SFÂNTĂ POEZIE, LA MULȚI ANI!
LA MULȚI ANI, POEȚI AI LUMII!
“Ce e POEZIA? Înger palid cu priviri curate,
Voluptos joc cu icoane şi cu glasuri tremurate,
Strai de purpură şi aur peste ţărâna cea grea.” (Eminescu)
“…Mai înainte de a scrie, trebuie ca POETUL să fi ridicat puternice temelii ale adevărului, pe care, sprijinindu-se, poate apoi să se ascundă într-un nor plăcut și multicolor, pregătind cititorului o lungă și, în același timp, plăcută strădanie, pentru ca gândirea să fie mai dificil de căutat, dar mai plăcută atunci când este găsită…
….Acela care imaginează totul despre care vorbește nu merită numele de poet și onoarea de vates, ci numai numele de flecar…” (Francesco Petrarca)
"Autobiografia unui poet constă din poezia lui. Restul nu sunt decât note de subsol."(Foto: Evgheni Evtușenko)
"Coroana literaturii este POEZIA. Poezia este finalul și țelul literaturii. Ea reprezintă cea mai sublimă activitate a minții umane; constitue atingerea frumuseții și delicateții. Prozatorul nu poate face altceva decât să se dea la o parte atunci când trece poetul." (Foto: William Somerset Maugham)
“Societatea are nevoie de poeţi aşa cum noaptea are nevoie de stele.” (Foto: Stanislas de Boufflers)
Lhana Roma-Nova:
Poezia… nufăr alb în mocirla socială.
Poezia… fluture cu aripile legate, una de poet și cealaltă de cititor.
Poezia… Fata Morgana ce bate la poarta inimii atunci când toate ușile au fost închise.
Poezia… singura salvare a unui spirit sinucigaș.
Poezia… ecoul-bumerang din tine însuți.
Poezia… adevărata libertate.
Poezia… diferența dintre viață și moarte.
*****************************************
"Poezia iese la iveală atunci când ne dăm seama că nu posedăm nimic." (John Cage)
"Poezia este limbajul prin care omul își explorează propria sa uimire." (Christopher Fry)
"Poezia apare când emoția și-a găsit gândul și gândul și-a descoperit cuvintele." (Robert Frost)
"Poezia este arta de a contopi plăcerea cu adevărul." (Samuel Johnson)
"Cine trăiește poezia nu poate să o scrie. Cei care scriu poezie nu îndrăznesc să o trăiască."
Oscar Wilde
"Fiecare om poartă în el sufletul unui poet care a murit tânăr." (Sainte-Beuve)
"Poeții sunt soldați care eliberează cuvintele din închisorile definițiilor." (Eli Khamarov)
"Știința este pentru cei care învață; poezia, pentru cei care știu." (Joseph Roux)
"Sarcina poeziei - să curețe realitatea îmbâcsită de cuvintele noastre prin crearea unor spații de tăcere în jurul lucrurilor." (Stephane Mallarme)
"Poetul se uită la lume la fel cum un bărbat privește o femeie." (Wallace Stevens)
"Din cearta cu ceilalți făurim retorica; din cearta cu noi înșine dăm la iveală poezia." (W.B. Yeats)
“Un adevărat poet nu se deranjează în a fi poetic, așa cum un grădinar nu își adulmecă trandafirii.” (Jean Cocteau)
"Poezia este o dovadă asupra felului cum trăiești. Dacă viața îți arde așa cum trebuie, poezia este doar cenușa." (Leonard Cohen)
"Poeții sunt necunoscuții judecători ai lumii." (Percy Byshe Shelley)
"Poetul este un mincinos care spune întotdeauna adevărul." (Jean Cocteau)
"Poezia este revolta omului împotriva lui însuși." (James Branch Cabell)
"Nu există bani în poezie, precum nu există nici un pic de poezie în bani." (Robert Graves)
"Poezia înseamnă ceea ce se pierde prin traducere." (Robert Frost)
"Nici un poem nu este vreodată sfârșit , ci numai abandonat." (Paul Valéry)
"Acela care extrage nobile delicii din trăirile poeziei este un adevărat poet, deși se poate să nu fi scris nici măcar un vers în întreaga lui viață." (George Sand)
"Fii întotdeuna un poet, chiar și în proză." (Charles Baudelaire)
"Poezia este jurnalul unei ființe marine care trăiește pe uscat și care dorește să se înalte în aer. Poezia este o căutare a silabelor care pot distruge barierele a ceea ce nu știm și a ceea ce nu putem ști. Poezia reprezintă mărturia unei fantome despre despre natura curcubeelor și cauza dispariției lor." (Carl Sandburg)
"Poezia este o oglindă care înfrumusețează tot ce este deformat." (Percy Shelley)
"Poezia este aproape la fel de importantă ca și istoria." (Platon)
"Diferenta dintre istorici și poeți nu constă din faptul că unii scriu proză, iar ceilalți versuri... Cei dintâi descriu lucrurile care au fost ceilalți faptele care pot deveni. Din această cauză, poezia este mult mai filosofică și mai importantă decâ istoria, întrucât afirmațiile ei sunt de o natura mai curând universală, față de cele predilect singulare ale istoriei.” (Aristotel)
"Poezia trebuie să impresioneze cititorul ca și cum cuvintele ei ar fi propriile lui gânduri sau aproape o amintire din viața lui." (John Keats)
"Un poet poate supraviețui la aproape orice, cu excepția unei proaste tipărituri." (Oscar Wilde)
"Să contemplezi cerul de vară
Înseamnă poezie, deși nu una în cărți regăsită.
