$$$

 S-a întâmplat în 8 iunie1922: La această dată, avea loc, la Belgrad, nunta Principesei Maria-Mignon a României cu Principele Alexandru (unicul fiu al regelui Serbiei, Petru I Karagheorghevici). Logodna a avut loc la 20 februarie 1922, la Bucureşti. Mărioara, al treilea copil al (pe-atunci) principelui moștenitor Ferdinand și al soției sale, Maria, s-a născut pe 6 ianuarie 1900 în orașul german Gotha. Fetița – pe care mama ei a poreclit-o Mignon – a venit pe lume într-o perioadă zbuciumată din viața părinților săi, când relația dintre Ferdinand și Maria părea să se destrame. 

Copilăria ei avea să fie însă una foarte fericită. Înconjurată de frații mai mari și mai mici, principesa Mărioara a crescut și a devenit o domnișoară nu numai frumoasă, dar și cu caracter. „Mignon era copilul zbuciumului meu”, scria Regina Maria despre a doua ei fetiță. Născută la cinci-șase ani după principele Carol și principesa Elisabeta, Mignon a avut o relație mai apropiată cu fratele ei mai mic, Nicolae, născut în 1903. Împreună, copiii cuplului princiar – din 1916, regal – au avut o copilărie liniștită, petrecută în mare parte la Palatul Cotroceni și castelul Pelișor.

În anii Primului Război Mondial, când Mignon ajunsese deja la adolescență, prințesa a însoțit-o deseori pe mama ei, Regina Maria, în numeroasele sale vizite prin spitalele pline cu soldați răniți. Spre deosebire de sora ei, Elisabeta, care n-a arătat nicio aplecare către munca de soră medicală, Mignon a dat dovadă mereu dovadă de bunăvoință, altruism și dorința de a ajuta. În 1921, primii doi copii ai regilor României s-au căsătorit:principesa Elisabeta s-a măritat cu prințul moștenitor al Greciei, George, iar Carol – trecut deja prin aventura căsătoriei de scurtă durată cu Zizi Lambrino – s-a însurat cu Elena, o prințesă provenită tot din familia regală elenă. În 1922, i-a venit rândul Mărioarei să-și găsească un soț. 

Căsătoria ei cu regele Alexandru I al Regatului Sârbilor, Croaților și Slovenilor, redenumit apoi Iugoslavia,  a fost hotărâtă de mama ei, Regina Maria, care a căutat astfel să întărească alianțele regionale ale României. Chiar dacă a fost o căsătorie aranjată, relația dintre Mignon și Alexandru avea să fie, în mare parte, una fericită. După nunta din iunie 1922, cuplul regal s-a stabilit la Belgrad și a avut, în următorii șapte ani, trei copii: Petru (1923-1970), Tomislav (1928-2000) și Andrei (1929-1990). Din păcate, fericirea Reginei Maria a Iugoslaviei – așa cum a ajuns să fie cunoscută Mignon – s-a încheiat prea repede. În 1934, soțul ei a fost asasinat la Marsilia, iar Mărioara, ajunsă văduvă, a devenit Regină Mamă atunci când fiul ei, Petru, a fost proclamat rege. Au urmat ani și mai grei din cauza instabilității politice din Iugoslavia, apoi din cauza celui de-al doilea război mondial. Pentru familia regală, asta avea să însemne exilul la Londra, apoi pierderea tronului, în momentul când – în noiembrie 1945 – comuniștii conduși de Iosip Broz Tito au proclamat republica. 

Astfel, Mignon își va trăi ultimii ani din viață la Londra, departe de țara sa adoptivă. S-a stins din viață în iunie 1961 și a fost înmormântată pe pământ britanic. În 2013 însă, în urma demersurilor îndelungate făcute de actualii membri ai dinastiei Karagheorghevici, rămășițele sale au fost reînhumate în Serbia cu funeralii de stat.

Surse:

George Marcu (coord.), Dicţionarul personalităţilor feminine din România, Editura Meronia, Bucureşti, 2009

http://stiri.tvr.ro/povestea-lui-mignon-principesa-romanca-devenita-ultima-regina-a-iugoslaviei_31212.html#view

http://www.rador.ro/2015/01/08/maria-marioara-mignon/

https://www.historia.ro/sectiune/portret/articol/mignon-printesa-romana-care-a-ajuns-regina-iugoslaviei

http://tara-barsei.ro/wp-content/uploads/2008/11/pepe ne2004.pdf

&&&

 S-a întâmplat în 8 iunie 2007: În această zi, aplecat în eternitate actorul Adrian Pintea. Adrian Virgil Pintea (n. 9 octombrie 1954, Beiuş – d. Bucureşti) a fost un actor român de teatru şi film. Adrian Virgil Pintea s-a născut la 9 octombrie 1954, la Beiuș, jud. Bihor. Și-a petrecut copilăria în localitatea natală, apoi la Oradea. Când a încheiat primele trei luni de viaţă, tatăl său, Adrian, ofițer în armata regală, a plecat într-o lume mai bună. A crescut alături de mama sa, Maria și de sora sa, Rodica, apoi alături şi de soţul mamei sale, George Pintea.Încă de la o vârstă fragedă scria versuri şi proză, desena şi iubea animalele, în mod special caii, apoi în adolescenţă cânta la chitară şi iubea rock-ul.

În clasa a VII-a a primit premiul pentru poezie din partea unei reviste pentru liceeni din Oradea, moment în care a recitat pentru prima dată în public poezia „Invitaţie la vals”, impresionând profund publicul cu talentul său artistic.În anul 1973 a absolvit Liceul nr. 2 din Oradea, iar în anul 1979 a absolvit cursurile Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București – secţia actorie, la clasa profesorului Petre Vasilescu. În anul 1977 a debutat în teatru în „Oedip salvat” de Radu Stanca, la studioul Cassandra şi în rolul lui Treplev în „Pescărușul” de A. P. Cehov, regia Liviu Ciulei, la Teatrul Bulandra. Debutul în film s-a produs un an mai târziu, în drama de război „Între oglinzi paralele”, regia Mircea Veroiu, alături de nume mari ca Ion Caramitru, Ovidiu Iuliu Moldovan, George Constantin şi Fory Etterle.Spre sfârșitul anilor ’80, Pintea a devenit asistent universitar la IATC, la clasa Olgăi Tudorache, iar după pensionarea acesteia a devenit titular pe postul de profesor universitar, în 1990, fiind foarte iubit de studenții săi, cărora le era, deopotrivă, pedagog și prieten, critic și admirator. În anul 2002 a obținut titlul de doctor în domeniul teatru, cu lucrarea „Hamlet sau actorul lucid”, iar în anul 2004 a absolvit Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale”, la secția regie film, clasa Elisabeta Bostan.

A jucat în zeci de filme cum sunt seria Iancu Jianu – „Iancu Jianu, zapciul” – 1980 şi Iancu Jianu, haiducul” – 1981, „Vulcanul stins” – 1987, „Pădureanca” – 1988, sau „Femeia visurilor” – 2005.A avut roluri în producţii sau coproducţii internaţionale pentru marele ecran: „Lurking Fear” – SUA, 1994, „Domnişoara Christina” – Rom-Fra, 1996, „Duşmanul duşmanului meu” – SUA, 1999, sau „Tinereţe fără tinereţe” – SUA-Ger.-It.-Fra.-Rom. – în 2007.A avut roluri în piese de teatru la Teatrul Bulandra, la Teatrul Naţional din Bucureşti, la Teatrul Nottara, Teatrul Româno – American, Teatrul Naţional din Craiova, Compania Teatrală „777”.

