duminică, 28 decembrie 2025

$$$

 S-a întâmplat în 28 decembrie 1989: În această zi, a murit, la Feucht, Germania, Hermann Oberth, fizician, matematician şi inventator german din România; considerat unul dintre fondatorii astronauticii moderne; în 1938 s-a stabilit la Viena şi, ulterior, în Germania; membru post-mortem al Academiei Române (1991). 

Născut la Sibiu în 1894, Hermann Oberth a fost, pe lângă rusul Konstantin Țiolkovski şi americanul Robert Goddard, unul dintre cei trei părinţi fondatori ai ştiinţei rachetelor şi astronauticii. Cei trei nu au colaborat niciodată, în mod activ, concluziile cercetărilor lor fiind în mod esenţial identice, deşi cercetarea a avut loc în mod independent.Încă de la vârsta copilăriei (la aproximativ 11 ani), Hermann a fost fascinat de acest subiect prin cărţile lui Jules Verne, în special De la Pământ la Lună şi Călătorie în jurul Lunii, pe prima mărturisind că a citind-o de nenumărate ori, până a ajuns aproape să o ştie pe dinafară. 

În urma influenţei acestor cărţi şi concluziei personale că ideile prezentate de Jules Verne nu erau întru totul fanteziste, Hermann a construit primul model de rachetă încă din şcoala generală, în jur de 14 ani. Hermann Oberth a realizat că deşi combustibilul rachetei se consumă, prin aceasta reducându-se masa rachetei, continuă totuşi să existe un rezervor care conţinuse combustibilul consumat, acesta nemaifiind util din punct de vedere funcţional. Hermann a ajuns astfel, în mod independent, să inventeze conceptul de ardere în etape a combustibilului.

În 1912, Hermann Oberth a devenit student la medicină al Universităţii din München, participând apoi ca medic militar la Primul Război Mondial. Hermann a spus mai apoi că cea mai importantă concluzie personală, pe care a tras-o în urma experienţei avute, a fost că nu va dori niciodată să profeseze ca medic. După război s-a întors la aceeaşi universitate, de data aceasta studiind fizica sub îndrumarea unora dintre cele mai luminate minţi ale vremii în domeniu. În 1922, lucrarea sa de doctorat despre ştiinţa rachetelor a fost respinsă, fiind considerată utopică. Lucrarea a fost totuşi tipărită folosind fonduri private şi a produs controverse în presă. Hermann a comentat ulterior că s-a abţinut, în mod deliberat, să scrie o altă lucrare de doctorat, cu scopul declarat de a deveni un om de ştiinţă mai valoros decât cei care i-au respins-o, chiar fără a fi recunoscut de aceştia. Oberth a fost un critic al sistemului de învăţământ al vremii, comparându-l cu o maşină cu farurile aţintite înapoi, lipsită de viziune de viitor.

În 1923, Hermann Oberth a publicat cartea „Racheta în spaţiul interplanetar”, iar în 1929, „Moduri de a călători în spaţiu”. În anii 1928-1929, Hermann a lucrat la Berlin în calitate de consultant ştiinţific la primul film din istorie cu acţiune care se desfăşura în spaţiu: „Femeile de pe Lună”. Filmul a fost produs de UFA-Film Co., în regia lui Fritz Lang şi a avut un succes enorm în popularizarea noii ştiinţe a rachetelor. În toamna lui 1929, Hermann Oberth a lansat prima sa rachetă cu combustibil lichid, numită Kegeldüse. În aceste experimente a fost asistat de studenţi de la Universitatea Tehnică din Berlin, printre care se afla şi Wernher von Braun. 

La construirea primei rachete de mari dimensiuni din lume, numită A4, dar cunoscută astăzi mai degrabă sub numele V2, s-au folosit 95 dintre invenţiile şi recomandările lui Hermann Oberth. În 1938, familia Oberth s-a mutat din Sibiu. Mai întâi s-a mutat în Austria, unde a lucrat la Colegiul Tehnic din Viena, apoi în Germania, unde a lucrat la Colegiul Tehnic din Dresda, ajungând în final la Peenemünde (angajat sub numele fals Fritz Hann), unde Wernher von Braun construise deja racheta V2.La sfârşitul războiului, Hermann Oberth lucra la complexul WASAG, de lângă Wittenberg, la rachete cu combustibil solid, pentru apărare aeriană. După terminarea războiului şi-a mutat familia la Feucht, lângă Nürnberg. În 1948, lucra în calitate de consultant independent şi scriitor în Elveţia. În 1950, a încheiat în Italia munca pe care o începuse la WASAG. În 1953, s-a întors la Feucht pentru a ajuta la publicarea cărţii sale Omul în spaţiu în care descria ideile sale legate de un reflector spaţial, o staţie spaţială, o navă spaţială electrică şi costume de cosmonaut.Între timp Wernher von Braun fondase un institut pentru explorare spaţială în Statele Unite ale Americii, la Huntsville, Alabama, unde i s-a alăturat şi Hermann Oberth. Aici Hermann Oberth a fost implicat într-un studiu numit Dezvoltarea tehnologiei spaţiale în următorii zece ani. La sfârşitul lui 1958, Hermann Oberth, din nou in Feucht, a găsit timpul să îşi pună pe hârtie şi să publice gândurile sale legate de posibilităţile tehnologice ale unui vehicul lunar, o catapultă lunară, un elicopter şi un avion silenţios şi altele.

