***

 

The Merchant of Venice

 by William Shakespeare 

Background :

 William Shakespeare wrote this play between 1596 and 1599. Though this play is a comic work but is famous for its dramatic scenes. The Merchant of Venice summary revolves around a merchant of Venice, Antonio. Antonio is the protagonist of this play. He took a loan from a Jewish moneylender, Shylock, in order to help his friend. But Antonio is unable to pay back the loan.

Shylock demands a pound of flesh from his body in the absence of the repayment. Portia, a rich heiress, disguises as a lawyer and saves Antonio from Shylock. The plot of the Merchant of Venice summary is based on friendship, loyalty, wit, kindness, and humanity.

Main Plot:

 The story starts with Bassanio’s desire to marry Portia, a wealthy heiress of Belmont. In order to become a suitor to her, he is in need of 3000 ducats. He seeks Antonio’s help who is a merchant of Venice and also his friend. But, Antonio says that he is short of cash as his ships and merchandise are expected. However, he assures Bassanio that he can become surety for his loan.

Having been assured by Antonio’s guarantee, Bassanio takes a loan from Shylock, a Jewish moneylender. He names Antonio as the guarantor for the loan. Shylock is already upset with Antonio as Antonio lends money without interest and also holds prejudice towards Jews. However, he agrees to give a loan to Bassanio without interest but puts a condition stating that if Antonio is unable to pay the loan on the specified due date, he will take a pound of Antonio’s flesh.

Antonio signs the contract on seeing that the loan carries no interest, although Bassanio is not in favor of such a contract. However, Bassanio along with Gratiano, his friend leaves for Belmont to marry Portia. The author describes Gratiano as a young, over-talkative, tactless, and frivolous man.

In Belmont, Portia is meeting many suitors. But she is unable to get the right match. As per her father’s will, whoever picks up the right casket shall win Portia’s hand. The suitors get three caskets, namely gold, silver, and lead to choosing from. The Prince of Morocco, the first suitor chooses a gold casket while the Prince of Aragon, the second suitor, chooses the silver casket. But both of them are rejected as they choose the wrong casket. After this, it is Bassanio’s turn to choose a casket. Nerissa, Portia’s maid hints Bassanio by singing a song as Portia had met him before and wanted him to win. He thus picks up the lead casket. He hence wins Portia’s hand. Bassanio marries Portia and Gratiano marries Nerissa.

Meanwhile, Shylock’s daughter, Jessica ran away with Lorenzo, a Christian, and also got converted. Not only this, but she also stole a large amount of his wealth along with a turquoise ring that was a gift from his wife to him. Thus, Shylock became firm about avenging the Christians.

Antonio’s ships were lost at sea and thus he was unable to repay the loan amount. Hence, Shylock dragged him to the court. On receiving this news, Bassanio and Gratiano leave for Venice carrying the money to repay the loan from Portia.

In the court of Duke of Venice, Bassanio offers twice the amount of loan to Shylock. But he refuses the offer and insists that he needs a pound of flesh of Antonio. The Duke refers the case to Balthazar, a young lawyer. But in fact, that was Portia in disguise. Nerissa also disguises as a man and accompanies Portia as a law clerk. Portia requests Shylock to be kind and merciful but he insists on getting the pound of flesh.

As there was no way out, the court grants permission to Shylock. But as Antonio prepares himself for the knife, Portia says that as per the contract, Shylock can take out only flesh. Thus, if even one single drop of bloodsheds, his property shall be forfeited. She also adds to this by saying that he shall take out exactly one pound of flesh.

Shylock is thus left with no other choice than to accept Bassanio’s offer of money. But Portia argues that there is no need to pay him any amount of money as he has already refused it. She also says that as he is a Jew and wanted to take the life of a Venetian citizen, his property shall be confiscated. Half of the property goes to the State while half of it goes to Antonio. Also, his life is now on the mercy of the Duke.

However, the Duke pardons his life and also his property. Portia states that the Duke can not waive Antonio’s share anyways. Antonio says that he does not mind using Shylock’s half share until Shylock’s death after which he shall give the principal to Jessica and Lorenzo. He also asks Shylock to convert to Christianity. Shylock had to accept all these conditions after the threatening by the Duke to revoke his forgiveness.

Bassanio is unable to recognize Portia. He wishes to give her some presents. Portia asks him to give his wedding ring and Antonio’s gloves. After much persuasion by Antonio, he gives his ring to her. She later teases him about this incidence. In the end, Antonio learns from Portia that his ships have returned safely.