L-am aplaudat în rolul Alexei – „Memoriile unui necunoscut” de F.M. Dostoievski, regia Ion Cojar, la Teatrul Naţional Bucureşti, Ahile – „Ifigenia” de Mircea Eliade, regia Ion Cojar, Teatrul Naţional Bucureşti, 1981, Jean – în „Domnişoara Iulia”, de August Strindberg, regia Liana Ceterchi, la Studioul Casandra, Henric – „Henric al lV-lea” de Luigi Pirandello, regia Dominic Dembinski, la Teatrul Nottara, 1990, Val – în „Orfeu în infern” de Tenessee Williams, regia Adrian Pintea, la Teatrul Româno-American, în rolul Eddie din „Nebun din dragoste”, de Sam Shepard, regia Adrian Pintea, Teatrul Româno-American şi mai ales în Hamlet – în „Hamlet” de William Shakespeare, regia Tompa Gabor, la Teatrul Naţional Craiova.

A jucat în numeroase roluri în piese de teatru şi film TV cum sunt Zeno – în „Lumini și umbre”, regia Andrei Blaier, serial TV, Romeo – în „Romeo și Julieta”, regia Cătălina Buzoianu, Henric – în „Henric al lV-lea”, regia Dominic Dembinski, sau Don Juan – în „Don Juan” de Fr. Durrenmatt, regia Eugen Todoran.A avut sute de roluri în Teatrul radiofonic, din care menţionăm doar „Departe de lumea dezlănţuită”, „Fântâna Blanduziei”, „Fraţii Jderi”, „Gaiţele” sau „Geniu pustiu”.

A semnat regia a numeroase piese de teatru („Orfeu în infern”, de Tennessee Williams, „Nebun din dragoste”,  de Sam Shepard sau „Repetiţie cu Barrymore” de William Luce, la Teatrul Bulandra), teatru TV („Hamlet”). De asemenea, câteva dintre spectacolele de teatru radiofonic din Fonoteca de Aur a Radioului poartă semnătura regizorului artistic Adrian Pintea – piesele „Peter Rugg dispărut” (1994) de William Austin, un spectacol în care joacă rol „dublu”: actor și regizor, apoi „Joc cu fantasme” (1996) de Cristian Munteanu, un monolog dramatic al însinguratei femei interpretată uimitor de Irina Petrescu. În anul 2006, a apărut în telenovela „Daria, iubirea mea” și tot în același an, regizorul Fancis Ford Coppola i-a încredințat rolul Pandit în „”Youth without Youth”/”Tinerețe fără tinerețe”.

A publicat şi câteva volume: „Pământul americanului” (nuvele) – Editura Eminescu – 1996 pentru care doi ani mai târziu a obţinut Premiul Luceafărul, volumul de poezie „Umbrit” – în 1998 şi eseul său de doctorat – „Hamlet sau actorul lucid” apărut în 2002 la Editura Alfa. Nu era doar un scriitor şi poet talentat, dar recita în mod foarte expresiv versuri din creaţia românească sau străină, rămânând unul dintre cei mai mari recitatori ai creaţiilor eminesciene. A animat multe spectacole muzicale, alături de alți artiști, pigmentând muzica acestora cu fundalul unor versuri sensibile pe care actorul le recita, memorabile rămânând momentele unice create alături de trupa Iris şi de Cristi Minculescu, sau de regretata Mălina Olinescu.A primit numeroase premii şi distincţii, cum sunt Ordinul Meritul cultural în Grand de Comandor – la 1 martie 2004, Premiul Criticii – cel mai bun actor, pentru Hamlet, în regia lui Tompa Gabor, Premiul de excelență – VIP 2005 sau Premiul Arte VIP 2006 pentru regia spectacolului „Jesus Christ Superstar” de Andrew Lloyd Webber.

Fiind un actor chipeş şi charismatic, a avut parte de dragostea şi aprecierea multora dintre reprezentantele sexului frumos. A fost căsătorit timp de zece ani cu arhitecta Silvia Mihaela Oostven (1989-1998), apoi a avut o relaţie de dragoste nebunească cu Laura Jianu, studenta lui, pentru ca, la 25 decembrie 2000, să se recăsătorească cu studenta la Medicină, devenită între timp doctoriţă şi bioenergoterapeut – Lavinia Tatomir, pe care a cunoscut-o atunci când aceasta avea doar 16 ani.

A trecut la cele veşnice la 8 iunie 2007, la București, în urma uneor afecţiuni cronice mai vechi. În tinereţe Pintea a trăit o remarcabilă poveste de dragoste de aproximativ zece ani cu actriţa Irina Petrescu, care era mult mai în vârstă ca el. Despre aceasta, Adrian Pintea a declarat: „Am cunoscut în tinereţe o femeie absolut superbă, mult mai în vârstă decât mine, care mi-a servit lecţiile exacte de inhibare şi de distrugere a propriului meu egoism“. La rândul ei,  Irina Petrescu a declarat după moartea lui Adrian Pintea: „El a fost artistul generos. Nimeni nu-l va putea ajunge şi egala. A plecat, lăsându-ne pe noi toţi, care l-am iubit, învăluiţi de zâmbetul lui îngăduitor şi tandru“.

În anul 2003, la Editura Casa Radio, în Colecția „Biblioteca de poezie românească”, seria „Colecţionarul de voci”, apărea, sub titlul „Mihai Eminescu, Poeme necunoscute”, un CD cu 23 de poezii din manuscrisele poetului descifrate de Petru Creţia, selectate de Mircea Cărtărescu şi rostite de Adrian Pintea. În anul 2013, la aceeași editură, poeme eminesciene erau selectate pe 4 compact-discuri, sub titlul „Poesii de Mihail Eminescu”, în lectura marilor actori români, printre care și Adrian Pintea – înregistrări din Fonoteca de Aur a Radioului din perioada 1959 – 2000, alături de voci emblematice: Emil Botta, George Calboreanu, Ion Manolescu, George Vraca ș.a.

Adrian Pintea a fost fost artistul ale cărui calităţi – sensibilitatea și realismul interpretărilor, fiind caracteristice – l-au făcut extrem de adulat de public, mulţi fiind de părere că ochii săi, profunzimea privirii, au avut marea calitate de a transmite mai multă emoție decât orice cuvânt rostit.

Surse:

https://www.ziarulevenimentul.ro/stiri/stiinta-si-tehnica/biografia-actorului-adrian-pintea--31110.html

http://biografii.famouswhy.ro/adrian_pintea/

http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/biografia-zilei-adrian-pintea-2

http://www.rador.ro/2014/10/08/portret-adrian-pintea-60-de-ani-de-la-nastere/

https://radioromaniacultural.ro/portret-adrian-pintea-un-artist-a dulat-de-public/

$$$

 S-a întâmplat în 8 iunie…

- Ziua mondială a oceanelor

- 632: A murit profetul Mahomed (în arabă Mohammed, „Cel lăudat"), reformator religios arab; fondatorul islamismului (mahomedanismului); a predicat, din anul 610, la Mecca; strămutarea sa (Hegira) la Medina, în anul 622, marchează începutul erei musulmane (n. ~570, la Mecca) .În limba arabă numele Muhammad înseamnă „cel demn de laudă" (cf. hammada „a lăuda",„a slăvi"). Forma „Mahomed" este şi ea corectă în limba română; este cea mai uzuală.Există si alte forme învechite ale acestui nume, precum Mahomet.