În anul 1960, a lucrat la Convair, în calitate de consultant tehnic de-a lungul dezvoltării rachetelor Atlas, în Statele Unite. După moartea sa, s-a deschis la Feucht Muzeul Spaţial Hermann Oberth, unde cercetările sale şi rezultatele acestora sunt disponibile publicului. Societatea Hermann Oberth pe de altă parte aduce laolaltă oameni de ştiinţă, cercetători şi astronauţi din toată lumea pentru a-i continua opera. Facultatea de Inginerie din cadrul Universităţii „Lucian Blaga" din Sibiu îi poartă numele: Facultatea de Inginerie „Hermann Oberth". Până la sfârşitul vieţii va fi covârşit de onoruri şi recunoaşteri ale muncii sale. S-au instituit societăţi sau premii de astronautică care i-au purtat numele, a fost decorat şi primit în rândurile a numeroase instituţii de prestigiu. În 1972 şi 1974 va veni şi în România la invitaţia Academiei Române. Ales membru al Academiei Române post-mortem. Decedează la 28 decembrie 1989, în urma unei scurte boli. A fost înmormântat la 3 ianuarie 1990 în cimitirul nou din Feucht, Germania.

Surse:

*** Enciclopedia marilor personalităţi, Editura Geneze, 2000

Nagy, Viorica - Hermann Oberth, Biblioteca Judeţeană ASTRA Sibiu, Seria Personalia, nr. 16, Sibiu, 2007

http://www2.rosa.ro/index.php/ro/rosa/istoric/126-hermann-oberth

https://www.britannica.com/biography/Hermann-Julius-Oberth

https://www.nasa.gov/audience/foreducators/rocketry/home/hermann-oberth.html

https://www.historia.ro/sectiune/portret/articol/hermann-oberth-parintele-navigatiei-spatiale

$$$

 S-a întâmplat în 28 decembrie…

- 1612: Planeta Pluto este pentru prima dată observată de către Galileo Galilei, dar este catalogată doar ca o stea fixă. Abia peste 234 de ani, această planetă va fi recunoscută ca atare 

 - 1706: A murit Pierre Bayle, filosof francez (n. 1647). Fiind urmaş al lui René Descartes şi Pierre Gassendi, filozofia sa este în primul rând critică.Respinge astrologia considerând-o „cea mai vană dintre imposturi", deoarece considera raţiunea ca fiind singura cale spre adevăr.Şi faţă de religie avea atitudine critică. Nu considera religia ca o premisă a moralităţii. De asemenea revendica toleranţa în numele raţiunii: „Eu cred că ereticii trebuie toleraţi căci ei nu ofensează pe nimeni şi nici nu cred că fac vreun rău" şi nu numai ei ci şi evreii şi mahomedanii. „Toleranţa trebuie să fie generală".Opera sa trebuie înţeleasă ca o contribuţie la iluminism. Bayle a fost un sceptic.Scrieri:1695-1697: Dictionnaire historique et critique. Considerat „cel mai covârşitor rechizitoriu alcătuit spre ruşinea omenirii" (Paul Hazard).Sunt criticaţi regii care au adus nefericire supuşilor lor, papii care au înjosit catolicismul prin patimile şi ambiţiile personale.

- 1731: A fost botezat Christian Cannabich, violonist, compozitor şi dirijor german (m. 1798)

- 1805: S-a născut cărturarul Eftimie Murgu; a contribuit la cristalizarea învăţământului filosofic în România; conducătorul Revoluţiei de la 1848-1849 din Banat.)Eftimie Murgu (n. Rudăria, comitatul Caraş-Severin - d. 30 aprilie 1870, Budapesta) a fost un jurist şi profesor de filosofie român, om politic, deputat în parlamentul revoluţionar maghiar din timpul Revoluţiei de la 1848 (Dieta de la Debreţin), apoi avocat în Budapesta.

- 1814: A murit József (Iosif) Benkő, preot şi profesor de teologie; istoric (studii privind istoria medievală a Transilvaniei), botanist şi geograf secui (n. 1740)

- 1840: S-a născut Ioan Kalinderu, jurist şi publicist (frate cu Nicolae Kalinderu, medic şi cunoscut colecţionar de artă); administrator al domeniilor Coroanei de la înfiinţare, în 1884, până la sfârşitul vieţii; pe baza testamentului său, în 1916 a fost inaugurat „Muzeul Kalinderu"; membru al Academiei Române, vicepreşedinte (1895-1898; 1901-1904) şi preşedinte al acestui for (1904-1907) (m. 1913).

- 1856: S-a născut Thomas Woodrow Wilson, om politic (democrat) american, preşedinte al SUA între anii 1913 şi 1921; a fost primul preşedinte născut pe teritoriul unui fost stat sudist; rol important la elaborarea Tratatului de la Versailles (după prima conflagraţie mondială) şi la crearea Ligii Naţiunilor; Premiul Nobel pentru pace pe 1919. Thomas Woodrow Wilson, cunoscut mai ales ca Woodrow Wilson, (d.3 februarie1924) a fost cel de-al douăzeci şi optulea preşedinte al Statelor Unite ale Americii (1913 - 1921). Un devotat prezbiterian, Wilson a devenit şi un bun istoric şi un specialist în ştiinţe politice. În calitatea sa de reformator democrat, a fost ales guvernator al statului New Jersey în 1910 şi preşedinte al Statelor Unite în 1912. În primul său mandat prezidenţial (1913 - 1917) a contribuit esenţial la crearea un sistem de legi privind sistemul federal de rezerve (în engleză, Federal Reserve System). Reales în 1916, în cel de-al doilea termen al său (1917 - 1921) s-a concentrat asupra participării ţării la primul război mondial şi a realizării Tratatului de la Versailles, care a fost respins de Senatul SUA.

