***

 Vis de noapte 

(dedicație OJ)

Noaptea strânge în brațe luna liniștea domnește în ceas 

Eu mă zvârcolesc întruna pradă viselor mă las ,

Se făcea că o fecioară presăra voioasă dor

Și râdea cu bucurie lângă apa de izvor !

Și ce mai dansa nebuna pe al frunzelor covor

De se minuna și luna de-al său chip fermecător !

Fremătau copacii în ramuri , lăstărișul tot fierbea 

Trupul meu era în hamuri încântat de ce vedea !

Aștrii se întreceau isteric stele răspândeau scântei 

În al nopții întuneric plângeau sincer ochii mei ,

Cum de am avut norocul să întâlnesc așa femeie?

Eu ce-am fost înfrânt de jocul unor false curcubeie!

Picături de ploaie rece încep lin în cor să cadă 

Fata timpul mi-l petrece și tristețea mi-o deznoadă!

Vântul chicotind adie inima o ia la trap 

Și-n a nopții armonie multe pofte mă incap !

Juna aprinsă îmi iese în cale strâns în brațe o cuprind

Și simțindu-i pielea moale ca o torță mă aprind ,

Luna scânteie nebună saltă apa din izvor 

Erai tu purtând cunună și de-atunci eu te ador !

Dogaru Adi 

Ianuarie 2025

Vol VIII Slove aurite

***

 Vis de noapte 

(dedicație OJ)

Noaptea strânge în brațe luna liniștea domnește în ceas 

Eu mă zvârcolesc întruna pradă viselor mă las ,

Se făcea că o fecioară presăra voioasă dor

Și râdea cu bucurie lângă apa de izvor !

Și ce mai dansa nebuna pe al frunzelor covor

De se minuna și luna de-al său chip fermecător !

Fremătau copacii în ramuri , lăstărișul tot fierbea 

Trupul meu era în hamuri încântat de ce vedea !

Aștrii se întreceau isteric stele răspândeau scântei 

În al nopții întuneric plângeau sincer ochii mei ,

Cum de am avut norocul să întâlnesc așa femeie?

Eu ce-am fost înfrânt de jocul unor false curcubeie!

Picături de ploaie rece încep lin în cor să cadă 

Fata timpul mi-l petrece și tristețea mi-o deznoadă!

Vântul chicotind adie inima o ia la trap 

Și-n a nopții armonie multe pofte mă incap !

Juna aprinsă îmi iese în cale strâns în brațe o cuprind

Și simțindu-i pielea moale ca o torță mă aprind ,

Luna scânteie nebună saltă apa din izvor 

Erai tu purtând cunună și de-atunci eu te ador !

Dogaru Adi 

Ianuarie 2025

Vol VIII Slove aurite

***

 Eu nu te-am uitat 

În memoriam Corneliu Vadim Tudor 

Eu nu te-am uitat maestre , azi în zi de sărbătoare

Ziua în care apar orchestre de tâlhari la drumul mare !

Vor sărbători minciuna și trădarea săvârșită

Și vor murdări tribuna cu a ta slavă căptușită!

Tu te zbați în agonie străin printre cripte reci 

Și întreaga Românie e condusă de zevzeci!

Mulți bandiți,beizadele și alți proști ce dau cu rest 

O armată de lichele închinată către vest !

Au veni la Iași puzderii citesc texte de pe foi ,

Iată cum niște mizerii se declară azi de eroi !

Iară tu tribun al țării,zaci răpus în colb de veac  

Și pe culmile frustrării nimeni nu găsește leac !

Eu nu te-am uitat maestre azi în zi de sărbătoare

Cu nebunii la proteste noi vom spune ce ne doare !

Se pricep ca să ciordească ,curve cu obraz subțire 

Și -au venit să ne vorbească la mișto despre unire !

Noi nebunii acestei nații purtăm sânge tricolor 

Ne-am unit și cu vibrații vom trezi acest popor!

Domnitor cu stea în frunte cu credință devotat 

Slava ta ne este punte, ești cu noi ,nu te-am uitat !