- 1612: A murit compozitorul german Hans Leo Hassler (n. 1567) 

- 1671, 8/14: S-a născut compozitorul italian Tomaso Albinoni (m. 1751)

- 1695: A murit Christiaan Huygens, fizician, matematician şi astronom olandez; a construit primul ceas cu pendul (1657) şi a elaborat teoria clasică a forţelor centrifuge şi a oscilaţiilor pendulului (1673); a emis principiul care explică propagarea undelor (principiul H) şi teoria ondulatorie a luminii; autor al primului tratat complet asupra calculului probabilităţilor (n. 1629). Unele surse dau ca dată a morţii 8 iulie 1695.În cinstea sa, numele Huygens a fost dat unor software-uri, elemente geografice, ecuaţii matematice sau aparate, printre care:

- Sonda de explorare Huygens a coborât pe satelitul saturnian Titan în cadrul misiunii Cassini-Huygens de studiere a planetei cu inel

- Asteroidul 2801 Huygens

- Un crater de pe planeta Marte

- Mons Huygens, un munte de pe Lună

- Huygens Software, un pachet de programe destinat procesării imaginilor.

- Un ocular acromatic din două piese.

- Principiul Huygens–Fresnel, un model simplu care explică felul cum are loc propagarea undelor

- Ecuaţiile de undă Huygens, formule matematice de bază folosite în teoria scalară a difracţiei

- 1768: A murit Johann Winckelmann, arheolog şi istoric de artă german; contribuţie esenţială la formarea esteticii neoclasice, propunând drept criteriu absolut al frumosului arta greacă; unul dintre întemeietorii istoriografiei de artă; colecţionar de artă (n. 1717)

- 1809: A murit Thomas Paine, publicist iluminist şi om politic american de origine engleză; quaker emigrat în America de Nord, a participat la Războiului de independenţă a coloniilor engleze (1775-1783), devenind una dintre figurile centrale din timpul războiului (n. 1737)

- 1810: S-a născut Robert Schumann, compozitor, pianist şi critic muzical german. Robert Schumann (n. 8 iunie 1810 - m. 29 iulie 1856) a fost un compozitor şi pianist german, unul dintre cei mai celebri compozitori romantici ai primei jumătăţi a secolului XIX. Un intelectual, precum şi un estet, muzica sa, mai mult decât a oricărui alt compozitor, reflectă adânca natură personală a romantismului. Introspectiv şi adesea capricios, începuturile sale muzicale erau o încercare de a se desprinde de tradiţia formelor şi structurilor clasice pe care le considera prea restrictive. Puţini l-au înţeles în timpul vieţii sale, însă o mare parte din muzica sa este considerată acum îndrăzneaţă în originalitatea armoniei, ritmului şi formei. Locul său este printre fruntaşii romantismului german.

- 1838: A fost deschisă, la Colegiul Sf. Sava din Bucureşti, prima bibliotecă publică

- 1851: S-a născut Arsène d'Arsonval, medic, fizician şi inventator francez (m. 1940), cunoscut mai ales pentru inventarea galvanometrului balistic, a primului model de telefon agreeat de serviciul public francez de telecomunicaţii, studii de electroterapie prin curenţi de înaltă frecvenţă.

- 1862: A fost asasinat Barbu Catargiu, om politic conservator; şeful primului guvern al României moderne, alcătuit după proclamarea deplinei uniri administrative a Principatelor (ianuarie - iunie 1862); primul lider al Partidului Conservator (n. 1807) 

- 1867: S-a născut arhitectul american Frank Lloyd Wright; promotor al arhitecturii „organice"; autor de scrieri teoretice şi memorii (m. 1959) .Între 1900 şi 1910, proiectele sale de case se încadrează în aşa-numitul grup al Caselor de preerie („Prairie Houses") având caracteristici comune cum ar fi: clădiri extinse şi joase cu acoperişuri înguste şi înclinate, contururi clare, structuri externe suspendate şi terase largi, precum şi folosirea multor materiale nefinisate. Denumirea de „case de preerie" a fost dată întrucât designul lor este armonios integrat în peisajul din jurul metropolei Chicago. Aceste case sunt, de asemenea, creditate de a fi primele exemple de „plan liber", în engleză „open plan".Usonia, sau usonian, ca un cuvânt alternativ, este un termen complex foarte adesea folosit de Frank Lloyd Wright pentru a desemna viziunea sa referitoare la peisajul Statelor Unite, incluzând planificarea oraşelor şi arhitectura organică, al cărui creator şi promotor a fost. Printre altele, Wright a propus utilizarea adjectivului usonian în locul aceluia de american pentru a descrie caracterul particular al peisajului Lumii Noi, distinct faţă de cel al celorlalte continente şi, mai ales, liber de orice fel de convenţii sau constrângeri arhitecturale.În sensul arhitectural, respectiv al „perioadei caselor usoniene", usonian este un adjectiv folosit pentru a desemna un grup de mai mult de 50 de case concepute de Frank Lloyd Wright pentru familii americane cu venit mediu, începând cu anul 1936, realizate în colaborare cu Jacobs House.Casele usoniene (The „Usonian Homes") erau tipic mici, cu un singur nivel, fără garaj, sau prea mult spaţiu de stocare. Erau, de obicei, realizate în forma literei L pentru a se potrivi în jurul unei grădini terasate construite pe loturi de pământ ieftine, care aveau forme ciudate, ca rezultat al împărţirii unei suprafeţe de teren în loturi de dimensiuni şi forme variabile.Casele erau realizate în spiritul conceptului arhitectural predominant la Wright şi arhitecturii sale organice. Astfel, folosirea armonioasă a spaţiului aflat la dispoziţie, undesign care să se integreze în peisajul locului, utilizarea de materiale locale, acoperişuri plate, mari zone de aerisire, sprijinite pe structura de rezistenţă a casei, care să asigure ventilarea naturală (îmbunătăţind astfel randamentul răcirii dar şi al încălzirii casei), iluminarea naturală maximă şi încălzirea din podea erau elementele omniprezente în casele usoniene. Maşinile nu erau parcate în vreun garaj, ci sub o structură foarte simplă, fără pereţi dar cu un acoperiş.

- 1876: A murit George Sand, scriitoare franceză.Amandine Aurore Lucile Dupin, ulterior Baroană (în franceză, baronne) Dudevant (n. 1 iulie 1804), cel mai bine cunoscută sub pseudonimul său literar, George Sand, a fost o scriitoare şi feministă franceză.

 - 1897, 8/20: Cinematograful „Lumière" prezintă primele trei subiecte de actualităţi româneşti, filmate de operatorul Paul Menu, la 10 mai 1897, din iniţiativa ziarului „L'Indépendance Roumaine" 

- 1903: S-a născut Margueritte Yourcenar, scriitoare, eseistă şi traducătoare franceză; prima femeie aleasă, în 1980, membru al Academiei Franceze (m. 1987.

- 1905: A murit Prinţul Leopold de Hohenzollern-Sigmaringen, tatăl regelui Ferdinand al României (n. 1835).

- 1910, 8/21: A murit istoricul austriac Edgar Julius Jung; în 1876 a publicat un studiu privitor la începuturile românilor, în care susţinea, cu argumente temeinice, continuitatea neîntreruptă a românilor pe teritoriul Daciei; un an mai târziu a publicat un amplu studiu istorico-etnografic privind continuitatea poporului romanizat pe teritoriul Daciei după părăsirea acesteia de către împăratul Aurelian; membru corespondent străin al Societăţii Academice Române din 1877 (n. 1851)

- 1916: S-a născut regizorul italian Luigi Comencini (m. 2007)

- 1916: S-a născut biofizicianul britanic Francis Crick; Premiul Nobel pentru Medicină pe 1962, împreună cu americanul James Wa tson şi neo-zeelandezul Ma0

$$$

 Tragedia de la Floreasca: ce ascunde moartea unui rezident

Un medic rezident în ultimul an a fost găsit mort într-o toaletă a Spitalului Floreasca. Intrase în gardă dimineața. Colegii au încercat să-l resusciteze, dar nu a mai putut fi salvat. Primele informații arată că a fost vorba de o supradoză autoinjectată. Lăsa în urmă o soție și doi copii foarte mici. Colegii îl descriau ca pe un medic serios și apreciat, fără semne evidente de probleme.