- 1868: S-a născut (la Bratislava/Slovacia) prozatoarea Bucura Dumbravă (pseudonimul lui Fany Seculici); stabilită cu familia în România la vârsta de cinci ani, se va ataşa de cultura şi tradiţiile noii ţări; pasionată excursionistă organizează, împreună cu Simion Mehedinţi, turismul în Carpaţi (m. 1926, la Port Said/Egipt). Pasionată excursionistă, a fost prima femeie care a ajuns pe vârful Omul. Unul dintre romanele ei, „Pandurul", a fost pus în scenă de Ion Şahighian, în 1942 

- 1872: Intră în exploatare, în Bucureşti, prima linie de tramvai cu cai (tramcarul), pe traseul Calea Târgoviştei-Podul Mogoşoaiei-Teatrul Naţional-străzile Biserica Enei-Academiei-Colţei-Piaţa Sf. Gheorghe-Moşi 

- 1874: S-a născut (la Rohozna, azi în R. Moldova) Francisc Iosif Rainer, medic şi anatomist; de numele său se leagă înfiinţarea, la Bucureşti, a Institutului de Antropologie, al cărui prim director a fost între 1940 şi 1944, şi a Societăţii de Anatomie din Bucureşi (1900); membru de onoare al Academiei Române (m. 1944)

- 1879: Podul Tay din Dundee, Scoţia, de aproape 2 mile lungime, la acea vreme cel mai lung pod din lume, s-a prăbuşit în timp ce un tren îl traversa; au murit 78 de oameni

- 1880: A fost creată Agenţia ungară de presă MTI (Magyar Távirati Iroda) 

- 1884: S-a născut compozitorul Ioan Danielescu (m. 1966) 

- 1888: S-a născut Wilhelm Friedrich Murnau, regizor german de film (m. 1931)

- 1895: La Paris (în Salonul Indian de la „Grand Café” din Boulevard des Capucines 14) avea loc prima proiecţie publică a unui film, organizată de fraţii Auguste şi Louis Lumière, eveniment considerat ca marcând actul de naştere a cinematografului 

- 1897: Piesa „Cyrano de Bergerac", de Edmond Rostand, are premiera la Paris 

- 1900: S-a născut Eugen Cuteanu, compozitor şi violonist (m. 1968) 

- 1902: A avut loc primul meci profesionist de fotbal american desfasurat in sala, acesta fiind gazduit la Madison Square Garden din New York 

- 1902: S-a născut Mortimer Adler, filosof american. Mortimer Jerome Adler (n. New York – 28 iunie 2001, San Mateo) a fost un filozof, pedagog şi editor american.Şi-a luat doctoratul în filosofie la Universitatea Columbia (1928) şi a predat filozofia dreptului la Universitatea Chicago începând cu 1930. Acolo i s-a alăturat lui Robert Hutchins, promovând ideea de educaţie liberă bazată pe discuţii sistematice asupra unor cărţi importante. Împreună, au editat seria de 54 de volume „Cărţi de seamă ale lumii occidentale" (Great Books of the Western World, 1952). Pentru „Encyclopaedia Britannica" aceştia au editat anuarul „Mari idei contemporane" (The Great Ideas Today), începând din 1961. În 1969 a devenit director de planificare pentru a 15-a ediţie a „Encyclopaedia Britannica", publicată în 1974. Printre numeroasele sale cărţi se numără „Cum se citeşte o carte" (How to Read a Book, 1940) şi „Propunerea Paideia" (The Paideia Proposal, 1982).

- 1903: S–a înfiinţat „Societatea Numismatică Română” 

- 1903: S-a născut compozitorul Nicolae Kirculescu. Nicolae Kirculescu (d. 31 decembrie 1985) a fost un compozitor român, în special de muzică uşoară, de film şi teatru. Una dintre cele mai cunoscute compoziţii ale sale este Momentul muzical pentru pian şi orchestră, utilizată ca temă muzicală a emisiunii Teleenciclopedia. Kirculescu şi-a susţinut doctoratul în Drept la Paris. A compus operete (N-a fost nuntă mai frumoasă, Întâlnire cu dragostea), comedii muzicale/canţonete (Un băiat iubea o fată, Sfinxul din Hollywood), muzică de film şi televiziune, piese instrumentale, muzică uşoară.

- 1903: S-a născut John von Neumann, matematician american, născut în Ungaria. John von Neumann (Margittai Neumann János Lajos) (d.8 februarie, 1957) a fost un matematician american evreu de origine austro-ungară cu importante contribuţii în fizica cuantică, analiza funcţională, teoria mulţimilor, topologie, economie, informatică, analiza numerică, hidrodinamica exploziilor, statistică şi în multe alte domenii ale matematici, fiind unul din cei mai importanţi matematicieni din istorie. Von Neumann a fost un pionier al aplicaţiilor teoriei operatorilor în mecanica cuantică, membru al Proiectului Manhattan şi al Institutului pentru Studii Avansate de la Princeton (fiind unul din primii savanţi aduşi — un grup numit uneori „semizeii"), şi co-creator al teoriei jocurilor şi a conceptelor din automatele celulare. Împreună cu Edward Teller şi Stanislaw Ulam, von Neumann a rezolvat probleme cheie din teoria fizicii nucleare implicată în reacţiile termonucleare şi bomba cu hidrogen.

- 1904: A murit Milton Waldo Hanchett, inventatorul american care, la 15.XII.1848, a patentat scaunul de dentist (n. 1822)

- 1907: S-a născut compozitorul Nicolae Brânzeu. Nicolae Brânzeu (n. Piteşti - d. 7 august 1983, Arad) a fost un compozitor, dirijor şi om de cultură român.Brânzeu şi-a început educaţia muzicală în oraşul natal, avându-i ca profesori pe Maria Lerescu şi Lucia Stănescu. A urmat apoi Conservatorul din Bucureşti, unde i-a cunoscut pe compozitorii Dumitru Georgescu-Kiriac, Alfonso Castaldi, Mihail Jora şi Dimitrie Cuclin. În anul 1931 a absolvit şi Facultatea de Drept din Bucureşti).Brânzeu şi-a continuat studiile la Schola Cantorum din Paris, sub îndrumarea compozitorului şi muzicologului Vincent d'Indy. Revenit în ţară, în perioada interbelică s-a afirmat ca pianist, dar şi ca profesor suplinitor la catedra de armonie a Conservatorului bucureştean.