***

 

Pentru mine Iisus este cel mai mare învățător al tuturor timpurilor!

Eu nu cred în Iisus doar pentru că aşa am fost educat de părinţi. Sunt un intelectual trecut prin şcoli, care a căutat să-şi explice lumea. Dar dintre toate marile spirite care au trăit pe Terra (Buda, Confucius, Pitagora etc.) Iisus are cea mai perfectă acoperire ştiinţifică. Pentru că absolut toate cuvintele Lui sunt perfect superpozabile pe științele actuale. Știți ce aduce Iisus în plus față de Buddha? Nu numai Iubirea,  ci si Iertarea. Este extraordinar!

Ce înseamnă Iertarea? 

Din punct de vedere spiritual, înseamnă pace şi armonie.

Din punct de vedere ștințific, știți ce înseamnă Iertare? 

Înseamnă pur și simplu modificări la nivelul ADN ului, adică al fundamentului nostru genetic. Înseamnă ștergerea programului patologic (modelul patologic de boală). Prin Iertare, la nivelul ADN ului, modelul negativ este pur și simplu șters și se instalează în corp o bună chimie și un echilibru energetic. E fantastic, e pur și simplu ca resetarea unui computer. Asta nu se poate șterge decât prin Iertare.

Mai simplu spus: vrei să îți vindeci o boală gravă? Împacă-te cu toți cei care te urăsc! Este exact mesajul Mântuitorului dat celor care veneau și cereau vindecare.

Iisus ar fi putut zice „eu te-am vindecat”, dar a ales să spună „credinţa ta te-a vindecat”. Când crezi, îţi mobilizezi toate mecanismele de vindecare. Dar a şti că Dumnezeu există nu e totul. Doar religia îţi dă trăirea emoţiei transformatoare, acea deschidere a sufletului prin care trăieşti cu adevărat relaţia cu Dumnezeu. Nu doar mersul la biserică e important, ci şi puterea rugăciunii pe care o poţi face oriunde.

Iată, dupa 2.000 de ani, explicat acest fantastic îndemn al lui Iisus, Iertarea prin genetică. 

Realizați că ceea ce spun eu este un adevăr, că Iisus este cel mai mare Învățător al tuturor timpurilor?

Eu discut despre Iisus nu din punct de vedere teologic, pentru că nu este nici competența și nici datoria mea, eu discut despre Iisus din punct de vedere al omului de știință, de cunoaștere ștințifică. Faptul că astăzi putem explica toate cuvintele lui Iisus prin termenii științelor moderne, mie mi se pare extraordinar de important.

Dupa 400 de ani de dispute între știință și religie, noua știință vine să confirme religia, existența Divinității...

Prof. Dumitru Constantin Dulcan

***

 

Emma de Jane Austen.

Emma, de Jane Austen, este un roman despre orgoliul tineresc și pericolele romantismului interpretat greșit. Romanul a fost publicat pentru prima dată în decembrie 1815.

Rezumat:

Deși convinsă că ea însăși nu se va căsători niciodată, Emma Woodhouse, o locuitoare precoce de douăzeci de ani a satului Highbury, se imaginează că este talentată în mod natural în a invocarea meciurilor de dragoste. După succesul auto-declarat la matchmaking între guvernanta ei și dl Weston, văduv al satului, Emma își asumă responsabilitatea de a găsi o pereche potrivită pentru noua ei prietenă, Harriet Smith. Deși părinții lui Harriet este necunoscută, Emma este convinsă că Harriet merită să fie soția unui domn și pune ochii pe domnul Elton, vicarul satului. Între timp, Emma o convinge pe Harriet să respingă propunerea lui Robert Martin, un fermier bine făcut pentru care Harriet are în mod clar sentimente.

Harriet devine îndrăgostită de dl Elton sub încurajarea Emmei, dar planurile Emmei se duc prost când Elton arată clar că afecțiunea lui este pentru Emma, nu pentru Harriet. Emma își dă seama că obsesia ei de a face un meci pentru Harriet a orbit-o la adevărata natură a situației. Domnul Knightley, cumnatul Emmei și prietenul prețuit, urmărește cu un ochi critic eforturile de matrire ale Emmei. El crede că domnul Martin este un tânăr vrednic cu care Harriet ar fi norocoasă să se mărite. El și Emma se ceartă din cauza amestecului Emmei și, ca de obicei, dl Knightley se dovedește a fi mai înțelept dintre cei doi. Elton, respins de Emma și jignit de insinuările ei că Harriet este egala lui, pleacă în orașul Bath și se căsătorește cu o fată acolo aproape imediat.