Acest caz nu este primul de acest fel. El se alătură unei liste lungi de medici care au murit în timpul gărzii sau imediat după. Dar dincolo de statistici, tragedia pune în lumină o realitate dură cu care se confruntă generația tânără de medici din România.

Un rezidențiat marcat de frică și uzură

De ani buni, rezidenții trăiesc într-un mediu tensionat. Un sondaj realizat primăvara aceasta de platforma AbuzInSanatate.ro, la care au răspuns 574 de medici în formare, arată că aproape 72% au suferit abuzuri din partea coordonatorilor. Peste jumătate au trecut prin umilințe publice repetate, iar 64% merg la spital cu teamă. Cei care au îndrăznit să raporteze au plătit adesea cu represalii – evaluări proaste, izolare, blocaje.

Gărzile lungi, lipsa personalului, presiunea permanentă și teama de a greși creează un ciclu de epuizare. Mulți învață repede că e mai sigur să taci, să înduri și să aștepți să treacă timpul. Este ceea ce psihologii numesc neajutorare învățată: ajungi să crezi că oricum nu poți schimba nimic.

După rezidențiat, realitatea lovește și mai tare

Când vine ziua examenului de specialist, mulți așteaptă un nou început. În loc de asta, descoperă că ușa se închide. Posturile stabile sunt puține și adesea deja distribuite. Din mii de rezidenți care termină în fiecare generație, doar o mică parte prind un loc pe post. Ceilalți rămân cu gărzi temporare prost plătite, colaborări ocazionale sau perioade lungi de căutare.

Așa arată „Republica UMF”: universitățile formează tot mai mulți medici, dar sistemul public nu are loc pentru ei. Rezultatul? Chirurgi care conduc Uber noaptea, specialişti care lucrează ca asistenți sau pleacă definitiv din țară. Unul dintre ei mi-a povestit recent că a ales să rămână în România pentru a-și îngriji mama bolnavă de cancer. Acum ține volanul, nu bisturiul.

De ce evită tinerii spitalele din provincie

De fiecare dată când un post rămâne neocupat în provincie, apare aceeași întrebare: „De ce nu se duc tinerii acolo?” Răspunsul nu ține de comoditate sau lipsă de vocație. Ține de condiții.

În multe spitale mici, concursurile par doar o formalitate. Rezidenții știu din timp că locurile sunt adesea aranjate prin relații locale. Nu primesc locuințe de serviciu reale, nu au garanții de protecție profesională și riscă să depindă de bunăvoința unui manager sau primar. După zece ani de efort și umilințe, puțini mai acceptă să-și pună cariera la mila unui sistem opac.

Nu refuză nevoia reală din teritoriu. Refuză un mediu în care competența cântărește mai puțin decât conexiunile.

Ce urmează?

Moartea rezidentului de la Floreasca nu ar trebui să fie doar o știre de o zi. Ea arată cum presiunea acumulată – abuzuri, oboseală cronică, incertitudine profesională – poate duce la gesturi extreme. Generația actuală de medici învață că diploma nu garantează un loc de muncă, iar dedicarea nu te apără de epuizare.

Pentru a schimba lucrurile este nevoie de reforme concrete: gărzi mai scurte, mecanisme reale de sesizare a abuzurilor, transparență totală la angajări, posturi predictibile și condiții atractive reale pentru provincie. Altfel, vom continua să pierdem medici bine pregătiți, iar pacienții vor plăti prețul.

Tragediile nu se opresc de la sine. Ele se opresc când sistemul recunoaște, în sfârșit, că generația care va susține sănătatea publică mâine merită ma i mult decât supraviețuire.

$&&

 S-a întâmplat în 5 iunie1883: La această dată, sosit la Iaşi pentru a participa la dezvelirea statuii lui Ştefan cel Mare, Mihai Eminescu citeşte, la „Junimea", poemul „Doina". Se știe de la Iacub Negruzzi că „Doina” a fost ultima lectură a marelui poet la „Junimea”.„Doina” este strigătul de durere al poetului pentru soarta neamului său. Concepută în 1878, după pierderea Basarabiei prin tratatul de la Berlin, poezia a fost definitivată în 1883 la Iași cu prilejul dezvelirii statuii lui Ștefan cel Mare. 

Iată ce mărturisește Iacub Negruzzi: „La 5 iunie 1883 se făcu în Iași cu mare pompă inaugurarea statuii lui Ștefan cel Mare. Profitând de împrejurarea că un număr mare de membri ai societății literare, printre care și Eminescu, Junimea ținu o întrunire. În acea seară Eminescu ne citi cunoscuta sa ”Doină”. Efectul acestor versuri pesimiste: un tunet de aplauze izbucni la sfârșitul citirii. Această citire a fost cea de pe urmă a lui Eminescu la „Junimea”, un cântec de lebădă al poetului”. Definitivarea poeziei „Doina" a fost făcută în primăvara anului 1883, când Eminescu, ca trimis oficial al ziarului „Timpul" din Bucureşti, a mers la Iaşi unde se dezvelea Monumentul ecvestru al lui Ştefan cel Mare, în faţa Palatului Domnesc, astăzi Palatul Culturii, operă a sculptorului francez Emanuel Frémiet.

Ar fi vrut să citească poezia în faţa mulţimii adunate la dezvelire, dar în ultimul moment s-a răzgândit, preferând să meargă cu Creangă, şi probabil şi alţi câţiva prieteni, la „Bolta Rece", la un pahar de vin.Totuşi, seara, la o adunare ad-hoc al „Junimii" ieşene, Eminescu citeşte poezia „Doina". „Efectul acestor versuri pesimiste care contrastau aşa de mult cu toate celelalte ode ce se compusese cu ocaziunea acelei strălucite serbări fu adânc, indescriptibil.  În contra obiceiului „Junimii”, căreia nu-i plăcea să-şi manifeste entuziasmul, pentru întâia dată de 20 de ani de când există societatea, un tunet de aplausuri isbucni la sfârşitul cetirii şi mai mulţi dintre numeroşii membri prezenţi îmbrăţişează pe poet.", spunea Iacob Negruzzi, amfitrionul serii literare. Poezia a apărut ulterior, pentru prima dată, la 1 iulie , în revista „Convorbiri literare".„Doina” nu este numai o capodoperă, dar și „cântecul năzuințelor noastre eterne: e cea mai categorică evanghelie politică a românismului”. Aceste cuvinte de neuitat au fost rostite de Octavian Goga la dezvelirea unui monument Eminescu.

Poezia „Doina" de Mihai Eminescu a fost, încă de la naşterea ei, una dintre poeziile cele mai discutate şi controversate, având acces liber la circulaţie sau fiind interzisă, în funcţie de interesele politice şi de tipurile de dictaturi ce s-au succedat la conducerea ţării. Uneori s-a constatat că şi în momentele de liberatate „supremă" a apărut „libertatea" de a critica şi de  a o pune „la index", pe motiv că „nu e acum momentul", „surescită spiritele naţionaliştilor", „incită la xenofobie" etc. Cred că ceva asemănător trăim şi astăzi, „Doina" fiind adoptată fără rezerve de patrioţii luminaţi  „pentru lirismul ei ardent şi sarcastic" (acad. Eugen Simion), şi deopotrivă respinsă, pe faţă sau tacit de oficiali, pentru „naţionalismul exacerbat".„Toate-s vechi şi nouă toate",ar spune Mihai Eminescu.