- 1908: Un violent cutremur a provocat în oraşul italian Messina, Sicilia peste 75.000 de victime  

- 1921: S-a născut muzicianul american de origine greacă, Johnny Otis (pe numele să real Ioannis Alexandres Veliotes) (m. 2012)

- 1925: S-a născut prozatorul Baruţu T. Arghezi, fiul scriitorului Tudor Arghezi (m. 2010) 

- 1925: S-a născut Hildegard Knef, una dintre cele mai populare actriţe de film germane ale anilor ’50 şi ’60 ai secolului XX, considerată de mulţi o a doua Marlene Dietrich; şansonetistă şi scriitoare; a fost căsătorită cu regizorul britanic de film David Cameron (m. 2002) 

- 1928: A murit Ioan Nădejde, sociolog, lingvist, publicist şi om politic (n. 1854)

- 1937: A murit Maurice Ravel, compozitor francez (n. 1875).Cea mai populară creaţie a sa simfonică este Bolero-ul - conceput pe un ritm care persistă pană la sfârşitul lucrării. Ravel expune la flaut o amplă melodie alcătuită din 2 perioade muzicale după care reluând mereu aceeaşi linie melodică ii suprapune succesiv cate un instrument la cvartă şi octavă. Rezultatul este persistenţa accentelor melodiei care la fiecare reluare modificându-se efectul timbrar, creşte ca intensitate.

- 1941: S-a născut Ioana Petrescu, istoric, critic şi teoretician literar; fiica istoricului literar Dumitru Popovici şi soţia criticului literar Liviu Petrescu (m. 1990) 

- 1945: A murit scriitorul american Theodore Dreiser (n. 1871). Primul său succes comercial a fost An American Tragedy (1925), care a fost ecranizat în 1931 şi, din nou, în 1951. Alte lucrări includ: Trilogy of Desire despre Frank Cowperwood, o versiune romanţată a lui Charles Yerkes: The Financier (1912), The Titan (1914) şi The Stoic (apărut postum - 1947).Dreiser nu este apreciat pentru stilul său, ci pentru realismul lucrărilor sale, dezvoltarea caracterelor şi pentru punctele sale de vedere privind viaţa americană

- 1953: S-a născut pianistul şi interpretul francez Richard Clayderman (pe numele său adevărat Philippe Pagès) Richard Clayderman (pseudonimul artistic al lui Philippe Pagès, n. 28 decembrie 1953), este un renumit pianist şi compozitor francez contemporan, creator al unui nou stil muzical, numit New Romantic.

- 1954: S-a născut actorul de film american Denzel Washington, considerat un Sidney Poitier al anilor '90.Denzel Washington este câştigător a două premii Oscar:

-Cel mai bun actor: 2002 Training Day

- Cel mai bun actor în rol secundar: 1990 Glory

- 1955: S-a născut Magda Cârneci (până în 1989 a folosit şi pseudonimul Magdalena Ghica), poetă, critic de artă şi publicistă 

- 1955: S-a născut Liu Xiaobo, activist pentru drepturile omului din China, critic literar, laureat al Premiului Nobel pentru Pace.În 1982 a terminat Facultatea de literatură a Univeristăţii Jilin, iar în 1984 a obţinut masteratul la Universitatea Normală Beijing. După terminarea masteratului a lucrat la Universitatea Normală Beijing, unde apoi a obţinut şi doctoratul în 1988. A avut burse de studiu la Universitatea Columbia, SUA, Universitatea Oslo, Norvegia şi la Universitatea Hawaii, SUA.Liu a fost deţinut, arestat şi închis de mai multe ori pentru activităţile sale pentru democraţie şi drepturile omului în China.În ianuarie 1991, a primit o sentinţă pentru „propagandă şi incitare contrarevoluţionară”, dar nu a fost închis. În octombrie 1996, a fost trimis la trei ani de reeducare prin muncă fiind acuzat de „tulburarea liniştii publice” pentru faptul că a criticat Partidul Comunist Chinez.Pe data de 8 decembrie 2008, Liu Xiaobo a fost deţinut pentru participarea sa la mişcarea pentru democraţie Carta 08. Arestarea oficială a avut loc pe data de 24 iunie 2009, acuzarea fiind „incitare la subversiune a puterii de stat”. Procesul a avut loc pe 23 decembrie 2009, iar pe 25 decembrie 2009 a primit o sentinţă de 11 ani închisoare şi doi ani privare a drepturilor politice.Nu i s-a permis de către autorităţile chinezeşti să călătorească la Oslo să participe la ceremonia de decernare a Premiului Nobel pentru Pace pe 2010 ca să-şi ia în primire diploma şi medalia.

- 1956: S-a născut violonistul englez Nigel Kennedy

-1957: S-a născut, în Bacău, solistul vocal, instrumentistul şi compozitorul Laurenţiu Cazan („Sunetul ploii”, „Mamă”, „Aud un strigăt”, „Say something”, „Angel”) 

- 1959: A murit chimistul Ion Tănăsescu; contribuţii importante la chimia heterociclurilor; membru al Academiei Române (n. 1892)

- 1962: S-a născut pianistul şi compozitorul francez de jazz Michel Petrucciani (m. 1999)

- 1963: A murit Paul Hindemith, violonist, compozitor, pedagog şi teoretician german, naturalizat american, promotor al modernismului în muzica simfonică (n. 1895)

- 1969: S-a născut Linus Torvalds, informatician, creatorul nucleului de sistem de operare Linux (n. Helsinki, Finlanda) 

- 1973: Aleksandr Soljeniţîn publică „Arhipelagul Gulag" 