Adevarătele poeme evadează din cuvinte." (Emily Dickinson)
"Probabil că poetului îi este cel mai mult teamă de dogmaticul care vrea să extragă mesajul unui poem, pe care să-l arunce apoi deoparte, decât de sentimentalul care declară: Oh, lăsați-mă să mă bucur de acest poem." (Robert Penn Warren)
"Orice poem începe cu un nod în gât." (Robert Frost)
"Poezia este cheia de descifrare a hieroglifelor naturii." (Augustus William Hare si Julius Charles Hare)
"Un poet este o ființă nefericită a cărui inimă este sfâșiată de suferințe secrete, dar ale cărui buze au menirea ciudată de a transforma gemetele și strigătele într-o frumoasă muzică... Lumea se adună în jurul poetului și îi spune : Cântă-ne din nou!, ceea ce echivalează cu: Fie ca noi suferințe să îți biciuiasc sufletul!" (Soren Kierkegaard)
" <<Din aceasta cauză>> este o expresie pe care un poet nu trebuie să o cunoască." (André Gide)
"Adevăratul poet este un vizionar permanent și, fie dacă este împreună sau nu cu prietenii lui, la fel de singur precum un om pe patul de moarte." (W.B. Yeats)
"Mirosul cernelii mă îmbată; alții au nevoie de vin, dar mie îmi ajunge poezia." (Terri Guillemets)
"Cine îi poate explica dansatorului ce înseamnă dansul?" (William Butler Yeats)
"Dacă Galileo ar fi spus în versuri că pământul se învarte, poate că inchiziția l-ar fi lăsat în pace.” (Thomas Hardy)
"Poetul nu inventează. El ascultă." (Jean Cocteau)
"Poți fi sigur că tot ce inventează cineva este adevărat. Poezia este la fel de precisă ca și geometria." (Gustave Flaubert)
"Pentru a exista mari poeți este nevoie de mari cititori." (Walt Whitman)
"Chiar și atunci când poezia are o semnificație, așa cum se întâmplă de obicei, nu este de recomandat să o trăiești la nivelul rațiunii...O înțelegere perfectă duce, de cele mai multe ori, la o dispariție totală a plăcerii." (A.E. Housman)
"Poate că nimeni nu poate fi poet sau nu se poate bucura de poezie, dacă nu are un anumit dezechilibru mental." (Thomas Babington Macaulay)
"Poezia este revelația sentimentului că un poet crede în interioritatea și personalitatea unor cuvinte pe care citittrul le recunoaște a fi ale lui însuși.” (Salvatore Quasimodo)
"Nu poți scrie poezie pe computer." (Quentin Tarantino)
"Poeții sunt misterioși, dar atunci când totul a fost spus deja, un poet nu este cu mult mai misterios decât un bancher." (Allen Tate)
"Dacă nu porți poezia în tine însuți, nu o vei găsi nicăieri." (Joseph Joubert)
"Dumnezeu este poetul perfect." (Robert Browning)
"Poezia este un ecou care îi cere unei umbre să danseze." (Carl Sandburg)
"Cea mai rea soartă pentru un poet este să fie admirat fără să fie înțeles." (Jean Cocteau)
"Poezia înseamna viața distilată." (Gwendolyn Brooks)
"Poezia reprezintă gânduri care respiră și cuvinte care ard.” (Thomas Gray)
"Poezia este tot ce merită să ne amintim dintr-o viață." (William Hazlitt)
"Un poem este adevărat dacă trăiește din el însuși. Informația indică către altceva.Un poem ne îndrumă numai asupra lui însuși." (E.M. Forster)
