***

 Istoria umanității (pe scurt):

1. Femeia nu mai acceptă să locuiască în copac. Și plânge. Bărbatul descoperă peștera. 

2. În peșteră e frig. Femeia plânge. Bărbatul descoperă focul.

3. Copiii țipă de foame. Femeia plânge. Bărbatul descoperă toporul, arcul și bâta și pleacă la vânătoare.

4. De la atâta carne, copilul se îmbolnăvește de scorbut. Femeia plânge. Bărbatul descoperă agricultura.

5. Deoarece mamutul se lasă cu greu ucis, bărbatul lipsește prea mult de acasă. Femeia plânge. Bărbatul începe să crească animale domestice: vacă, oaie, porc, găină etc.

6. Femeia s-a săturat de friptura făcută la țepușă cu garnitură de boabe verzi fierte, mâncată de pe o frunză. Și plânge. Bărbatul descoperă olăritul.

7. În peșteră e curent și umezeală și din cauza asta copiii răcesc, fac pneumonie și mor. Femeia plânge. Bărbatul construiește mai întâi un bordei apoi o casa din lemn și piatră.

8. A venit iarna și e frig. Femeia plânge. Bărbatul descoperă că pielea și blana animalelor moarte se poate prelucra și confecționează haine.

9. Hainele din piele precum și alea din blană put. Femeia plânge. Barbatul descoperă, pe rând, hainele din lână (care sunt aspre și zgârie - Femeia plânge), hainele din in (care tot aspre sunt - Femeia suspină) și, într-un final, hainele de mătase (care par a fi mulțumitoare. Femeia zâmbește). Mai târziu, bărbatul rezolvă și problema mirosurilor emanate de pieile și blănurile menționate mai sus.

10. Diverse treburi lipsite de importanță, cum ar fi protecția turmelor de animale și stârpirea potențialilor prădători, țin bărbatul departe de casă. Femeia plânge. Bărbatul domesticește câinele și pisica.

11. Femeia observă că seamănă prea mult cu semenele ei. Și începe să plângă. Bărbatul inventează fardurile și bijuteriile.

12. Femeia se plictisește de atâta stat în casă și vrea să-și lărgească orizontul. Normal, începe să plângă. Bărbatul inventează roata, domesticește calul și descoperă barca pentru că femeia e fragilă și obosește repede. În plus de asta, nimeni n-ar vrea să o audă iar plângând.

Peste ani...

Femeia simte nevoia de a "evada" din cotidian. Nu are timp, bani sau dispoziția pentru excursii în străinătate, cu prietenele s-ar plictisi, la TV nu e nimic de văzut, afară e vreme urâtă. Colac peste pupăză, ca de obicei, bărbatul nu e acasă și oricum nici el n-ar înțelege mare lucru. Femeia ar avea așa, un fel de chef de a scrie ceva care să-i aducă complimentele unor necunoscuți și să fie o chestie care să păstreze anonimatul și absolut totul trebuie să fie sub control. Și, pentru a nu știu câta oara în istorie, femeia începe să plângă. Bărbatul inventează blogul.

Morala: Când femeile plâng, umanitatea evoluează.

Altă morală: Fără femei am fi trăit și acum în copac... 

Text preluat.

***

 LA JUDECATA DE APOI

„A trecut ceva vreme de cand am aflat ca nevasta-mea are o relatie extraconjugala, asa ca intr-o zi am decis sa merg acasa neanunțat, si evident am gasit-o pe nevasta-mea complet dezbracata in pat. Mi-am iesit din minti si am inceput sa caut prin apartament sa gasesc personajul in culpa. Degeaba… Apoi mi-am adus aminte ca stam la etajul al 15-lea dintr-un bloc turn si ca avem un mic balcon, asa ca am deschis fereastra si atunci am vazut ca un om statea suspendat in aer, tinandu-se cu mainile de marginea balconului. Am incercat sa-i desprind mainile ca sa cada, dar se tinea bine. Asa ca am plecat sa caut un topor. Dupa o lovitura puternica pe fiecare mana, a cazut, dar un copac i-a amortizat cazatura. Vazand ca inca mai misca, am tras dupa mine frigiderul si l-am aruncat peste acel individ. Efortul a fost asa de puternic pentru mine ca am murit din cauza unui infarct… si asa am ajuns aici!”

„Aaa… da? raspunde Sfantul Petru, captivat. Atunci e bine, esti admis in Paradis!”