- 1979: S-a născut Claudia Presecan, gimnastă, componenta a lotului olimpic roman de gimnastica (n.Sibiu)

- 1981: A fost inaugurat cel de-al doilea tronson a primei magistrale a metroului bucureştean, între uzinele „Timpuri Noi" şi „Republica" (lungime - 9,3 km) 

- 1986: A murit Andrei Tarkovski, regizor rus. Andrei Arsenievici Tarkovski (n. 4 aprilie 1932 în Zavraje, Rusia - m. la Neuilly-sur-Seine, lângă Paris) a fost un regizor, actor şi scriitor rus. Este înmormântat la cimitirul ortodox din Sainte-Geneviève-des-Bois, Franţa). Unul dintre cei mai influenţi cineaşti ai erei sovietice şi ai întregii istorii a cinematografiei. A jucat un rol de prim rang în dezvoltarea cinematografiei moderne, prin viziunea sa poetică şi studiul asupra timpului în film (dezvoltat teoretic în cartea sa, Sculpting in Time). Născându-se şi profesând într-un regim opresiv, Tarkovski s-a confruntat cu numeroase piedici de-a lungul carierei sale (care, de altfel, se limitează la 7 filme şi câteva scurt-metraje - în 27 de ani). Cu toate că Tarkovski nu-şi recunoaşte intenţia, câteva din filmele sale - Andrei Rubliov, Oglinda (film), Călăuza - conţin idei privite cu ostilitate de fosta Uniune Sovietică.Filmografie:

Compresorul şi vioara (Katok i skripka) (film de metraj mediu studenţesc, 1960);

Copilăria lui Ivan (Ivanovno detstvo) (1962);

Andrei Rubliov (1966 rel. 1971);

Solaris (1972);

Oglinda (Zerkalo) (1974);

Călăuza (Stalker) (1979);

Tempo di viaggio (documentar, 1983);

Nostalgia (film) (Nostalghia) (1983);

Sacrificiul (film) (Offret) (1986).

- 1989: A murit (la Feucht, Germania) Hermann Oberth, fizician, matematician şi inventator german din România; considerat unul dintre fondatorii astronauticii moderne; în 1938 s-a stabilit la Viena şi, ulterior, în Germania; membru post-mortem al Academiei Române (1991). 

- 1989: Organizarea primelor sindicate libere din România postcomunistă

- 1989: Pentru prima dată, după o lungă pauză, se întruneşte Consiliul de Conducere al Uniunii Scriitorilor. Este ales un comitet provizoriu de conducere a Uniunii Scriitorilor, preşedinte fiind Mircea Dinescu 

- 1989: Se constituie, la Sibiu, Forumul Democrat al Germanilor din România

- 1997: A murit pictorul Corneliu Baba; membru al Academiei Române (n. 1906) Corneliu Baba (n. 18 noiembrie 1906, Craiova - d. Bucureşti) a fost un pictor român, cunoscut mai ales pentru portretele sale, dar şi pentru alte tipuri de tablouri şi ilustraţii de cărţi. A avut o scurtă perioadă în care a pictat în stilul realismului socialist, oţelari şi tablouri cu ţărani, dar şi-a revenit repede. Baba depăşeşte contradicţia simplificatoare a acestui climat. Soluţia sa se bazează pe apelul la valorile marii tradiţii a picturii, numit de obicei spaţiu al clasicităţii. Se refugiază în tablourile cu ţărani şi pictează foarte multe scene din timpul Răscoalei din 1907. Pictorul redescoperă chipul şi universul ţăranului român, conferindu-le simbolul permanenţei , din această epocă datează pânzele Întoarcerea de la sapă, 1943; Țărani, 1953; Odihnă pe câmp, 1954; Oameni odihnindu-se. A desenat ilustraţii pentru romanul cu ţărani al lui Mihail Sadoveanu, Mitrea Cocor.În 1958, Baba a fost numit Profesor de Pictură la Institutul de Arte Frumoase Nicolae Grigorescu din Bucureşti şi a primit titlul de Maestru Emerit al Artelor. În următoarea decadă, el şi cu tablourile sale vor călători în toată lumea participând la expoziţii în locuri diverse precum Cairo, Helsinki, Viena şi New Delhi, culminând cu o expoziţie personală avută la Bruxelles în 1964. În 1962, guvernul român îi va acorda titlul de Artistul poporului, anul următor devenind membru corespondent al Academiei Române, iar în 1964 va fi membru al Academiei de Arte Frumoase din Berlinul de Est.

- 2000: Adrian Năstase îşi începea mandatul de prim-ministru al României 

- 2004: Călin Popescu-Tăriceanu îşi începea mandatul de prim-ministru al României 

- 2004: A murit pictorul Vasile Chinschi (n. 1939)

- 2008: A murit scriitorul Haralamb Zincă (numele real: Hary Isac Zilberman), unul dintre pionierii romanului poliţist românesc (n. 1923)

Medic: „Nu atingeți telefonul mobil în primele 60 de minute după trezire”

 Utilizarea continuă a telefoanelor mobile încă de la primele ore ale dimineții s-a dovedit a fi mai dăunătoare decât credem.

În prezent, trăim „lipiți” de ecrane: smartphone-urile, tabletele, laptopurile sau computerele desktop nu fac parte doar din munca noastră, ci și din timpul nostru liber, fiind baza relațiilor noastre sociale actuale datorită rețelelor sociale, scrie El Espanol.

Deși acest lucru ar putea fi inițial benefic, facilitând contactul cu cei dragi, utilizarea regulată a telefoanelor mobile de dimineața devreme poate fi contraproductivă.

Manuel Viso, medic specializat în medicină de urgență și hematologie și un cunoscut influencer pe rețelele sociale, a explicat recent acest lucru într-o postare pe Instagram . El ne reamintește că dovezile științifice sugerează de ani de zile că utilizarea prelungită a telefoanelor mobile poate fi dăunătoare creierului nostru. Deși este adevărat că radiațiile de radiofrecvență emise de aceste telefoane nu au demonstrat încă că provoacă daune directe sau grave, utilizarea lor continuă poate provoca alte daune, mai puțin evidente.