Dogaru Adi 

Iași 24 ianuarie 2023

***

 FIGURI DE ANTOLOGIE ALE TEATRULUI ROMANESC Constantin Diplan s-a născut pe data de 10 mai 1937, în București. A fost declarat admis la a doua încercare la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București, alături de Marin Moraru, Camelia Zorlescu și de regretații Gheorghe Dinică, Marian Hudac. Institutul la absolvit în anul 1962, iar în 1963 a fost repartizat împreună cu Alexandru Arșinel, Camelia Zorlescu, Ion Andrei, Harry Baranga și Harry Zomenov la Teatrul de Stat din Targu Mureș, unde alături de aceștia înființează secția de limba româna a acestui teatru. După o perioadă se transferă la Teatrul Național din București, unde și începe cu adevărat activitatea de actor. Cocheteză foarte bine cu teatrul radiofonic si de televiziune, unde a interpretat numeroase roluri cum ar fi cele din piesele Un cuib de nobili, Toboganul, Seducatorul, Hamlet, Comoara din deal, Cu toata dragostea, Inspectorul broastelor etc.

Constantin Diplan este unul dintre cei mai cunoscuți actori români ai perioadei 1970-1989. Debutul în cinematografie a avut loc în anul 1966, cu filmul Ultima noapte a copilariei. Au urmat: Originea și evolutia vehiculelor, Stejar-extremă urgență, Pirații din Pacific, Zile fierbinți, Cursa, Pintea, Gloria nu cânta, E atât de aproape fericirea, Iarna bobocilor, Un om în loden, Muntele alb, La răscrucea marilor furtuni, Dragostea mea călătoare, De ce trag clopotele, Mitică?, Buletin de București, Amurgul fântânilor, Zbor periculos, Vară sentimentală, Declarație de dragoste, Secretul lui Nemesis, Cuibul de viespi, Duminica ăn familie, Șobolanii roșii, Harababura.

Imediat după revoluția din 1989, mai precis în 1990 a emigrat în Statele Unite, în acest moment locuiește în Montgomery Village, Montgomery County, statul american Maryland. A revenit ocazional în țară pentru a lucra la unele proiecte cinematografice, cum ar fi filmele Oglinda (1993) și Călătorie de neuitat (1994).

***

 Astăzi, 21 ianuarie, se împlinesc 101 ani de la naşterea lui Benny Hill, actor, scenarist, regizor, compozitor şi realizator de emisiuni britanic, unul dintre cei mai populari comici din istorie. 

Benny Hill a înregistrat, timp de aproape 40 de ani, un succes remarcabil cu celebrul său serial de comedie „The Benny Hill Show”, în care prezenta sketch-uri cu o predilecţie pentru imaginea batrânelului un pic cam afemeiat care manifestă un interes aparte pentru aproape toate doamnele şi domnişoarele frumoase care apar în drumul său.

Un fapt demn de remarcat, este că printre cei mai mari admiratori ai lui Benny Hill, s-a aflat însuşi Charlie Chaplin, care, cu ocazia unui dineu, a avut ocazia să-i prezinte colecţia sa de casete video cu „The Benny Hill Show”.

În anul 1977, în perioada apogeului carierei sale, emisiunea „The Benny Hill Show” era urmărită de nu mai puţin de 20 de milioane de oameni.

În anul 1979, „The Benny Hill Show” a fost transmis pentru prima dată în SUA, ulterior ajungând să fie difuzat în nu mai puţin de 109 ţări din întreaga lume. Benny Hill a fost premiat pentru show-ul său cu un premiu BAFTA pentru cel mai bun scenariu – în 1972, an în care a mai primit şi o nominalizare pentru cea mai bună interpretare – şi cu distincţia „Golden Rose”, în cadrul Festivalului de la Montreaux.

Dar talentul de excepţie al lui Benny Hill avea să fie remarcat şi în filme pentru marele ecran, câteva dintre producţiile în care a jucat fiind „Pantomania: Babes in the Wood” – rolul Minstrell (1957), „Those Magnificent Men in Their Flying Machines or How I Flew from London to Paris in 25 hours 11 minutes” (1965), sau „Chitty Chitty Bang Bang” (1968). De asemenea, Benny Hill a fost Chelnerul în „The Waiters” (1969), Profesorul Simon Peach în „The Italian Job”/”Jaf în stil italian„ (1969) sau Eddie în „Eddie in August” (1970) – film pentru care a semnat şi regia.

Benny Hill a murit la 20 aprilie 1992, la Teddington, Marea Britanie, în urma unui infarct, artistul fiind găsit, două zile mai târziu, fără suflare, în fotoliul său, în faţa televizorului.