Un al doilea barbat apare la putin timp dupa primul si incepe sa-si povesteasca istoria mortii sale in fata lui Sfantul Petru…

„Vezi tu, totul a inceput cand am incercat sa-mi rezugravesc balconul, aflat la etajul al 17-lea dintr-un bloc turn… scaunelul pe care ma urcasem s-a clatinat si eu am cazut peste marginea balconului in gol. Dar am avut posibilitatea sa ma agat de un balcon aflat doua etaje mai jos. Credeam ca sunt salvat, cand proprietarul apartamentului a inceput sa ma traga de maini si apoi sa-mi loveasca degetele cu un topor… cred ca era un nebun tipul ala, furios ca m-am agatat de balconul lui.

Mi-am dat drumul si am cazut,dar pentru ca n-am murit, mi-a aruncat cu un frigider in cap ca sa ma striveasca… cretinul.”

"Da, am mai intalnit discutii despre istoria asta, asa ca poti intra in Paradis…”

Un al treilea barbat ajunge si el si-si incepe povestirea in fata lui Sfantul Petru…

„Eu n-am inteles nimic, nu știu cum am ajuns aici că doar eram ghemuit in frigider."

***

 Felicitări cui a scris-o !!!

Nu știu cui aparține, dar este grozavă această poezie!  Punctul de vedere al maimuțelor asupra teoriei evoluționiste - din folclorul contemporan ... 

Odată, o maimuţă din neamul Anecdotic, 

Venind la sfat pe-o creangă de arbore exotic,

 A zis: Atenţiune! Sunt foarte afectată! 

Tot circulă o vorbă, deloc adevărată 

Că omul ar descinde din buna noastră rasă. 

Ba chiar ideea asta îmi pare odioasă! 

Şi, zău, savantul Darwin, tot neamul ni-l jigneşte 

Când spune cum că omul cu noi se înrudeşte! 

Aţi pomenit vreodată divorţuri printre noi? 

Copii lăsaţi pe drumuri sau arme de război? 

Am inventat, noi,  cipuri şi alte drăcării?

 Însemne sataniste, otrăvuri, şmecherii? 

Văzut-aţi pe vreunu, retras în jungla deasă, 

Ca să scornească arma distrugerii în masă? 

Tot ce lăsăm în urmă, când mai sărbătorim,

 E biodegradabil. Natura o-ngrijim.

 Iar omul otrăveşte, în fiecare zi, 

Păduri, câmpii şi ape, şi zările-azurii... 

N-avem starlete porno sau dive-travestiţi, 

Şi, orişice s-ar zice, nu suntem troglodiţi! 

Cine-a văzut în hoardă la noi bolnavi mintali,

 Drogaţi, lacomi de sânge sau homosexuali, 

Escroci, bandiţi, gherile sau vreo tutungerie? 

În neamul nostru nobil nu vezi aşa prostie! 

Noi n-avem mafii crude în stirpea noastră-aleasă, 

Nici terorişti, nici dogme, nici luptele de clasă... 

Cât am bătut eu jungla, scuzaţi, n-am observat 

În obştea maimuţească vreun cocotier privat. 

Urmând calea cea bună şi, evident, corectă, 

Adolescenţii noştri părinţii şi-i respectă. 

În ierarhia noastră, cum e firesc şi drept, 

Devine şef acela viteaz, agil, deştept, 

Capabil viaţa obştei s-o ţină, s-o păzească,  

De rele şi primejdii turma să şi-o ferească.. 

Adesea şeful nostru îşi riscă mândra blană, 

Ca turmei să-i găsească loc de dormit şi hrană. 

Pe când, priviţi! La oameni, ferească Domnul sfânt, 

Şefi sunt cei fără suflet şi fără de cuvânt, 

Corupţi, vicleni, jigodii, cu gura cât mai mare, 

Nebuni după putere şi după bunăstare! 

De turma lor n-au grijă nici cât un bob de mei, 

Contează doar averea şi înmulţirea ei. 

Nu veţi vedea vreodată, cât soarele şi luna, 

O minte de maimuţă dospind în ea minciuna. 

La om, tot ce înseamnă minciună, intrigi, ură 

Sunt legi de referinţă, a doua lui natură. 

Chiar dac-aş fi silită de vreun laborator, 

N-aş deveni vreun Iuda ori vreun informator... 

Şi iată înc-un lucru din lumea mea frumos: 

La noi nu se întâmplă război religios, 

Nici sfinte inchiziţii, nici libertăţi în lanţuri,

 Nici chefuri după care să ne culcăm prin şanţuri, 

Nici ordine mondială, şi nici naţionalism, 

Şi nici vreo îndoială ce-aduce ateism... 

E-ADEVĂRAT CĂ OMUL, ACEST BIPED, GUNOI, 

ARATĂ CA MAIMUŢA, DAR N-A DESCINS DIN NOI!