După cum subliniază Viso, nu există concluzii clare cu privire la potențialele efecte nocive ale radiațiilor telefoanelor mobile sau tabletelor asupra creierului uman, în ciuda cercetărilor semnificative efectuate asupra acestei relații. Cu toate acestea, utilizarea unui telefon mobil din momentul în care ne trezim ar putea afecta funcțiile creierului, cum ar fi memoria și somnul; iar aceste efecte ar fi și mai pronunțate și potențial mai dăunătoare în cazul copiilor și adolescenților.

În plus, potrivit lui Viso, unele studii au detectat chiar modificări ale metabolismului glucozei în regiunile creierului expuse utilizării continue a telefonului mobil.

„Primul lucru pe care îl faci când te trezești este să-ți verifici telefonul, nu-i așa? Bum! O descărcare instantanee de dopamină . Hormonul plăcerii, al satisfacției. Dar există o problemă: creierul tău se obișnuiește să primească plăcere foarte ușor încă de la prima oră a dimineții, iar apoi sarcinile obișnuite par plictisitoare. Suntem demotivați și din ce în ce mai dependenți de telefoanele noastre. Încă de la început, este greu să te concentrezi, iar începerea zilei este un munte de urcat.”

După cum explică Viso, dopamina este un neurotransmițător binecunoscut, cu un rol fundamental în plăcere, dar și la baza dependențelor. Neuronii dopaminergici sunt responsabili de producerea și eliberarea dopaminei, care joacă un rol crucial în bunăstarea noastră, reglând emoțiile, foamea și instinctele sexuale, printre alte funcții.

Dopamina se bazează pe circuitul de recompensă al creierului : atunci când efectuăm acțiuni pe care corpul le percepe ca fiind benefice, se eliberează dopamină, ceea ce duce la o senzație de plăcere ce ne face să repetăm acea acțiune în viitor, căutând inconștient mai multă dopamină. Dopamina nu este implicată doar în plăcere, ci și în învățare și memorie, care ar fi, de asemenea, afectate de un exces al acestui neurotransmițător.

De fapt, ca în cazul oricărei substanțe la nivel organic , atât un deficit, cât și un exces de dopamină s-au dovedit a fi dăunătoare. Un deficit de dopamină a fost legat de boala Parkinson, iar un studiu publicat în Nature în 2020 a demonstrat că simptomele acestei boli la șoareci au dispărut pe măsură ce creierul a eliberat mai multă dopamină.

Dar, pe de altă parte, dopamina joacă și ea un rol cheie în dependențe : dacă nu suntem capabili să limităm activitățile care produc plăcere, cum ar fi mâncatul, sexul sau consumul anumitor substanțe, pot apărea eliberări masive ale acestui neurotransmițător, ajungând la un punct fără întoarcere, în care nu am putea gestiona producția sa și am ajunge să devenim dependenți.

Există deja unele dovezi care indică faptul că, dacă ne oprim și limităm activitățile care ne oferă plăcere, creierul ne recompensează, la rândul său, eliberând alți neurotransmițători, cum ar fi serotonina, legată de sentimentul de liniște, satisfacție și autocontrol.

În acest sens, Dr. Viso recomandă efectuarea a ceea ce unii cunosc deja sub numele de „ post dopaminic ” , aplicat utilizării telefonului mobil: nefolosirea telefonului mobil dimineața și așteptarea a cel puțin 60 de minute de la trezire pentru a-l folosi.

De asemenea, medicul recomandă să ne expunem la lumina naturală pentru a ne regla mai bine ritmurile biologice, în loc să ne holbăm direct la ecranele telefonului, și să permitem eliberarea naturală a hormonilor de dimineață. În plus, dacă avem timp, ne sfătuiește să facem mișcare dimineața și, bineînțeles, să mâncăm un mic dejun sănătos.

$$$

 La un examen de fizică, un student a fost rugat să descrie o metodă prin care se poate determina înălțimea unei clădiri folosind un barometru.

După ce s-a gândit o clipă, studentul a răspuns:

„Duc barometrul pe acoperiș, îl leg cu o sfoară, îl cobor până la pământ, îl trag înapoi sus și măsor lungimea sforii — care va fi egală cu înălțimea clădirii.”

„Perfect, este corect”, zice profesorul.

„Dar răspunsul nu arată ca stii fizica.

Dă-mi o altă metodă.”

„Bine.

Iau barometrul pe acoperiș și îi dau drumul. Măsor timpul de cădere și, folosind ecuația căderii libere, s = ½ g t² (ignorând rezistența aerului), calculez distanța parcursă — adică înălțimea clădirii.”

„Și ai distruge un barometru așa?

Imaginează-ți că e un barometru prețios și rar, din secolul XIX…”

„În regulă. Atunci urc pe acoperiș, leg barometrul de o frânghie și îl las să oscileze ca un pendul.Din perioada de oscilație (care, la unghiuri mici, depinde doar de lungimea L și accelerația gravitațională g), aflu lungimea frânghiei, deci înălțimea clădirii.”


„Tot cu frânghia asta…

Clădirea e foarte înaltă, poate chiar un zgârie-nori.

Ai idee câtă frânghie ți-ar trebui?”

„Bine, am înțeles.

Nu mai folosesc frânghie și nici nu urc pe acoperiș.

Aștept o zi însorită, așez barometrul vertical, îi măsor înălțimea c și umbra d, apoi măsor umbra clădirii B.

Cu ajutorul triunghiurilor asemenea, printr-o proporție simplă, calculez înălțimea clădirii A.”

