratory, unde a proiectat ACE, unul dintre primele proiecte de calculator cu program stocat. În 1948, Turing a mers să lucreze cu Max Newman la Laboratorul de Computing de la Universitatea din Manchester, unde a contribuit la dezvoltarea calculatoarelor și a devenit interesat de biologia matematică. A scris un articol despre bazele chimice ale morfogenezeiși a anticipat descoperirea reacțiilor chimice oscilatoare cum ar fi reacția Belousov-Jabotinski, observată pentru prima oară în anii 1960.

În 1952, Turing a fost judecat pentru homosexualitate, pe când acest comportament sexual era încă încriminat în Regatul Unit. A acceptat un tratament cu injecții de estrogen (castrare chimică) drept alternativă la închisoare. Turing a murit în 1954, cu 16 zile înainte de a împlini 42 de ani, în urma otrăvirii cu cianură. O anchetă a determinat drept cauză a morții sinuciderea; mama sa și alții cred că a fost un accident. În 2009, în urma unei campanii desfășurate pe Internet, prim ministrul britanic Gordon Brown a prezentat scuze publice în numele guvernului britanic pentru „modul îngrozitor în care a fost tratat”. Regina Elisabeta a II-a l-a grațiat postum în 2013.

În 1999, revista Time l-a inclus pe Turing în seria de 100 cei mai importanți oameni ai secolului al XX-lea afirmând: „rămâne faptul că oricine bate la o tastatură, deschide o foaie de calcul sau un program de prelucrare de text, lucrează pe un exemplar de mașină Turing.” În 2002, Turing a fost clasat pe locul al douăzeci și unulea în sondaju BBC 100 Greatest Britons după un vot în Regatul Unit. În 2006, scriitorul și matematicianul britanic Ioan James l-a ales pe Turing între cei douăzeci care apar în cartea sa despre figuri istorice celebre care ar fi putut avea unele trăsături ale sindromului Asperger.

 Surse:

https://www.britannica.com/biography/Alan-Turing

http://www.mathcomp.leeds.ac.uk/turing2012/

https://www.turing.org.uk

https://www.todaysoftmag.ro/article/2792/alan-turing-codul-enigma-si-inteligenta-artificiala-interviu-cu-der mot-turing

&&_

 ●ȘTIAȚI CĂ :

●Sunetul scos de rațe n-are ecou.? Nimeni nu stie de ce.

    ● Laptele de cămilă nu se strică pentru că este adaptat la căldura deșertului.

    ●Singura felină care nu-și poate retrage ghearele este ghepardul.

    ●Cucuveaua e singura pasăre din lume care vede culoarea albastră.

    ●Limba cameleonului raportată la corp este de 5:1

    ●Albinele, broaștele țestoase și termitele sunt complet surde.

    ●Pânza de păianjen are o rezistență remarcabilă. Firul de grosimea unui creion ar putea opri un Boeing 747 din zbor.

    ●Șobolanii rezista mai mult fără apă decât cămilele.

    ●Există 2 animale care pot vedea spațiul din spatele lor fără să-și întoarcă capul: iepurele și papagalul.

    ●O vacă se îmbată dacă mănâncă prea multe mere.

    ●Pielea hipopotamului are o grosime de 6,5 cm, așa că îl apără împotriva multor arme de foc. Acest animal fuge mai repede ca omul, deși are 4 tone. 

    ●Știați că liliecii sunt singurele mamifere capabile să zboare?

    ●Știați că cel mai otrăvitor animal din lume este o broască? Ea secretă prin piele o substanță neurotoxină suficientă pentru a ucide 10 oameni?

****

Nu le vom ști nicio dată pe toate!

$$$

 S-a întâmplat în 23 iunie1923: La această dată, a luat fiinţă, la Bucureşti, Societatea Naţională de Credit Industrial, al cărei scop era stimularea dezvoltării industriale a ţării. 