Emma este lăsată să o consoleze pe Harriet și să se întrebe despre caracterul unui nou vizitator așteptat în Highbury - fiul domnului Weston, Frank Churchill. Frank urmează să-și viziteze tatăl în Highbury după ce a fost crescut de mătușa și unchiul său la Londra, care l-au luat ca moștenitor. Emma nu știe nimic despre Frank, care a fost mult timp descurajat să-și viziteze tatăl de bolile și plângerile mătușii sale. Dl Knightley este imediat suspicios în legătură cu tânărul, mai ales după ce Frank se grăbește înapoi la Londra doar ca să se tundă. Emma, însă, îl găsește pe Frank încântător și observă că farmecele sale sunt îndreptate în principal spre ea. Deși plănuiește să descurajeze aceste farmece, se găsește flatată și angajată într-un flirt cu tânărul. Emma o salută pe Jane Fairfax, o altă adăugare la setul Highbury, cu mai puțin entuziasm. Jane este frumoasă și realizată, dar Emma nu o place din cauza rezervei sale și, naratorul insinuă, pentru că este geloasă pe Jane.

Suspiciune, intrigă și neînțelegeri apar. Dl Knightley o apără pe Jane, spunând că merită compasiune pentru că, spre deosebire de Emma, ea nu are nicio avere independentă și trebuie să plece în curând de acasă pentru a lucra ca guvernantă. Doamna Weston bănuiește că căldura apărării domnului Knightley vine din sentimente romantice, implicație că Emma rezistă. Toată lumea presupune că Frank și Emma formează un atașament, deși Emma îl respinge în curând pe Frank ca un potențial pretendent și îl imaginează ca pe un meci pentru Harriet. La balul satului, Knightley câștigă aprobarea Emmei oferindu-se să danseze cu Harriet, care tocmai a fost umilită de domnul Elton și noua sa soție. A doua zi, Frank o salvează pe Harriet de cerșetorii țigani. Când Harriet îi spune Emmei că s-a îndrăgostit de un bărbat deasupra postului ei social, Emma crede că se referă la Frank. Knightley începe să suspecteze că Frank și Jane au o înțelegere secretă și încearcă să o avertizeze pe Emma. Emma râde de sugestia lui Knightley și pierde aprobarea lui Knightley atunci când flirtează cu Frank și o insultă pe dra Bates, o fată bătrână bună și mătușa lui Jane, la picnic. Când Knightley o mustră pe Emma, ea plânge.

Vine vestea că mătușa lui Frank a murit, iar acest eveniment deschide calea unei revelații neașteptate care rezolvă încet misterele. Frank și Jane au fost logodiți în secret; atenția lui față de Emma a fost un ecran pentru a-și ascunde adevărata preferință. Cu moartea mătușii sale și aprobarea unchiului său, Frank se poate căsători acum cu Jane, femeia pe care o iubește. Emma se teme că Harriet va fi zdrobită, dar descoperă curând că Knightley, nu Frank, este obiectul afecțiunii lui Harriet. Harriet crede că Knightley își împărtășește sentimentele. Emma se găsește supărată de revelația lui Harriet, iar suferința ei o forțează să realizeze că este îndrăgostită de Knightley. Emma se așteaptă ca Knightley să-i spună că o iubește pe Harriet, dar, spre încântarea ei, Knightley își declară dragostea pentru Emma. Harriet este în curând mângâiată de o a doua propunere din partea lui Robert Martin, pe care o acceptă. Romanul se încheie cu căsătoria dintre Harriet și domnul Martin și cea a Emmei și a domnului Knightley, rezolvând întrebarea cine pe cine iubește până la urmă. 

***

 

- "Am citit o grămadă de cărți, însă în mare,  pe majoritate le-am uitat. Atunci, care e rostul cititului," fu intrebarea pe care un elev i-o adresă Maestrului său.

Maestrul nu-i oferi niciun răspuns.

După câteva zile, în timp ce se aflau în apropierea unui râu, Maestrul îi spuse tânărului învățăcel că îi e sete. Apoi îi arătă o strecuratoare veche și murdară, ce odihnea pe pământ și îi ceru să îi aducă puțină apă să bea.