„Corect, dar asta e doar matematică.

Încerci să-l imiți pe Thales?”

Studentul își pierdea răbdarea.


„Dacă clădirea are scară exterioară, pot marca succesiv înălțimea barometrului pe perete și număr câte marcaje fac.

Apoi înmulțesc cu înălțimea barometrului și—”


Profesorul l-a întrerupt:

„O metodă directă, dar deloc elegantă.

Chiar nu știi o metodă care să folosească barometrul așa cum trebuie?”


„Ascultă, domnule profesor.

Desigur că știu.

Vrei răspunsul standard: presiunea atmosferică scade cu altitudinea (aproximativ 9 mm coloană de mercur la 100 m).

Măsor diferența de presiune dintre sol și acoperiș și aflu înălțimea clădirii.

Dar, sincer, m-am săturat de profesori care încearcă să-mi dicteze cum să gândesc.


Și știi ce?

Mai există o metodă — cea mai eficientă dintre toate.

Mă duc la portar, bat la ușă și spun:

«Vezi barometrul ăsta prestigios și scump? Ți-l dau ție dacă îmi spui cât de înaltă e clădirea.»»


Semnat:

Niels Bohr (anecdotă atribuită spiritului său)




THE KNO

WLEDGE! - Quora.com

Posted by Carlos Fernández

$$$

 Eroina uitată de propria țară


În 1863, fusese condamnată la moarte prin spânzurare ca spioană a Uniunii, salvată în ultima clipă și transformată într-o eroină națională, dar treizeci de ani mai târziu avea să moară singură într-o pensiune ieftină, fără bani, dependentă de morfină, uitată de exact țara pentru care își riscase viața, iar numele ei era Pauline Cushman.


Aprilie 1863, Louisville, Kentucky. Pauline Cushman urca pe scenă într-o piesă de teatru numită The Seven Sisters, pregătită să rostească toastul scris pentru președintele Abraham Lincoln, însă în locul cuvintelor așteptate, ea a ridicat paharul și a spus cu voce clară: „Pentru Jeff Davis și Confederația Sudistă, fie ca Sudul să-și păstreze mereu onoarea și drepturile”, iar sala a explodat, unii în furie, alții în aplauze, iar ea a fost concediată pe loc, ostracizată de societatea loială Uniunii, exact așa cum fusese planul.


Pauline nu fusese doar o actriță, ci o femeie rămasă singură într-o lume dură, născută Harriet Wood în 1833, rămasă văduvă după ce soțul ei murise în armata Uniunii, pierzându-și și cei doi copii în copilărie, iar când doi ofițeri confederați i-au oferit o sumă mare de bani ca să rostească toastul pentru Jefferson Davis, ea a ales să meargă direct la autoritățile Uniunii, acceptând misiunea de a câștiga încrederea inamicului și de a deveni spioană.


Pentru luni întregi, Pauline a călătorit în spatele liniilor confederate, schimbând identități, deghizându-se, ascultând conversații, furând planuri militare și hărți ale fortificațiilor, ascunzând documente în cizme, folosindu-și talentul actoricesc pentru a supraviețui într-o lume unde o singură greșeală însemna moartea, până când, în mai 1863, a fost capturată, percheziționată și condamnată la spânzurare.


A stat săptămâni întregi într-un cort, sub pază, așteptând execuția, bolnavă, slăbită, iar când trupele Uniunii au atacat brusc zona, confederații au fugit în haos, uitând-o în urmă, iar viața ei a fost salvată nu prin negocieri sau ordine, ci prin pură întâmplare.


Pauline Cushman a devenit celebră peste noapte, vizitată de generali, onorată cu titlul simbolic de maior, aprobat chiar de Lincoln, transformată într-o legendă vie, prea cunoscută ca să mai spioneze, dar suficient de faimoasă pentru a umple săli de teatru, povestindu-și propria viață sub lumina reflectoarelor.


Apoi, încet, America s-a săturat de povești de război, publicul a plecat, faima s-a stins, iar Pauline a rămas doar cu durerile trupului, cu pierderi succesive, cu muncă măruntă și umilitoare, cu o pensie de 12 dolari pe lună și cu medicamente care îi alinau durerea, dar îi distrugeau viața.


În decembrie 1893, a murit într-o cameră modestă, găsită inconștientă, fără prieteni, fără avere, fără aplauze, iar America ar fi îngropat-o într-o groapă comună dacă veteranii nu ar fi intervenit în ultimul moment, oferindu-i, după moarte, onorurile pe care nu i le mai oferise în viață.


Povestea ei nu este doar despre spionaj sau război, ci despre cât de repede sunt consumați și abandonați cei care servesc o cauză, despre eroii care strălucesc doar cât timp sunt utili și despre femeile care au plătit cu totul pentru loialitate, curaj și sacrificiu.


Morală:

Uneori, o națiune își celebrează eroii doar cât timp au nevoie de ei, iar adevărata măsură a recunoștinței nu se vede în parade și discursuri, ci în felul în care sunt tratați cei care au supraviețuit sacrificiului.

#PaulineCushman #EroinaUitata #Istorie #RazboiulCivilAmerican #Spionaj

$$$

 Brownie Mary – bunica care a schimbat medicina cu un cuptor și multă iubire


Avea 57 de ani când, pentru prima dată, poliția i-a pus mâna pe umăr — iar fără să știe, acea femeie avea să schimbe pentru totdeauna istoria medicinei. Numele ei era Mary Jane Rathbun, însă lumea avea s-o cunoască drept Brownie Mary, o bunică aparent obișnuită, care a ales să nu întoarcă privirea atunci când societatea își abandona bolnavii.