"Poezia veritabilă poate comunica înainte de a fi înțeleasă." (T.S. Eliot)
"Poezia este arta de a materializa fantomele." (Edmund Burke)
"Poezia, asemeni lunii, nu face reclamă la nimic." (William Blissett)
"La fel ca o bucată de gheață pe o sobă fierbinte, poemul trebuie să cuprindă doar propria-i topire." (Robert Frost)
"Poezia nu înseamnă a te lăsa pradă emoției, ci a scăpa de emoție; ea nu este expresia personalității, ci o evadare din personalitate. Dar, desigur, numai cei care au personalitate și emoții știu ce înseamnă să scapi de aceste lucruri." (T.S. Eliot)
"Fiecare vers memorabil al unui adevărat poet cuprinde un conținut scris de două sau trei ori înaintea lui." (Alfred de Musset)
"Eu nu creez poezie, mă creez pe mine însămi; pentru mine, poemele sunt o cale croită în viața mea." (Edith Södergran)
"Poezia nu are un efect civilizator, ci dimpotrivă, întrucât marea poezie face apel la cele mai primitive instincte." (Robinson Jeffers)
"Poeții, asemeni magicienilor, sunt în căutarea cuvintelor magice prin care să poată scoate iepuri din sufletele oamenilor." (Terri Guillemets)
"Cel care scrie proză construiește templul faimei lui din moloz; cel ce scrie versuri și-l ridică din granit.” (Edward Bulwer-Lytton)
"Poemul... constituie un mic mit al capacității omului de a da înțeles vieții. În cele din urmă, poemul nu este ceva ce vedem, ci - mai curând - o lumină datorită căreia putem vedea, iar ceea ce zărim este viața." (Robert Penn Warren)
"Un poem nu trebuie să semnifice, Ci să fie." (Archibald MacLeish)
"Am crescut în acest oraș, iar poezia mea s-a născut între deal și râu, a preluat vocea ploii și, asemeni cherestelei, s-a născut în mijlocul pădurii." (Pablo Neruda)
"Poți sfârteca în bucăți un poem pentru a descoperi din ce este compus... Vei fi departe de misterul de a fi mișcat de cuvinte. Cei mai buni meseriași ai poeziei lasă întotdeauna goluri și găuri, astfel încât ceva care nu este în poem să se poata strecura, furișa, perinda sau pătrunde în el." (Dylan Thomas)
"Copii și lunaticii taie dintr-odată nodul gordian asupra căruia un poet își petrece toata viața pentru a-l dezlega." (Jean Cocteau)
"Un poet trebuie să lase urme și nu dovezi ale trecerii lui." (Rene Char)
"Un poem începe prin deliciu și sfârșește în înțelepciune." (Robert Frost)
"Poeții sunt stăpânii noștri, ai oamenilor obișnuiți, în privința cunoașterii minții, întrucât ei sorbesc din izvoare pe care noi nu le-am facut încă accesibile științei." (Sigmund Freud)
"Poezia este creatia ritmica a frumusetii in cuvinte.”
Edgar Allan Poe
"A fi poet este o condiție și nu o profesie." (Robert Frost)
"Am scris unele poezii pe care nu le înțeleg nici eu însumi." (Carl Sandburg)
"Nici un poem scris de băutorii de apă nu poate satisface mult timp sau de-a lungul unei vieți." (Horatiu)
"Poezia pământului nu este niciodată moartă." (John Keats)
"Cerneala mi se scurge prin colțurile gurii,
Nu există o fericire mai mare ca a mea.