În conformitate cu prevederile Legii nr.3201 din 19 iunie 1923 a fost înfiinţată o societate anonimă sub denumirea de Societatea Naţională de Credit Industrial, cu un capital de 500.000.000 lei, la care Statul participa cu 20% iar Banca Naţională cu 30%. Scopul Societăţii privea trei obiective principale: acordarea de credite pentru industrie, înlesnirea mobilizării creanţelor industriale şi încurajarea dezvoltării industriale în România.

Conducerea Societăţii era încredinţată unui Consiliu de Administraţie compus din zece membri: trei delegaţi de Consiliul General al Băncii Naţionale, patru aleşi de acţionari, doi membri de drept (directorul contabilităţii publice din Ministerul de Finanţe şi directorul industriei din Ministerul Economiei Naţionale) şi un reprezentant al industriei numit de Ministerul Economiei Naţionale. 

Prin Legea şi Statutele Creditului Naţional Industrial S.A. din 20 ianuarie 1942, se stabilea faptul că Societatea Creditului Naţional Industrial fuziona cu Societatea pe acţiuni Institutul de Credit Naţional Minier, fostă Banca Întreprinderilor Aurifere şi Miniere. Prin fuziune, patrimoniul Institutul de Credit Naţional Minier cu toate activele şi pasivele au trecut asupra Creditului Naţional Industrial, care şi-a lărgit astfel sfera de activitate.

Societatea Creditul Naţional Industrial a fost organizată în cinci secţiuni, pe grupe de industrii: Secţiunea industriilor agricole, alimentare, forestiere şi derivate; Secţiunea industriilor mecano-metalurgice; Secţiunea industriilor extractive (mine, petrol), chimie, combustibil şi de energie; Secţiunea industriilor textile şi pielărie; Secţiunea industriilor de construcţie şi transporturi. 

Legea şi Statutele Societăţii Naţionale de Credit Industrial SA din 16 martie 1945 şi Legea nr.147 din 8 mai 1947 au adus unele modificări, între care revenirea la vechea denumire. Societatea Naţională de Credit Industrial, societate anonimă pe acţiuni, avea ca scop încurajarea şi susţinerea dezvoltării întreprinderilor industriale şi miniere din România prin acordarea de credite şi înlesnirea mobilizării creanţelor lor şi prin efectuarea oricăror operaţiuni bancare. Capitalul Societăţii era stabilit la 25.000.000.000 lei. De asemenea, Consiliul de Administraţie era compus din 11 administratori, dintre care 4 delegaţi.

În urma adoptării Legii nr.119 din 11 iunie 1948 pentru naţionalizarea întreprinderilor industriale, bancare, de asigurări, miniere şi de transporturi, prin Decretul nr. 225 din 1 septembrie 1948 Societatea Naţională de Credit Industrial cu sucursalele Timişoara, Braşov şi Cluj s-a transformat în Banca de Credit pentru Investiţii, cu sucursalele Timişoara, Braşov şi Cluj.

Surse:

http://cautare-b.arhivelenationale.ro/cautare-b/detail.aspx?ID=136884

https://www.brd.ro/despre-brd/despre-noi/despre-brd/istorie

http://www.stiucum.com/economie/bancile-in-economie/362/casa-de-depuneri-si-consemnati13619.php

https://www.scribd.com/document/127335487/Romania- interbelica

$$$

 S-a întâmplat în 23 iunie 2011: În această zi, a murit actorul de film, producătorul, regizorul şi scenaristul Peter Falk, interpretul celebrului detectiv Columbo. Peter Michael Falk (n. 16 septembrie 1927) a fost un actor american de film, evreu de origine. A devenit popular în special datorită rolului din serialul „Columbo”, în care a fost protagonist mai bine de 20 de ani, fiind recompensat în 1973 pentru rolul Columbo cu Golden Globe pentru Cea mai bună prestație actoricească.