Eminescu a scris mai multe versiuni ale „Doinei", cercetătorul D.A. Mazilu consemnând zece, iar Perpessicius (cel care a început, definitivând şi publicând între 1939 şi 1963 primele VI volume din integrala Eminescu - Opere)  un număr de opt. Acelaşi reputat eminescolog, Perpessicius, este de părere că poezia „Doina" ar avea perioada de incubaţie cu cinci ani mai devreme de când a fost publicată, prin 1878-1879, şi ar fi continuarea poeziei „La arme" (publicată postum), „scrisă odată cu pierderea Basarabiei, după tratatul de la Berlin, din 1878" (după alţi cercetători poezia „La arme" este din perioada vieneză!), şi că poezia „Doina", ar trebui citită (pentru înţelegerea contextului în care a fost scrisă) în tandem cu articolele lui Eminescu, din „Timpul", referitor la Basarabia şi Bucovina. 

Totuşi, poezia este ceva mai mult! Viziunea de ansamblu a poetului, dar şi a poeziei, reiese şi din versurile „Din Sătmar pân` în Săcele" şi „Dela Turnu`n Dorohoi „, adică şi pe axa Nord-Sud şi nu numai pe cea Est-Vest („Dela` Nistru pân la Tisa.."), ştiind câtă compasiune avea Eminescu şi pentru românii subjugaţi din Imperiul Austro-Ungar. Este, aşadar, chiar o viziune a trecutului şi o proiectare a viitorului nu prea îndepărtat, când spaţiile celor două axe vor crea împreună „România Mare", parte a Daciei străvechi, a lui Decebal şi Burebista! Într-o altă variantă sunt amintite  şi alte două localităţi din „România de peste munţi, Ardealul!", aflate în „mâini străine": „Din Braşov pân` la Arad/ Şi-au făcut duşmanii vad".

S-a făcut închisoare pentru „Doina” lui Mihai Eminescu pe vremea comuniștilor. Multe decenii a fost scoasă din manualele școlare, edițiile au apărut ciuntite, forfecate. După instaurarea regimului bolșevic în România s-a impus o cenzură drastică a tuturor cărților care nu erau în consens cu noul regim. Cum era de așteptat Mihai Eminescu alături de Nicolae Iorga au fost cu cele mai multe cărți cenzurate, scoase din circuitul lecturii. Era voie de la stăpânire de a se tipări doar două poezii eminesciene: „Viața” și „Împărat și proletar”.

Trebuie să recunoaștem că acela care a avut curajul, aproape nebunesc, de a solicita reincluderea „Doinei” în circuitul public a fost Adrian Păunescu, care a mers la 25 august 1968 la Nicolae Ceaușescu spre a aproba restituirea în public a „Doinei”. După mărturisirea lui Adrian Păunescu, Nicolae Ceaușescu nu i-a dat aprobare în acest sens, spre a nu-i irita și mai mult pe sovietici. Totuși, se spune că Nicolae Ceaușescu n-a uitat această solicitare. Într-o zi de început de noiembrie 1984, Adrian Păunescu a fost chemat la București de către Nicu Ceaușescu, I secretar al C.C. al U.T.C., sub egida căruia ființa Cenaclul „Flacăra”, inițiat și condus de Adrian Păunescu și i-a comunicat că s-a aprobat ceea ce a solicitat în 1968, fără să rostească subiectul. 

Începând cu 13 noiembrie 1984, Adrian Păunescu a recitat îndată în cadrul Cenaclului celebra „Doina”. Glasul său a impresionat publicul și a recitat-o până la 15 iunie 1985, când a fost interzis cenaclul.

De la Nistru pân' la Tissa

Tot românul plânsu-mi-s-a,

Că nu mai poate străbate

De-atâta străinătate.

Din Hotin şi pân' la mare

Vin muscalii de-a călare,

De la mare la Hotin

Mereu calea ne-o aţin;

Din Boian la Vatra-Dornii

Au umplut omida cornii,

Şi străinul te tot paşte

De nu te mai poţi cunoaşte.

Sus la munte, jos pe vale

Şi-au făcut duşmanii cale,

Din Sătmar pân' în Săcele

Numai vaduri ca acele.

Vai de biet român săracul!

Îndărăt tot dă ca racul,

Nici îi merge, nici se-ndeamnă,

Nici îi este toamna toamnă,

Nici e vară vara lui,

Şi-i străin în ţara lui.

De la Turnu-n Dorohoi

Curg duşmanii în puhoi

Şi s-aşează pe la noi;

Şi cum vin cu drum de fier

Toate cântecele pier,

Zboară păsările toate

De neagra străinătate;

Numai umbra spinului

La uşa creştinului.

Îşi dezbracă ţara sânul,

Codrul - frate cu românul -

De secure se tot pleacă

Şi izvoarele îi seacă -

Sărac în ţară săracă!

Cine-au îndrăgit străinii,

Mâncă-i-ar inima câinii,

Mânca-i-ar casa pustia,

Şi neamul nemernicia!

Ştefane, Măria ta,

Tu la Putna nu mai sta,

Las' arhimandritului

Toată grija schitului,

Lasă grija sfinţilor

În sama părinţilor,

Clopotele să le tragă

Ziua-ntreagă, noaptea-ntreagă,

Doar s-a-ndura Dumnezeu,

Ca să-ţi mântui neamul tău!

Tu te-nalţă din mormânt,

Să te-aud din corn sunând

Şi Moldova adunând.

De-i suna din corn o dată,

Ai s-aduni Moldova toată,

De-i suna de două ori,

Îţi vin codri-n ajutor,

De-i suna a treia oară

Toţi duşmanii or să piară

Din hotară în hotară -

Îndrăgi-i-ar ciorile

Şi spânzurătorïle!

Surse:

http://www.cuvantul-liber.ro/news/90812/61/Mic-istoric-al-poeziei-Doina-de-Mihai-Eminescu-I

https://centruleminescubm.wordpress.com/2018/04/12/doina-lui-mihai-eminescu-expresie-a-mentalului-romanesc/

http://altmarius.ning.com/m/group/discussion?id=3496555%3ATopic%3A598028

http://www.rasfoiesc.com/educatie/literatura/EMINESCU-SI-JUNIMEA59.php

http://www.justitiarul.ro/8601-2/

http://www.cu vantul-liber.ro/news/90839/61/Mic-istoric-al-poeziei-Doina-de-Mihai-Eminescu-II

$$$

 S-a întâmplat în 5 iunie…

- „Ziua mondială a mediului înconjurător"; instituită printr-o Rezoluţie a Adunării Generale a ONU din 15.XII.1972, pentru a spori gradul de conştientizare a nevoii de păstrare şi ameliorare a mediului; marchează aniversarea zilei de deschidere a Conferinţei ONU pentru mediul înconjurător de la Stockholm (în 1972), care a condus la înfiinţarea Programului Naţiunilor Unite pentru Mediu (PNUE/UNEP)

- „Ziua învăţătorului"; sărbătorită la această dată din anul 2008, în toate unităţile de învăţământ de stat, particulare şi confesionale din România, pe baza unei Legi adoptate în octombrie 2007 (ziua era marcată, anterior, la 30 iunie)

- „Ziua împotriva violenţei asupra copilului", instituită, în România, prin Legea 497 din 28.XII.2006

- 1446: Dieta Ungariei îl alege pe Iancu de Hunedoara ca regent (Regni Gubernator) al Ungariei .Ioan de Hunedoara, mult mai cunoscut ca Iancu de Hunedoara, alternativ Ioan (Ion) Huniade sau Ioan Corvin (n. ca. 1407 - d. 1456) (în latină Ioannes Corvinus, în germană Johann Hunyadi, în maghiară Hunyadi János) a fost ban al Severinului din 1438, voievod al Transilvaniei între 1441-1456 şi regent al Ungariei între 1446-1452, mare comandant militar, tatăl regelui Matei Corvin.