Tocmai m-am ospătat din poezie." (Mark Strand)
SURSA: www.diane.ro
******************
Poezia e sufletul intim al omului, e cugetarea divină, e puntea pe care poţi trece în lumea visului. (Vasile Conta)
Poezia este aproape la fel de importantă ca şi istoria. (Platon)
Poezia este cea mai antică artă a spiritului omenesc. (Grigore Alexandrescu)
Poezia este limbajul prin care omul îşi explorează propria uimire. (Christopher Fry)
Poezia este un fel de muzică, trebuie să o auzi ca să o apreciezi. (Voltaire)
Poezia nu trebuie să strălucească, trebuie să lumineze. (Ana Blandiana)
Chopin este şi rămâne cel mai îndrăzneţ şi mândru spirit poetic al vremii…. (Robert Schumann)
Cea mai mare licenţă poetică e a te crede un poet chiar când eşti. (Nicole Iorga)
Cu drept cuvânt s-a zis licenţă poetică, şi nu licenţa poetului. Numai cea dintâi este iertată. (Titu Maiorescu)
Există poezie fără filosofie, dar nu există filosofie fără poezie. (Tudor Vianu)
Există undeva, în domeniul înalt al geometriei, un loc luminos unde se întâlneşte cu poezia. (Poetul Ion Barbu)
Gândirea înseamnă activitate. Gândirea e întotdeauna exprimare, acţiune, poezie. (Eugeni d Ors)
La tinereţe domină intuiţia, la bătrâneţe cugetarea; de aceea, la tinereţe omul este mai mult poet, iar la bătrâneţe mai mult filosof. (Arthur Schopenhauer)
Natura este o liră uriaşă la care cântă poetul. (Victor Hugo)
Nefericirea este starea poetică prin excelenţă. (Emil Cioran)
Pictura este poezie tăcută. (Plutarh)
Poete, moartea moare! Iar tu vei dăinui! (Iulia Haşdeu)
Poetul e un dansator pe funie, un jongler de cuvinte, un inventator de rime rare, plin de ingenuitate şi de har. (Nicolae Manolescu)
Poetul inspiră cuvinte şi expiră versuri. (David Boia)
Poeţii sunt oameni care şi-au păstrat ochii de copil. (Alphonse Daudet)
Poeţii vin şi pleacă, dar poezia rămâne eternă. (David Boia)
Poezia este ambasadorul artelor frumoase. (David Boia)
Spiritualitatea este poezia fiinţei, ritmul vieţii care se desfăşoară în fiecare persoană, în fiecare relaţie, în fiecare comunitate. (Paul Ferrini)
Toate lucrurile au misterul lor şi poezia este misterul tuturor lucrurilor. (Frederico Garcia Lorca)
Un pic de poezie ajunge să înmiresmeze un întreg secol. (Jose Marti)
Vinul este poezie îmbuteliată. (Robert Louis Stevenson)
SURSA: www.pildele-cartilor-sfinte.com
************************************
Epigonii (EMINESCU)
Când privesc zilele de-aur a scripturelor române,
Mă cufund ca într-o mare de visări dulci şi senine
Şi în jur parcă-mi colindă dulci şi mândre primăveri,
Sau văd nopţi ce-ntind deasupră-mi oceanele de stele,
Zile cu trei sori în frunte, verzi dumbrăvi cu filomele,
Cu izvoare-ale gândirii şi cu râuri de cântări.
Văd poeţi ce-au scris o limbă, ca un fagure de miere
Cichindeal gură de aur, Mumulean glas cu durere,
Prale firea cea întoarsă, Daniil cel trist şi mic,
Văcărescu cântând dulce a iubirii primăvară,
Cantemir croind la planuri din cuţite şi pahară ;
Beldiman vestind în stihuri pe războiul inimic.
Liră de argint, Sihleanu - Donici cuib de-nţelepciune,
Care, cum rar se întâmplă, ca să mediteze pune
Urechile ce-s prea lunge ori coarnele de la cerb;
Unde-i boul lui cuminte, unde-i vulpea diplomată?
S-au dus toţi, s-au dus cu toate pe o cale nenturnată.
S-a dus Pann, fiul Pepelei, cel isteţ ca un proverb.
Eliad zidea din visuri şi din basme seculare
Delta biblicelor sânte, profeţiilor amare,
Adevăr scăldat în mite, sfinx pătrunsă de-nţeles
Munte cu capul de piatră de furtune detunată,
Stă şi azi în faţa lumii o enigmă nesplicată
Şi veghează - o stâncă arsă dintre nouri de eres.
Bolliac cânta iubagiul ş-a lui lanţuri de aramă;
L-ale ţării flamuri negre Cârlova oştirea cheamă;
În prezent vrăjeste umbre dintr-al secolilor plan.
Şi ca Byron, treaz de vântul cel sălbatic al durerii,
Palid stinge-Alexandrescu sânta candel-a sperării
Descifrând eternitatea din ruing unui an.
Pe-un pat alb ca un linţoliu zace lebăda murindă,
Zace palida vergină cu lungi gene, voce blândă ¬
Viaţa-i fu o primăvară, moartea-o părere de rău:
Iar poetul ei cel tânăr o privea cu îmbătare,
Şi din liră curgeau note şi din ochi lacrimi amare ;
Şi astfeli Bolintineanu începu cântecul său.
Mureşan scutură lanţul cu-a lui voce ruginită,
Rumpe coarde de aramă cu o mână amorţită,
Cheamă piatra să învie ca şi miticul poet,
Smulge munţilor durerea, brazilor destinul spune,
Şi bogat în sărăcia-i ca un astru el apune;
Preot deşteptării noastre, semnelor vremii profet.
lar Negruzzi şterge colbul de pe cronice bătrâne,
Căci pe mucedele pagini stau domniile române,
Scrise de mâna cea veche a-nvăţaţilor mireni;
Moaie pana în coloarea unor vremi de mult trecute,
Zugrăvite din nou iarăşi pânzele posomorâte,
Ce-arătau faptele crunte unor domni tirani, vicleni.