Peter Falk şi-a pierdut ochiul drept la vârsta de trei ani, ca urmare extirpării unei tumori maligne, şi a purtat un ochi de sticlă toată viaţa. În ciuda acestui handicap, el a practicat sportul în adolescenţă, în special baseball-ul şi baschetul, şi a debutat pe scenă ca actor amator, într-o piesă şcolară, la vârsta de 12 ani. Deşi a obţinut o diplomă de master în administraţi publică, la Universitatea din Syracuse, în anul 1953, Peter Falk afirma în memoriile lui că nu şi-a dorit niciodată să urmeze o carieră de funcţionar public.

El şi-a început cariera actoricească în trupa de teatru „Mark Twain Masquers", iar în anul 1956 a debutat pe Broadway. În ciuda succesului înregistrat pe scenă, un impresar l-a sfătuit să nu se aştepte la o carieră de actor de film, din cauza ochiului de sticlă. Peter Falk a obţinut roluri minore în câteva pelicule, la sfârşitul anilor '50, însă a câştigat recunoaşterea industriei de film americane în anul 1960, când a strălucit într-un rol secundar în filmul „Murder, Inc”.

Deşi filmul nu a beneficiat de critici favorabile, Peter a primit pentru prestaţia sa o nominalizare la Oscar. El a repetat acestă performanţă în anul următor, când a mai primit o nominalizare la Oscar pentru rol secundar, datorită prestaţiei sale din comedia „Pocketful of Miracles” (1961).Falk a debutat în televiziune în anul 1957. A apărut în mai multe filme şi seriale de televiziune şi a obţinut chiar şi un premiu Emmy, pentru rolul jucat într-un episod al serialului „The Law and Mr. Jones”, difuzat de ABC.

Deşi a apărut în numeroase producţii de televiziune în anii '60-'70,  Peter Falk a devenit celebru datorită rolului locotenentului Columbo, interpretat pentru prima dată în anul 1968, în filmul „Prescription: Murder”. Succesul acestui film i-a determinat pe producători să realizeze un serial de televiziune.Primul episod, difuzat în anul 1971, a fost regizat de un tânăr necunoscut de 25 de ani care va deveni unul dintre cei mai mari regizori americani, Steven Spielberg. Serialul a s-a bucurat de un succes fulminant, fiind difuzat în toată lumea şi transformându-l pe Peter Falk într-o vedetă internaţională.Serialul „Columbo”a fost difuzat de postul de televiziune NBC, între 1971 şi 1978.Personalul interpretat de Peter Falk a revenit într-o serie de filme de lungmetraj de televiziune difuzate de ABC, între 1989 şi 2003.De-a lungul carierei sale, Falk a câştigat patru premii Emmy pentru rolul din seria „Columbo".

Peter Falk a fost căsătorit de două ori. Între 1960 şi 1976 el a fost căsătorit cu Alyce Mayo, pe care o cunoscuse la Universitatea din Syracuse. Împreună au înfiat două fete, Catherine şi Jackie. În 1977, Falk s-a căsătorit cu actriţa Shera Danese, care a jucat alături de el în mai multe episoade ale serialului „Columbo”.

În iunie 2009, doctorul lui personal, Stephen Read, a anunţat că actorul a căzut în demenţă din cauza unor operaţii dentare suferite cu doi ani înainte. El a precizat că este vorba fie despre o reacţie la anestezie, fie un alt gen de reacţie din timpul operaţiei. „Starea lui este atât de rea încât nici măcar nu-şi mai aduce aminte de personajul lui Columbo", anunţa la acea vreme doctorul Read.Peter Falk a murit pe 23 iunie 2011, la reşedinţa sa din Beverly Hills.

Surse:

https://www.imdb.com/name/nm0000393/bio

https://www.newyorker.com/culture/richard-brody/in-memoriam-peter-falk

https://www.cinemagia.ro/actori/peter-falk-955/

https://www.mediafax.ro/life-inedit/peter-falk-protagonistul-serialului-columbo-a-murit-la-83-de- ani-8384526