***

 

′′ Bea apă unde bea calul. Un cal nu va bea niciodată apă rea.

Ai grijă de patul tău unde pisica doarme liniștită.

Mâncați fructul care a fost atins de un vierme.

Fără teamă colectează ciuperci unde insectele se așează.

Plantează un copac unde sapă cârtița.

Construiește o casă în care viperele fac plajă.

Sapă o fântână unde păsările se ascund de căldură.

Culcă-te și ridică-te în același timp cu păsările, vei culege bobițele de aur ale vieții.

Mănâncă mai mult verde, vei avea picioare puternice și inimă rezistentă, ca sufletul pădurilor.

Privește cerul mai des și vorbește mai puțin, pentru ca tăcerea să pătrundă în inima ta, spiritul tău este calm și viața ta este plină de pace

Serafim din Sarov (1754-1833)

***

 

Dan Gab:

"Vacile nu dau lapte! Aceasta este realitatea.

Un fermier le-a spus copiilor săi:

„Când veți avea 12 ani, vă voi spune un secret al vieții”.

Când cel mare avea 12 ani, l-a întrebat pe tatăl său care este secretul vieții.

Tatăl său i-a răspuns că 

„Secretul vieții este acesta: Vaca nu dă lapte!”

„Ce vrei să spui?”, a întrebat băiatul nedumerit.

„Cum auzi ! Vaca nu DĂ lapte. Trebuie s-o mulgi! Trebuie să te trezești la 4 dimineața, să mergi pe câmp, să traversezi hambarul plin de balegă, să stai pe scaun, să pui găleata jos și să faci mișcările corecte.

Ăsta e secretul vieții: vaca NU DĂ lapte!"

Există o generație care crede că vacile dau lapte. Ori cred că lucrurile sunt automate și gratuite: VREAU / CER / PRIMESC.

Sunt oameni care cred că vacile DAU lapte. Nu, vacile dau doar bălegar. Laptele ți-l iei, ți-l muncesti.

Ori că lucrurile sunt automate și gratuite. 

NU! Viața nu este o chestiune de a vrea, a cere și a primi. Lucrurile pe care le obții sunt rezultatul efortului depus.

Fericirea este produsul efortului. Lipsa de efort duce la frustrare.

Prin urmare, amintiți-vă să împărtășiți acest secret cu copiii voștri.

Nu-i lăsați să creadă că guvernul sau părinții le vor da totul.

Vacile NU “dau” lapte! Trebuie să-l câștigi!"

Remember George Pruteanu

 

REMEMBER GEORGE PRUTEANU...

d.27.03.2008....😢

„Vreau să vă spun din capul locului că nu înţeleg prin intelectual doar, pur şi simplu, pe cel care a făcut nişte studii şi are o patalama, o diplomă. Acela e doar un titrat, un licenţiat. În optica mea, numele de intelectual îl merită cel care trăieşte prin şi întru idee. Cel care pune ideea mai presus decât interesele sale, gândul mai presus de instinctele sale, raţiunea mai presus de nevoile sale. Acela e intelectual: cel căruia lecturile nu-i sunt doar floare la butonieră sau material de conversaţie spilcuită – ci ele, lecturile, i-au intrat în sânge şi s-au transformat în celule albe şi roşii care-i alimentează viaţa şi acţiunea. În acest tip de intelectual cred, acestuia mă alătur, aşa vreau să fiu eu însumi! Un astfel de intelectual nu va cădea nici în mrejele pudrate ale snobismului, nici în ispita grandomană a elitismului ţâfnos şi va fi, pe cât e omeneşte posibil, aşa cum voia Coşbuc, va fi suflet în sufletul neamului său!”GP

George Pruteanu în revista Limba Română, Intelectualul şi politica (2008)

George-Mihail Pruteanu a fost un critic literar si doctor in filosofie. 

Aparitiile sale publice se leaga de un singur lucru: apararea limbii romane.

Nascut pe 15 decembrie 1947, la Bucuresti, Pruteanu a incetat din viata pe 27 martie 2008, tot in Capitala. A fost casatorit cu Nina Pruteanu si nu a avut copii.

Este cel mai bine cunoscut pentru emisiunea "Doar o vorba sa-ti mai spun" si pentru Legea Pruteanu. In ultimii ani a militat public de nenumarate ori impotriva "gunoaielor" din industria de divertisment, referindu-se astfel mai ales la programele de televiziune si la manele.

George Pruteanu a fost simpatizat de mii de oameni. De mii de mii de oameni. Iar simpatia şi-a câştigat-o, într-un mod neobișnuit, făcând educaţie, nu instigând la libertinaj, ca atâţia intelectuali dornici de succes.