Ş-acel rege-al poeziei, vecinic tânăr şi ferice,
Ce din frunze îţi doineşte, ce cu fluierul îţi zice,
Ce cu basmul povesteşte - veselul Alecsandri,
Ce-nşirând mărgăritare pe a stelei blondă rază,
Acum seculii străbate, o minune luminoasă
Acum râde pintre lacrimi când o cântă pe Dridri.
Sau visând o umbră dulce cu de-argint aripe albe,
Cu doi ochi ea două basme mistice, adânce, dalbe,
Cu zâmbirea de vergină, cu glas blând, duios, încet,
El îi pune pe-a ei frunte mândru diadem de stele,
O aşează-n tron de aur, să domnească lumi rebele,
Şi iubind-o fără margini, scrie: "visul de poet`.
Sau visând cu doina tristă a voinicului de munte,
Visul apelor adânce şi a stâncelor cărunte,
Visul selbelor bătrâne de pe umerii de deal,
El deşteaptă-n sânul nostru dorul ţării cei străbune,
El revoacă-n dulci icoane a istoriei minune,
Vremea lui Ştefan cel Mare, zimbrul sombru şi regal.
........................................................................................
Iară noi? noi, epigonii?... Simţiri reci, harfe zdrobite,
Mici de zile, mari de patimi, inimi bătrâne, urâte,
Măşti râzânde, puse bine pe-un caracter inimic;
Dumnezeul nostru: umbră, patria noastră: o frază;
În noi totul e spoială, totu-i lustru fără bază;
Voi credeaţi în scrisul vostru, noi nu credem în nimic!
Şi de-aceea spusa voastră era sânta şi frumoasă,
Căci de minţi era gândită, căci din inimi era scoasă,
Inimi mari, tinere încă, deşi voi sunteţi bătrâni.
S-a întors maşina lumii, cu voi viitorul trece;
Noi suntem iarăşi trecutul, fără inimi, trist şi rece;
Noi în noi n-avem nimica, totu-i calp, totu-i străin!
Voi, pierduţi în gânduri sânte, convorbeaţi cu idealuri;
Noi cârpim cerul cu stele, noi mânjim marea cu valuri,
Căci al nostru-i sur şi rece - marea noastră-i de îngheţ.
Voi urmaţi cu răpejune cugetările regine,
Când, plutind pe aripi sânte, pintre stelele senine,
Pe-a lor urme luminoase voi asemenea mergeţi.
Cu-a ei candelă de aur palida înţelepciune,
Cu zâmbirea ei regală, ca o stea ce nu apune,
Lumina a vieţii voastre drum de roze semănat.
Sufletul vostru un înger, inima voastră o liră,
Ce la vântul cald ce-o mişcă, cântări molcome respiră;
Ochiul vostru vedea-n lume de icoane un palat.
Privirea scrutătoare ce nimica nu visează,
Ce tablourile minte, ce simţirea simulează,
Privim reci la lumea asta - vă numim vizionari,
- O convenţie e totul; ce-i azi drept, mâne-i minciună;
Aţi luptat luptă deşartă, aţi vânat ţintă nebună,
Aţi visat zile de aur pe-astă lume de amar.
"Moartea succede vieţii, viaţa succede la moarte",
Alt sens n-are lumea asta, n-are alt scop, altă soarte;
Oamenii din toate cele fac icoană şi simbol;
Numesc sânt, frumos şi bine ce nimic nu însemnează;
Împărţesc a lor gândire pe sisteme numeroase
Şi pun haine de imagini pe cadavrul trist şi gol.
Ce e cugetarea sacră? Combinare măiestrită
Unor lucruri nexistente; carte tristă şi-ncâlcită,
Ce mai mult o încifrează cel ce vra a descifra.
Ce e poezia? Înger palid cu priviri curate,
Voluptos joc cu icoane şi cu glasuri tremurate,
Strai de purpură şi aur peste ţărâna cea grea.
Rămâneţi dară cu bine, sânte firi vizionare,
Ce făceaţi valul să cânte, ce puneaţi steaua să zboare,
Ce creaţi o altă lume pe-astă lume de noroi;
Noi reducem tot la pravul azi în noi, mâni în ruină,
Proşti şi genii, mic şi mare, sunet, sufletul, lumină
¬Toate-s praf... Lumea-i cum este... şi ca dânsa suntem noi.