- 1456: La această dată a avut loc „Închinarea de la Vaslui"; Marea Adunare a Moldovei, cu participarea domnului Petru Aron, a mitropolitului Teoctist şi a boierimii, decide (din cauza lipsei totale a unui ajutor extern) plata unui tribut anual către Poartă; este considerat primul tratat moldo-turc, în care erau stipulate şi privilegii pentru negustorii din întreaga Moldovă 

- 1625: A murit compozitorul englez Orlando Gibbons (n. 1583)

- 1722: A murit Johann Kuhnau, compozitor şi organist german (n. 1660) 

- 1723: S-a născut Adam Smith, economist scoţian. Adam Smith (botezat pe 5 iunie S.N. 16 iunie 1723 – în Kirkcaldy d. 17 iulie 1790) a fost un economist, om politic şi filozof scoţian. Lucrarea sa Avuţia naţiunilor, cercetare asupra naturii şi cauzelor ei a fost una din primele încercări de a studia dezvoltarea istorică a industriei şi comerţului în Europa. Această lucrare a ajutat la crearea economiei ca disciplină academică modernă şi a furnizat una dintre cele mai bune argumentări intelectuale pentru comerţul liber şi capitalism.

- 1779: S-a născut cărturarul iluminist Gheorghe Lazăr; propagator al ideilor Şcolii Ardelene în Ţara Românească, unde a fondat învăţământul în limba naţională; prin manualele pe care le-a întocmit, a contribuit la crearea terminologiei ştiinţifice şi tehnice româneşti (m. 1823).                                                                                                                                                                      

- 1816: A murit compozitorul italian Giovanni Paisiello (n. 1740)

- 1826: A murit compozitorul german Carl Maria von Weber (n. 1786) .

 1851: Publicarea primului foileton al romanului "Coliba unchiului Tom" 

- 1859: S-a născut Constantin I. Nottara, actor, director de scenă şi profesor; a fost protagonist al primului film de ficţiune semnificativ pentru cinematografia românească, „Independenţa României" (1912) (m. 1935).

- 1871, 5/17: S-a născut Nicolae Iorga, istoric, scriitor, publicist şi om politic (adversar al curentelor de extrema stângă şi extrema dreaptă); membru titular al Academiei Române din 1910 (m. 1940, asasinat de legionari, la marginea comunei Strejnic, lângă Ploieşti). 

- 1881: S-a născut psihologul Florian Ştefănescu Goangă; lui i se datorează înfiinţarea (în 1927), la Cluj, a unui laborator de psihologie experimentală, transformat, peste un an, în Institutul de Psihologie Experimentală, Comparată şi Aplicată, primul de acest gen din România; mebru corespondent al Academiei Române din 1937 (m. 1958)

- 1883: Punerea în circulaţie a primului tren Orient-Express.Primul tren Orient Express a fost pus în circulaţie la 5 iunie 1883 şi a unit Parisul de Constantinopole prin Nancy - Strasbourg - München - Viena - Budapesta - Szeged - Jimbolia - Timişoara - Caransebeş -Vârciorova - Craiova - Piatra Olt - Piteşti - Bucureşti - Giurgiu - Smârdan (2.627 km). De aici, pasagerii erau transportaţi cu feribotul peste Dunăre la Ruse, în Bulgaria, pentru a lua un alt tren spre Varna, unde urma o nouă transbordare, pe un pachebot al companiei austriece Lloyd, cu care pasagerii ajungeau, după un voiaj ce însuma 83 de ore şi 30 de minute, la Constantinopole (Istanbul). În 1885, o nouă rută a fost deschisă, de această dată se ajungea la Istanbul pe cale ferată prin Viena spre Belgrad, două transbordări la Niş şi Plovdiv şi apoi până la Istanbul pe cale ferată.În 1889, punctul estic al liniei era Varna de unde pasagerii mergeau cu vaporul la Istanbul. În 1889, trenul mergea fără oprire până la Istanbul, care a devenit punctul cel mai estic până la 19 mai 1977.Actualul Orient Express nu mai face legătura dintre Paris şi Istanbul. Actualmente este doar o călătorie nocturnă între Paris şi Viena. Ultima călătorie a avut loc pe data de 8 iunie 2007. De atunci, ruta, deşi inca se numeşte Orient Express, a fost scurtată, cu start de la Strasburg până la Paris.

- 1883: Sosit la Iaşi pentru a participa la dezvelirea statuii lui Ştefan cel Mare, Mihai Eminescu citeşte, la „Junimea", poemul „Doina"

- 1883: S-a născut economistul britanic John Maynard Keynes; adept al rolului statului în asigurarea folosirii depline a forţei de muncă; fondator al unei doctrine economice ce-i poartă numele, „keynesismul" (m. 1946) 

- 1887: S-a născut (la Chişinău, azi în R. Moldova) prozatorul Leon Donici (numele la naştere: Leonid Dobronravov); descendent pe linie maternă al cărturarului basarabean Alecu Donici (m. 1926, la Paris) 

- 1898: S-a născut Federico Garcia Lorca, poet şi dramaturg spaniol (d. 1936).Federico García Lorca (n. Fuente Vaqueros, Granada - d. 18 august 1936, între Víznar şi Alfacar, ibidem) a fost un poet, prozator şi dramaturg spaniol, cunoscut şi pentru talentul său în alte domenii ale artei. Încadrat în generaţia lui 27 a literaturii spaniole, este cel mai popular şi influent scriitor spaniol din secolul XX. Ca dramaturg este considerat una dintre figurile de referinţă ale teatrului spaniol din secolul XX, alături de Valle-Inclán şi Buero Vallejo. A murit executat în timpul Războiului Civil din Spania (1936-1939), datorită simpatiei sale pentru Frontul Naţional.

- 1900: A murit Stephen Crane, prozator, poet şi ziarist american.Stephen Crane (n. 1 noiembrie 1871) a fost un prozator şi poet american, promotor al naturalismului în literatura americană. În scrierile sale a evocat, sub semnul unui realism acut, în special lumea interlopă newyorkeză.

- 1900: S-a născut fizicianul britanic de origine maghiară Dennis Gabor (în maghiară Gábor Dénes); a inventat, în 1947, holografia (fotografia tridimensională); Premiul Nobel pentru Fizică pe 1971 (m. 1979)

- 1912: S-a născut cardinalul greco-catolic Alexandru Todea; deţinut politic între anii 1951 şi 1964 (anul graţierii deţinuţilor politici din România); mitropolit al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolice (1986-1992; ales clandestin, în martie 1986, de Conferinţa episcopilor, confirmat de Sfântul Scaun în martie 1990 şi recunoscut prin decret prezidenţial după căderea regimului comunist în România); membru de onoare al Academiei Române din 1992 (m. 2002) 

- 1915: Danemarca adoptă constituţia prin care se permite şi femeilor să voteze 

- 1916: A murit Lord Kitchener, mareşal şi administrator imperial britanic. Horatio Herbert Kitchener, ulterior Conte Kitchener (de Khartoum şi de Broome) (24 iunie 1850, Irlanda – 5 iunie 1916, în largul mării, lângă insulele Orkney).Educat ca inginer militar, a ocupat posturi în Orientul Mijlociu şi în Sudan înainte ca în 1892 să fie numit comandant suprem al armatei din Egipt. În 1898 a înfrânt mişcarea mahdistă în Bătălia de la Omdurman şi a obligat Franţa la concesii în incidentul de la Fashoda. În 1899 a fost prim-consilier de război în Războiul cu burii, un an mai tîrziu fiind numit în postul de comandant suprem. În ultimele 18 luni ale războiului a recurs la metode brutale, arzând fermele burilor şi adunând femeile şi copiii buri în lagăre de concentrare.Ulterior a fost trimis în India, pentru a reorganiza armata. În 1911 s-a întors la Khartoum ca proconsul al Egiptului şi al Sudanului.În funcţia de secretar de stat pentru război în timpul Primului Război Mondial, a organizat armatele la un nivel nemaiîntâlnit în istoria Marii Britanii, devenind un simbol al dorinţei naţionale de victorie.Este foarte cunoscut şi pentru posterul de mai jos, din 1914, în care pleda pentru înrolarea în armată şi plecarea pe front. A murit pe 5 iunie 1916, într-o misiune de negociere în Rusia, când nava sa, crucişătorul HMS Hampshire din Royal Navy, a fost scufundată de o mină germană. Au pierit atunci în apele îngheţate 643 de marinari, membrii echipajului şi componenţii delegaţiei politice britanice.