- "Maestre, ce îmi cereți e lipsit de logică", protestă tânărul.

Maestrul însă nu-i oferi nicio explicație, văzându-și netulburat de meditația lui.

Înțelegând că nu avea sens să-și contrazică  Maestrul, tânărul ucenic lua strecuratoarea și  începu să execute absurda operațiune.

Și așa, tot scufunda strecuratoarea în apă și tot o umplea și de fiecare dată apa se scurgea prin orificiile strecuratorii.

Zeci de ori, sute de ori, a tot încercat, dar n-a fost chip ca apa să rămână în strecuratoare.

Într-un târziu, epuizat, se așeză lângă Maestru:

- "Mi-e peste putință să aduc apă cu strecuratoarea.

Iartă-mă, Maestre, mi-e imposibil; nu am reușit să trec această probă, am ratat, îmi pare rău!"

- "Nu, răspunse zâmbind Maestrul, nu ai ratat. Privește strecurătoarea: acum strălucește, e curată, zici că e nouă.

Apa care s-a scurs prin orificii a curățat-o."

"Vezi tu?" continuă Maestrul, "înainte de a citi o carte ești precum era strecurătoarea la început, iar cartea, precum apa din râu.

Nu are atât de mare importanță dacă nu poți  păstra totul în memoria ta; importantă este apa pe care cărțile o lasă să curgă în tine; pentru că, fara urmă de îndoială, cărțile, cu ideile lor, cu emoțiile lor, cu sentimentele lor, cu cunoașterea lor, cu adevarul pe care îl găsești în paginile lor...curăță mintea ta și spiritul tău și te fac sa devii alt om: unul mai bun, renovat.

Acesta este rostul cititului.

Aceasta este arta lecturii.

______

Maribel PA, "Rostul cititului"

Traducere, Ioana Suta

***

 

Legenda Florii Paștelui.

 Una dintre cele mai frumoase povestiri.

Cand Bunul Dumnezeu a facut intrega Sa creatie, a impodobit toata Gradina Raiului cu flori care mai de care mai frumoase si mai parfumate. Daca cerul este impodobit tot cu stele, atunci si pamantul a fost impodobit cu flori.

Dintre toate florile pe care Dumnezeu le-a pus in Gradina Raiului si care s-au raspandit apoi pe tot pamantul, cu siguranta cea mai aleasa este Floarea Pastelui sau Pastita. Pe cat pare de firava si de neinsemnata, pe atat este de suava si de frumoasa.Se spune despre ea ca pentru o zi este regina florilor, iar acea zi este Sfanta Sarbatoare a Invierii- Pastele.

Si aceasta pentru ca a fost printre martorii Invierii Fiuluilui Dumnezeu. De aceea are si haina stralucitoare alb-galbuie, asemenea luminii.Atunci cand Domnul Iisus Hristos fusese rastignit si era dus catre mormant, tot drumul era presarat cu niste floricele mohorate ce plangeau alaturi de femeile mironosite.

Atunci una dintre ele a cules un buchetel si l-a pus la intrarea in care era sapat mormantul. Intrarea in mormant fusese acoperita cu o piatra mare, ce nu putea fi urnita decat de mai multi oameni la un loc.

Nimeni nu vazuse atunci acele flori mititele, firave si neluate in seama (asa cum nici Hristos nu fusese luat in seama de cei care ar fi trebuit sa recunoasca in El pe Fiul lui Dumnezeu), prinsesera radacini si strajuiau la randul lor piatra de la usa mormantului.Alaturi stateau ostasii care erau pusi sa pazeasca mormantul.

Dar cum in miez de noapte piatra s-a dat la o parte si Fiul lui Dumnezeu, care a biruit moartea, a inviat si o lumina mare s-a ivit la usa mormantului, floricelele firave ce parca plangeau, au devenit deodata stralucitoare si vesele, marturisind si ele Invierea, impreuna cu ingerul ce se afla si el chiar langa mormant.

De atunci, o data pe an, printre suratele lor, in noaptea cea sfanta a Pastelui, pline de stralucire, aceste flori ,,canta” si ele Hristos a inviat si, dupa ele intreg neamul florilor, ce ne incanta ochii si sufletul cu frumusetea si cu parfumul lor. Si tot de atunci, aceste flori galbene sau albe ca lumina Invierii, se numesc Florile Pastelui sau Pastite.