A educa înseamnă a institui restricţii, iar aceasta nu poate să placă. Dacă urâm până şi ceasul deşteptător, când ne trezeşte dimineaţa cu ţârâitul lui strident (deşi noi şi nu altcineva l-am programat să sune), cum o să-l iubim pe un educator, care mereu ne avertizează, cu vocea croncănitoare a corbului lui Poe, că nu avem voie să facem ceea ce dorim?

Şi totuşi George Pruteanu a reuşit să-i captiveze pe semenii săi şi să-i seducă impunându-le interdicţii: să nu folosească neglijent limba română, să nu asculte muzică de prost-gust, să nu mizeze în viaţă pe bunurile materiale etc. etc.

Emisiunea sa TV „Doar o vorbă săţi mai spun”‚ difuzată succesiv de Tele 7 ABC, Pro TV şi TVR 1 (de aceasta sub titlul uşor modificat „Doar o vorbă săţ-i mai spun”)‚ a depăşit o mie de episoade, a obţinut de două ori premiul APTR, ca şi alte premii, a atras milioane de telespectatori şi i-a adus realizatorului o imensă notorietate (convertibilă în capital politic, ceea ce i-a şi determinat pe politicieni să manevreze pentru scoaterea ei din programul televiziunii publice).

George Pruteanu (15 decembrie 1947 – 27 martie 2008) a fost un spirit enciclopedic, un renascentist rătăcit într-o perioadă confuză din istoria României. Ştia să demonteze şi să monteze la loc un automobil, folosea cu virtuozitate computerul, făcea fotografii mai bune decât mulţi fotografi profesionişti. 

Şi-a construit pe Internet un site (cuvânt scris de el sait, în conformitate cu principiile sale de apărător al limbii române) care funcţionează şi azi, încântându-i pe toţi vizitatorii. Acest site este un spectacol non-stop de inteligenţă şi farmec, un Disneyland al plăcerilor intelectuale. Textele sunt însoţite de desene animate, de muzică, de fotografii şi filme, toate apărând sau dispărând ca prin farmec, la comanda celui care îl accesează.

În aceste numeroase întreprinderi ale sale George Pruteanu a fost singur. N-a făcut parte din nici un grup, nu a avut parte de susţinerea unei reţele, nu a mobilizat instituţii care să-i construiască gloria. L-a ajutat discret, cu un devotament fără egal, doar soţia lui.

Există un eroism naiv în acest demers, un donquijotism pe care lumea de azi, prozaică, l-a sancţionat. 

Cel care a tradus în limba română, admirabil, „Infernul” lui Dante, descifrând italiana din Evul Mediu, şi a utilizat calculatorul ca un Ariel al Windows- ului, cel care putea să explice pe înţelesul oricui probleme complicate de limbă şi să desfacă manelele în note muzicale ca să le dovedească stereotipia ineptă nu a avut iscusinţa necesară pentru jocul politic. 

Viaţa lui George Pruteanu poate fi considerată o parabolă şi anume una despre răsplata rezervată celor care se ocupă cu iluminarea contemporanilor. 

RASPLATA LOR ESTE ZERO....😥

*×*

 De 1 Aprilie atenţie la...glume!

*

Zece membrii de partid

De

Păstorel Teodoreanu

*

10 membri de partid au visat o viață nouă//unul a vorbit in somn/ și-au rămas doar 9!!

- 9 membri de partid se-ntreceau in sport/ unul a-ntrecut un Rus/ și-au rămas doar 8!!

- 8 membri de partid au trecut la FAPTE/ unu-a luat-o-n serios/ și-au rămas doar 7!!

- 7 membri de partid aveau PATRU clase/ unu-avea o clasă-n plus.../și-au rămas doar 6!!

- 6 membri de partid au strigat LOZINCI.../unu-a strigat greșit.../ și-au ramas doar 5!!

- 5 membri de partid se aflau la TEATRU /unul n-a aplaudat.../ și-au rămas doar 4!!

- 4 membri de partid au avut IDEI / unul a avut-o BUNĂ.../ și-au rămas doar 3!!

- 3 membri de partid au dorit RĂZBOI /unul a dorit cu RUȘII.../și-au rămas doar doi !

- 2 membri de partid s-au jucat cu TUNUL / unu-a tras spre RĂSĂRIT.../și-a rămas...doar...UNU’

- IAR 1 membru de partid, care era MAI CINSTIT.../A PLECAT în străinătate....șI N-A MAI VENIT....!!!

Sfârșit.