- 1920: S-a născut (la Dublin, Irlanda) Cornelius Ryan, ziarist (corespondent de război în timpul celei de-a doua conflagraţii mondiale) şi scriitor american de origine irlandeză (autor a numeroase cărţi despre război - „Ziua cea mai lungă", „Un pod prea îndepărtat" ş.a.) (m. 1974)

- 1921: A murit dramaturgul francez Georges Feydeau; autor celebru de vodeviluri şi comedii înrudite cu farsa (n. 1862)

- 1927: S-a născut Alexandru Mirodan (pseudonimul lui Alexandru Zissu Saltman), dramaturg, critic literar şi ziarist; în 1961 a participat, împreună cu Radu Beligan, la înfiinţarea Teatrului de Comedie din Bucureşti; în anul 1977 a emigrat în Israel (m. 2010) 

- 1928: S-a născut inginerul chimist Radu Z. Tudose; cercetări privind intensificarea procedurii de absorbţie şi performanţele unor tipuri de utilaje chimice; membru corespondent al Academiei Române din 1991 (m. 2008) 

- 1931: S-a născut Jacques Demy, regizor şi scenarist francez; reprezentant al „Noului val" francez de la începutul anilor '60 ai secolului XX (m. 1990) 

- 1933: S-a născut umoristul, scenaristul şi regizorul Dan Mihăescu; realizator de emisiuni de divertisment, a lucrat aproape 30 de ani în Televiziunea Română (m. 2013)

- 1934: S-a născut Constantin Atanasie Bona, imunolog american de origine română (stabilit în SUA în 1977); membru de onoare din străinătate al Academiei Române din 1992

- 1935: Corneliu Zelea Codreanu înfiinţează Partidul „Totul pentru Ţară", expresia politică a Mişcării Legionare 

- 1935: A murit Eugen Goga (fratele poetului Octavian Goga), prozator şi ziarist (n. 1888)

- 1937: Lucian Blaga a rostit discursul de recepţie la Academia Română intitulat „Elogiul satului românesc" .În discursul său de recepţie la Academia Română din 5 iunie 1937, intitulat Elogiul satului românesc, poetul şi filosoful român Lucian Blaga dezvolta de fapt metafora sa poetică „veşnicia s-a născut la sat“ şi argumenta că satul românesc este „singura prezenţă vie încă, deşi nemuritoare, nemuritoare deşi aşa de terestră, este unanimul nostru înaintaş fără nume”. (Lucian Blaga, Elogiul satului românesc, discurs de recepţie la Academia Română, susţinut în data de 5 iunie 1937, publicat în volumul“Izvoade – eseuri, conferinţe, articole”, Editura Minerva, Bucureşti, 1972, p. 2.)

- 1941: S-a născut pianista argentiniană Martha Argerich 

- 1942: Statele Unite ale Americii declară război României (în timpul celei de-a doua conflagraţii mondiale) 

- 1944: Al Doilea Război Mondial: Mai mult de 1000 de bombardiere britanice aruncă 5000 de tone de bombe pe coasta Normandiei în pregătirea zilei Z

- 1945: A murit filologul Ilie Bărbulescu, specialist în slavistică; studii referitoare la slava veche, istoria literaturii bulgare vechi, istoria literaturii medio-bulgare şi istoria literaturii ruse; membru corespondent al Academiei Române din 1908 (n. 1873)

- 1945: A murit criticul literar Dumitru Tomescu; redactor întemeietor, împreună cu Constantin Şaban-Făgeţel, al revistei „Ramuri" (1905); activitate didactică şi publicistică (n. 1886)

- 1946: S-a născut actriţa italiană de film Stefania Sandrelli 

- 1947: Este făcută publică propunerea guvernului SUA de a ajuta ţările din Europa Occidentală, prezentată de George Marshall, secretar de stat; propunerea, cunoscută sub denumirea de „Planul Marshall", a fost acceptată de statele vest-europene la Conferinţa economică de la Paris din septembrie 1947 (la 3.IV.1948 începe aplicarea „Planului Marshall", în vigoare până în iulie 1951). Planul Marshall (The Marshall Plan), cunoscut oficial ca European Recovery Program (ERP), a fost primul plan de reconstrucţie conceput de Statele Unite ale Americii şi destinat aliaţilor europeni din Al Doilea Război Mondial. Pe 5 iunie 1947 într-un discurs rostit în Aula Universităţii Harvard, secretarul de stat George Marshall anunţă lansarea unui vast program de asistenţă economică destinat refacerii economiilor europene, cu scopul de a stăvili extinderea comunismului, fenomen pe care el îl considera legat de problemele economice. La 19 iunie 1947, miniştrii de externe francez, (Georges Bidault), şi britanic, (Ernest Bevin), semnează un comunicat prin care invită 22 de state europene să trimită reprezentanţi la Paris pentru a schiţa un plan de reconstrucţie europeană. Etichetând Planul Marshall drept „imperialism economic american”, Moscova a interzis ţărilor satelite să participe la Conferinţa de la Paris. Sovieticii considerau că acceptarea planului ar fi condus la desprinderea de URSS a ţărilor din sfera sa de influenţă şi la pierderea avantajelor politice şi strategice dobândite de Kremlin în Europa Centrală şi de Est la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial. Planul Marshall reprezintă extensia în domeniul economic a Doctrinei Truman.

- 1967, 5-10: Are loc al treilea conflict armat israeliano-arab, cunoscut sub numele de „războiul de şase zile" (la 5 iunie forţele aeriene israeliene lansează atacuri simultane asupra Egiptului, Iordaniei şi Siriei); Israelul ocupă malul vestic al Iordanului (Cisiordania), Fâşia Gaza, Peninsula Sinai, Platoul Golan şi Ierusalimul de Est. Cronologia conflictului militar:

5 iunie - Forţele aeriene israeliene bombardează simultan, începând de la ora 7.45, unsprezece baze aeriene egiptene, distrugând astfel o mare parte din aviaţia militară a Egiptului.

6 iunie -Trupele israeliene ocupă Fâşia Gaza. Unităţi israeliene de tancuri pătrund în Peninsula Sinai.

7 iunie -Israelul cucereşte malul stâng al Iordanului şi partea de est a Ierusalimului, care va fi anexată Israelului pe data de 27 iunie 1967.

8 iunie -Tancurile israeliene ajung până la Canalul Suez, deşi forţele egiptene erau mult superioare numeric celor israeliene în această zonă de conflict. Egiptul capitulează.

9 iunie - Forţele armate israeliene atacă Siria şi cuceresc după lupte grele mare parte din Platoul Golan, inclusiv oraşul Quneitra (Al Qunaytirah').Gamal Abdel Nasser, preşedintele Egiptului, îşi declară demisia, dar îşi va retrage peste o zi această declaraţie, în urma demonstraţiilor masive în favoarea sa.

10 iunie - Încetarea ostilităţilor. După război, Israelul domină un teritoriu de aproape patru ori mai mare decât la începutul războiului. 400.000 palestinieni se refugiază în Iordania.

- 1968: Robert F. Kennedy, fratele mai mic al preşedintelui americanJohn F. Kennedy, candidat la preşedinţia SUA, este împuşcat la „Ambassador Hotel" în Los Angeles, California de către Sirhan Sirhan. Moare a doua zi, 6 iunie 1968.              