Floarea Paștelui să vă înflorească în cale! Să aveți lumină în suflet si în casă!

         Text preluat

***

 

"CÂTEVA REGULI SOCIALE CARE TE POT AJUTA:

1. Nu suna pe cineva mai mult de două ori la rând. Dacă nu îți răspunde la apel, presupune că are ceva important de făcut;

2. Dă înapoi banii împrumutați înainte ca cealaltă persoană să-și amintească că ți i-a împrumutat. Asta arată integritatea și caracterul tău.

3. Nu comanda niciodată cel mai scump fel de mâncare din meniu atunci când cineva îți oferă prânz sau cină. Dacă este posibil, roagă-l să comande alegerea lui pentru tine;

4. Nu pune întrebări ciudate de genul ′′ Oh, nu ești căsătorit încă? Sau ′′ Nu ai copii ′′ sau ′′ De ce nu ai cumpărat casă? Sau de ce nu cumperi o mașină? Pentru numele lui Dumnezeu, nu asta e problema ta;

5. Întotdeauna deschide ușa persoanei care vine în spatele tău. Nu contează dacă e băiat sau fată, senior sau junior. Nu devii mic tratandu-l cu politete pe cel din spatele tău.

6. Dacă iei un taxi cu un prieten și el / ea plătește acum, încearcă să plătești data viitoare;

7. Respectă diferitele nuanțe de opinie. De asemenea, o a doua opinie este bună pentru o alternativă;

8. Nu întrerupe niciodată oamenii care vorbesc. Lasă-i să se vorbească Cum se spune, ascultați-i pe toți și filtrați-i pe toți;

9. Dacă tachinezi pe cineva și se pare că nu-i place, oprește-te și nu o mai face niciodată. Asta o încurajează să facă mai mult și arată cât de mult apreciezi;

10. Spune ′′ mulțumesc ′′ atunci când cineva te ajută.

11. Laudă în public. Critică în particular;

12. Nu există aproape niciodată un motiv să comentezi greutatea unei persoane. Doar spune: ′′ Arăți fantastic ". Dacă vor să vorbească despre slăbitul lor, o vor face;

13. Când cineva îți arată o poză pe telefon, nu glisați stânga sau dreapta. Nu știi niciodată ce urmează;

14. Dacă un coleg îți spune că are programare la doctor, nu-l întreba la ce doctor, spune doar ′′ sper că ești bine ". Nu-i pune în poziția incomodă de a-ți spune despre boala lor. Dacă vor să știi, o vor face fără curiozitatea ta;

15. Tratează agentul de întreținere cu același respect ca și CEO. Nimeni nu este impresionat de cât de nepoliticos poți trata pe cineva rangul tău, dar oamenii vor observa dacă îl tratezi cu respect;

16. Dacă o persoană îți vorbește direct, să te uiți la telefon este nepoliticos;

17. Nu da niciodată sfaturi până nu ți se cere;

18. Când întâlnești pe cineva după mult timp, dacă nu vrea să vorbească despre asta, nu-i cere vechimea și salariul;

19. Vezi-ți de treaba ta, dacă nu ești direct îngrijorat - nu te băga;

20. Scoate-ți ochelarii de soare dacă vorbești cu cineva de pe stradă. Acesta este un semn de respect. De asemenea, contactul vizual este la fel de important ca vorbirea ta;

21. Nu vorbi niciodată despre bogățiile tale în mijlocul celor săraci. Asemenea, nu vorbiți despre copiii voștri în mijlocul celor ce nu au copii. 

22. După ce citești un mesaj bun, încearcă să spui ′′ Mulțumesc pentru mesaj ". * APRECIEREA * rămâne cel mai ușor mod de a obține ceea ce nu ai."

Sursa: internet

***

 

Pentru credincioșii ortodocși din lumea întreagă este Săptămâna Mare, săptămâna dinaintea Învierii Mântuitorului.

În fiecare zi în biserici sunt rânduite slujbe, cele mai importante fiind cele de seară și cunoscute de către popor drept denii.

În cadrul acestora biserica a rânduit să fie citite anumite pasaje din sfintele evanghelii, pasaje care să ne amintesc de ceea ce a făcut Mântuitorul nostru. 