După dispariţia sa, locul său în peisajul umoristic britanic a fost ocupat definitiv de Rowan Atkinson şi de celebrul său personaj Mr. Bean, „născut” în prima zi a anului 1990, pe canalul ITV.

***

 Merită citit…

Un șarpe a mușcat o găină, iar otrava începea să-i curgă prin vene. Rănită și slăbită, găina s-a întors în cotețul ei, căutând alinare și ajutor. Dar celelalte găini, temându-se că otrava ar putea să se răspândească, au decis să o alunge.

Găina a ieșit șchiopătând, cu durerea nu doar a mușcăturii, ci și a disprețului și abandonului. În cel mai greu moment al vieții sale, familia ei a întors spatele. Cu lacrimi curgând, ea a plecat, vulnerabilă și arsă de febră, târându-și piciorul rănit, lăsând în urmă tot ce cunoștea.

Din coteț, celelalte găini o priveau îndepărtându-se. Unele își șopteau:

 • Las-o să plece… va muri oricum departe de noi.

Când a dispărut la orizont, toate au fost sigure că și-a găsit sfârșitul. Unele chiar se așteptau să vadă vulturi zburând pe cer.

Timpul a trecut.

Într-o zi, o pasăre colibri a venit cu o veste neașteptată:

 • Sora voastră este în viață! Locuiește într-o peșteră, departe de aici. Și-a pierdut un picior din cauza mușcăturii, dar a supraviețuit. Totuși, are nevoie de ajutor. E greu pentru ea să-și găsească hrana.

Cotețul a fost cuprins de tăcere. Apoi, au început scuzele:

 • Nu pot merge, am ouă de depus…

 • Nu pot pleca, caut porumb…

 • Nu pot să ajut, trebuie să am grijă de puii mei…

Colibriul s-a întors la peșteră fără ajutor.

Timpul a trecut din nou.

De data aceasta, colibriul a revenit cu o veste tristă:

 • Sora voastră a murit… Singură, în peștera ei. Nimeni nu a fost acolo să o îngroape sau să o plângă.

Aceste cuvinte au fost ca o greutate care a apăsat peste toate găinile din coteț. Cele care depuneau ouă s-au oprit. Cele care căutau porumb au lăsat semințele. Cele care aveau grijă de pui au uitat de ei pentru o clipă. Regretul a devenit mai apăsător decât orice otravă.

„De ce nu am plecat mai devreme?”, se întrebau ele.

Fără să mai stea pe gânduri, toate au pornit spre peșteră, plângând și lamentându-se. Acum aveau un motiv să o vadă, dar era prea târziu.

Când au ajuns, nu au găsit găina. Au găsit doar o scrisoare pe care scria:

„În viață, de multe ori oamenii nu traversează strada pentru a te ajuta când ești în viață, dar traversează lumea pentru a te îngropa când mori.

Iar cele mai multe lacrimi la înmormântări nu sunt de durere, ci de remușcare și regret.”

***

 🤷‍♀️ " Cine-s soțiile?... Așa, niște femei,

   Ce duc niște copii la grădiniță,

   Apoi se duc la slujbă ca și ,,ei” --

   Și griji -- o mie-n rolul de măicuță.

Cine-s soțiile?...Așa, niște femei

Ce fac mâncare și curat prin casă

Și-i întâlnesc zâmbind seara pe ,,ei”

Cu plăcințele aburind pe masă.

   Cine-s femeile ce-s soațe pentru ,,ei”?

   Niște dădace care cresc copii

   Și niște ,,bone”, de fac febră ,,ei”,

   Și grădinar, și florărese, de nu știi.

Mai sunt spălătorese, servitoare

Și șoferițe, ce le duc pe ,,ei”,

Sunt și contabili și învățătoare,

Și ,,diplomatul” casei, dacă vrei.

   La piață -- ,,ei” cu-n coș, ele-s cu două,

   Tot ele-s pe la școli la adunări,

   Tot ele dau la dos atunci când plouă

   Și la biserică aprinde lumânări.

Cine-s soțiile?... Așa, niște femei,

Ce fac mâncare și curat prin casă,

O maică care-adoarme prichindei,

Spunând povești cu prinț și-o-mpărăteasă..."😇

✍Angela Muntean-Mândâcanu