- 1970: Prima expoziţie retrospectivă a lui Constantin Brâncuşi, în Europa, la Muzeul de Artă al Republicii Socialiste România

- 1971: A murit (la Lisabona, unde se stabilise) Victor Buescu, filolog clasicist, poet şi traducător; în martie 1943 este numit lector de limbă şi literatură română la Facultatea de Litere din Lisabona, inaugurând, de fapt, acest lectorat şi, odată cu el, studiile de românistică din Portugalia; predă în continuare după desfiinţarea postului, în 1946; la sfârşitul anului 1961 va fi numit asistent şi apoi profesor auxiliar de limbă şi literatură română la aceeaşi facultate (n. 1911)

- 1973: Ilie Năstase a câştigat turneul de tenis de la Roland Garros .Ilie Năstase (n. 19 iulie 1946, Bucureşti) este un fost jucător profesionist de tenis de câmp şi unul dintre cei mai importanţi jucători de tenis aianilor 1970, fiind numărul unu mondial de două ori, în 1972 şi 1973.Printre cele 57 de titluri la simplu, pe care Ilie Năstase le-a câştigat de-a lungul carierei sale, se numără şi US Open în 1972, respectiv Roland Garros în 1973. La dublu a câştigat turneele de la Wimbledon în 1973, Roland Garros în 1970 şi US Open în 1975.A câştigat de asemenea de patru ori Turneul Campionilor în anii 1971, 1972, 1973 şi 1975. Pentru echipa de Cupa Davis a României a jucat timp de 18 ani un număr de 146 de meciuri de simplu şi dublu, câştigând 109. Alături de Ion Ţiriac a fost finalist al Cupei Davis de trei ori, în 1969, 1971 şi 1972.A fost pe locul doi în competiţia la simplu de la Wimbledon de două ori, în 1972, jucând finala împotriva lui Stan Smith şi în 1976 împotriva lui Björn Borg. În 2005 TENNIS Magazine l-a plasat pe locul 28 în lista celor 40 cei mai mari jucători de tenis din ultimii 40 de ani. A fost desemnat de patru ori „Cel mai bun sportiv român al anului” (în 1969, 1972, 1973 şi 1974). 

- 1975: După închiderea sa în anul 1967, Canalul Suez (construit între anii 1859 şi 1869) se redeschide traficului internaţional, iar Egiptul preia controlul celor două maluri

- 1980: A murit Luis Sandrini, actor de film şi producător argentinian (n. 1905)

- 1997: Inaugurarea noului sediu al Bibliotecii Academiei Române (lucrările s-au efectuat cu sprijinul financiar al Băncii Naţionale a României) 

- 2002: La Institutul de Boli Cardiovasculare „Prof. dr. C. C. Iliescu" din Bucureşti se efectuează primul autotransplant cardiac. Procedeul constă în explantarea cordului pacientului, repararea şi redimensionarea în afara corpului pacientului şi reimplantarea sa 

- 2004: A murit Ronald Reagan, om politic american republican, al 40-lea preşedinte al SUA (1981-1989); în tinereţe a fost actor de film (1937-1964); ca preşedinte, a propus, în anul 1983, un program de apărare strategică, însoţit de o politică tenace faţă de ţările Tratatului de la Varşovia, determinând, în final, destrămarea URSS şi prăbuşirea comunismului în Europa (n. 1911)

- 2012: A murit (în urma unei boli necruţătoare) Mihai Pătraşcu, cercetător în informatică teoretică (a revoluţionat domeniul de structuri de date); considerat unul dintre cei mai importanţi exponenţi ai şcolii de informatică româneşti; a fost concurentul român cu cele mai multe medalii la Olimpiada Internaţională de Informatică şi printre primii 20 de pe glob (n. 1982)

-2012:A murit Ray Douglas Bradbury, scriitor american de romane SF, fantasy, horror şi mister; a publicat de-a lungul carierei sale peste 500 de titluri, cele mai cunoscute fiin d romanul „Fahrenheit 451" şi „Cronicile marţiene" (n. 1920)

&&&

 S-a întâmplat în 6 iunie1436: În această zi, s-a născut Regiomontanus, astronom şi matematician german. Regiomontanus (n. satul Unfinden de lângă Königsberg, Bavaria - 6 iulie 1476 Roma; nume real: Johannes Müller von Königsberg) a fost un matematician, astronom şi astrolog german.

L-a avut ca profesor pe Georg von Peuerbach. În 1533 a publicat tratatul său de trigonometrie plană şi sferică, „Detriangulis omnimodis", iar ulterior „Rezumatul", un comentariu la „Almageste" (început de Peurbach), lucrări care au exercitat o influenţă deosebită asupra urmaşilor.

A fost astronom la curtea lui Matia Corvin, în Ungaria. Poate părea ciudat astăzi, dar Regiomontanus a stabilit că meridianul reper, necesar pentru a calcula longitudinea, să treacă prin cetatea orădeană și nu cum e acum, la Greeenwich. Din acest punct, de la Oradea, hărţile pentru navigaţie şi planigloburile realizate în acea perioadă prezentau meridianul care separă cele două emisfere geografice, trecând prin vestul peninsulei Balcanice.

Toate observaţiile astronomice necesare întocmirii acestor tabele, dar şi cele care le-au urmat, au fost realizate la primul observator astronomic european. Acesta a fost construit de acelaşi episcop neobosit, Ioan Vitez de Zdrena. Desigur că a fost ajutat. Sprijinul financiar a fost acordat de regele Matia Corvin, instrumentele astronomice au fost dăruite de Georg von Peuerbach, iar activităţile din primii ani au fost conduse de însuşi Regiomontanus. Aşadar, primul observator astronomic european a fost pe actual pământ românesc, în inima cetăţii Varadinum (Oradea).

Timp de încă aproximativ două secole, până în anul 1667, meridianul zero a rămas stabilit prin Cetatea Oradea. După aceea, s-a mutat la Paris, Franţa şi mult mai târziu, în 1851, la Greenwich, Anglia. Aşadar, având aceste auspicii istorice extraordinar de favorabile, e important să ne amintim că acum foarte mult timp, ce-i drept, un oraş de la noi a fost în avangarda astronomiei europene. Cu contribuţia direct a lui Regiomontanus. În 1471, el s-a mutat la Nürnberg unde a construit primul observator din Germania şi probabil primul din Europa. A observat cometa din 1472, denumită ulterior cometa Halley, despre care a scris un opuscul special. Tot aici a publicat o serie de efemeride pentru perioada 1475 - 1504. Este de remarcat că aceste efemeride i-au venit în ajutor lui Cristofor Columb, care în 1504 a reuşit să-i convingă pe băştinaşii din Jamaica să-i dea alimente pentru echipajul său prezicând eclipsa de Lună de la 29 februarie din acel an. Fără tabelele sale de calcul a poziţiei stelelor, Cristofor Columb şi Amerigo Vespucci n-ar fi putut întreprinde călătoriile lor maritime.

În 1475, Regiomontanus a fost chemat la Roma de către Papa Sixtus al IV-lea. Acesta l-a numit episcop de Regensburg și i-a încredințat plănuita reformă a calendarului iulian. La o lună după ce a împlinit 40 de ani, el a murit pe când se afla încă la Roma. Cauza morții este necunoscută, dar se bănuiește că fie s-a îmbolnăvit de ciumă, fie a fost asasinat (prin otrăvire).

Surse:

Thomas de Galiana, Michel Rival:Dicționar de inventatori și invenții, Editura Tehnică, București, 2001

https://www.britannica.com/biography/Regiomontanus

http://www-history.mcs.st-and.ac.uk/Biographies/Regiomontanus.html

http://www.newworldencyclopedia.org/entry/Reg iomontanus