În Sfânta și Marea zi de luni biserica a rânduit să fie citit un fragment din evanghelia Sfântului Evanghelist Matei capitolul 21 începând de la versetul 18 până la versetul 34.

Poate că unii dintre noi vom fi prinși cu cele zilnice de aceea vă îndemn să vă rupeți câteva minute din timpul vostru și să meditați la cuvântul evangheliei. 

„Dimineața, a doua zi, pe când Se întorcea în cetate, a flămânzit; Și văzând un smochin lângă cale, S-a dus la el, dar n-a găsit nimic în el decât numai frunze, și a zis lui: De acum înainte să nu mai fie rod din tine în veac! Și smochinul s-a uscat îndată.

Văzând aceasta, ucenicii s-au minunat, zicând: Cum s-a uscat smochinul îndată? Iar Iisus, răspunzând, le-a zis: Adevărat grăiesc vouă: Dacă veți avea credință și nu vă veți îndoi, veți face nu numai ce s-a făcut cu smochinul, ci și muntelui acestuia de veți zice: Ridică-te și aruncă-te în mare, va fi așa.

Și toate câte veți cere, rugându-vă cu credință, veți primi. Iar după ce a intrat în templu, s-au apropiat de El, pe când învăța, arhiereii și bătrânii poporului și au zis: Cu ce putere faci acestea? Și cine Ți-a dat puterea aceasta?

Răspunzând, Iisus le-a zis: Vă voi întreba și Eu pe voi un cuvânt, pe care, de Mi-l veți spune, și Eu vă voi spune vouă cu ce putere fac acestea: Botezul lui Ioan de unde a fost? Din cer sau de la oameni? Iar ei cugetau întru sine, zicând: De vom zice: Din cer, ne va spune: De ce, dar, n-ați crezut lui? Iar de vom zice: De la oameni, ne temem de popor, fiindcă toți îl socotesc pe Ioan de prooroc.

Și răspunzând ei lui Iisus, au zis: Nu știm. Zis-a lor și El: Nici Eu nu vă spun cu ce putere fac acestea. Dar ce vi se pare? Un om avea doi fii. Și, ducându-se la cel dintâi, i-a zis: Fiule, du-te astăzi și lucrează în via mea. Iar el, răspunzând, a zis: Mă duc, Doamne, și nu s-a dus. Mergând la al doilea, i-a zis tot așa; acesta, răspunzând, a zis:

Nu vreau, apoi căindu-se, s-a dus. Care dintr-aceștia doi a făcut voia Tatălui? Zis-au Lui: Cel de-al doilea. Zis-a lor Iisus: Adevărat grăiesc vouă că vameșii și desfrânatele merg înaintea voastră în împărăția lui Dumnezeu. Căci a venit Ioan la voi în calea dreptății și n-ați crezut în el, ci vameșii și desfrânatele au crezut, iar voi ați văzut și nu v-ați căit nici după aceea, ca să credeți în el.

Ascultați altă pildă: Era un om oarecare stăpân al casei sale, care a sădit vie. A împrejmuit-o cu gard, a săpat în ea teasc, a clădit un turn și a dat-o lucrătorilor, iar el s-a dus departe. Când a sosit timpul roadelor, a trimis pe slugile sale la lucrători, ca să-i ia roadele.

Dar lucrătorii, punând mâna pe slugi, pe una au bătut-o, pe alta au omorât-o, iar pe alta au ucis-o cu pietre. Din nou a trimis alte slugi, mai multe decât cele dintâi, și au făcut cu ele tot așa.

La urmă, a trimis la ei pe fiul său zicând: Se vor rușina de fiul meu. Iar lucrătorii viei, văzând pe fiul, au zis între ei: Acesta este moștenitorul; veniți să-l omorâm și să avem noi moștenirea lui. Și, punând mâna pe el, l-au scos afară din vie și l-au ucis.

Deci, când va veni stăpânul viei, ce va face acelor lucrători? I-au răspuns: Pe acești răi, cu rău îi va pierde, iar via o va da altor lucrători, care vor da roadele la timpul lor. Zis-a lor Iisus: Au n-ați citit niciodată în Scripturi:

„Piatra pe care au nesocotit-o ziditorii, aceasta a ajuns să fie în capul unghiului. De la Domnul a fost aceasta și este lucru minunat în ochii noștri”? De aceea vă spun că împărăția lui Dumnezeu se va lua de la voi și se va da neamului care va face roadele ei”.