În 1981, când SIDA era o condamnare la moarte, iar frica depășea compasiunea, Mary a fost arestată pentru brownies cu cannabis, însă pedeapsa primită a deschis o cale neașteptată. Trimisă la muncă în folosul comunității, a ajuns printre cei bolnavi, uitați și evitați de toți. Acolo a văzut ceea ce autoritățile refuzau să accepte: că micile ei gesturi aduceau alinare, poftă de mâncare, liniște și un strop de demnitate.


Mary nu a cerut recunoștință și nu a așteptat aprobări. A copt zilnic sute de brownies, și-a cheltuit pensia, a împărțit tot ce avea și a numit acei oameni „copiii mei”. De două ori arestată, de două ori judecată, a devenit fără voie o figură-cheie în schimbarea percepției asupra cannabisului medicinal, contribuind decisiv la legalizarea acestuia în California și apoi în întreaga Americă.


Nu a fost medic, politician sau lider oficial. A fost o femeie care a ales iubirea în locul fricii și acțiunea în locul indiferenței, demonstrând că uneori cele mai mari revoluții pornesc din cele mai modeste bucătării.


Morală:

Când legile sunt nedrepte, iar oamenii suferă, adevărata schimbare începe cu empatia și curajul de a face bine, chiar și atunci când lumea îți spune să te oprești.

#BrownieMary #IubireCareVindeca #IstorieUmană #Curaj #Demnitate #MedicinăAlternativă #Compasiune #SchimbarePrinOameni

$$$

 Când geniul a ales mopul în locul prestigiului


Bursierul Rhodes era în genunchi, frecând toaletele, când Johnny Cash a trecut pe lângă el, iar acesta nici măcar nu este cel mai straniu detaliu al acestei povești, pentru că Kris Kristofferson avea un parcurs care ar fi trebuit să-l facă de neatins, genul de CV care deschide orice ușă și garantează o viață confortabilă, doar că el a avut mereu obiceiul de a da foc acestor garanții și de a se îndepărta de flăcări ca și cum nu ar fi însemnat nimic.


La Pomona College era tânărul care le avea pe toate: vedetă a echipei de fotbal american, boxer Golden Gloves care învățase să-și dozeze forța, poet care scria versuri între antrenamente pentru că mintea lui refuza să funcționeze într-o singură direcție, iar un profesor a observat în el ceva prea intens pentru a fi limitat la gloria sportivă și l-a îndemnat să aplice pentru bursa Rhodes, acel simbol aproape inaccesibil al excelenței academice absolute, iar Kristofferson a aplicat și a câștigat, pentru că uneori destinul confirmă exact ceea ce pare imposibil.


Oxford l-a înghițit între ziduri vechi, biblioteci cu miros de secole și ecoul poeților dispăruți, unde a citit Yeats, Dylan Thomas și Blake până când cuvintele au început să se amestece într-o tensiune pe care nu o putea încă formula, dar o simțea ca pe o presiune în piept, iar acolo, printre volumele legate în piele, a realizat că poezia nu trebuie să rămână captivă pe pagini citite doar de profesori, ci poate trăi în muzică, poate fi cântată, purtată mai departe și memorată de oameni care nu ar deschide niciodată un volum de versuri, pentru că melodiile sunt poezii care refuză să stea pe loc.


Acasă, viitorul lui părea trasat clar: profesor, poate West Point, o viață respectabilă, sigură, în interiorul instituțiilor care oferă validare și stabilitate, iar când oferta de a preda la West Point a venit, familia probabil a deschis șampania, pentru că acesta era apogeul, bursa Rhodes transformată într-o carieră impecabilă, însă Kristofferson a simțit o respingere viscerală, ca și cum sufletul lui ar fi fost alergic la certitudine, a refuzat oferta și s-a înrolat în armată, devenind pilot de elicopter, apoi căpitan, până când și-a dat seama că trăia definiția succesului altcuiva și că aceasta îl sufoca lent.


Așa că a plecat și de acolo, și-a luat un rucsac aproape gol și s-a mutat la Nashville, fără relații, fără plan, doar cu ideea nebunească că poate va scrie cântece care să conteze, iar bursierul Rhodes a ajuns portar și om de serviciu la Columbia Recording Studios, măturând podele și curățând toalete în timp ce artiști celebri înregistrau hituri în camere în care el nu avea voie să intre decât ca să facă curat, iar între ture scria versuri pe șervețele, caiete și bucăți de hârtie, cântece despre singurătate, mahmureală și dorul acela greu de definit care îl locuise ani întregi.


Au trecut ani fără să se întâmple nimic spectaculos, doar muncă, scris și îndoiala că poate distrusese totul degeaba, până când Johnny Cash a auzit „Sunday Mornin’ Comin’ Down”, a înregistrat piesa, iar lumea s-a reașezat puțin, pentru că dintr-odată, omul cu mopul avea o voce pe care nicio diplomă nu o putea fabrica, iar apoi „Me and Bobby McGee”, „For the Good Times” și „Help Me Make It Through the Night” au devenit limbajul emoțiilor pe care oamenii nu știau cum să le spună.


Kristofferson nu a fost doar un caz de succes târziu, ci un om care a ales, de fiecare dată, sensul în locul siguranței, adevărul în locul titlurilor, arta în locul aprobării, chiar și atunci când aprobarea ar fi fost cea mai logică alegere, pentru că adevărata lui operă nu a fost un cântec anume, ci refuzul constant de a trăi o viață care nu îi aparținea.


Morală:

Uneori, cel mai mare curaj nu este să urci pe drumul sigur, ci să cobori de pe el și să accepți incertitudinea, atunci când doar acolo îți poți păstra adevărul interior.

#KrisKristofferson #AlegeSensul #Curaj #PovesteDeViață #ArtaÎnainteDeConfort #Autenticitate

$$$

 Băi, Gheorghe, de ce mergi în fiecare zi la crâșmă?   - Păi, dacă nu avem filarmonică! ***** - Băi, Gheorghe, tu când te-ai însurat, nevast...