&&&

 S-a întâmplat în 6 iunie1944: În timpul celui de-al doilea război mondial, sub comanda generalului american Eisenhower, era declanşată Operaţia Overlord, însemnând debarcarea aliaţilor în Normandia. Bătălia pentru Normandia a fost purtată în 1944 între forţele germane şi forţele Aliaţilor ca parte a celui de-al Doilea Război Mondial. Numele de cod al invaziei aliate a fost Operaţia Overlord şi s-a desfăşurat între 6 iunie – 19 august 1944, când Aliaţii au traversat Sena, sau, după alţi autori, 25 august, când a fost eliberat Parisul. 

Debarcarea din Normandia rămâne până în zilele noastre cea mai mare operaţie amfibie din istorie, care a implicat participarea a aproape trei milioane de soldaţi, care au traversat Canalul Mânecii din Anglia în Normandia. Faza iniţială a Operaţiunii Overlord a purtat numele de cod Operaţiunea Neptun. În faza iniţială a invaziei, aliaţii au trebuit să pună ferm piciorul pe continent, obiectiv îndeplinit între 6 – 30 iunie. Primele forţe aliate care au intrat în luptă în Normandia au fost din Canada, Regatul Unit şi Statele Unite. 

După primul val de invazie, au fost debarcate forţe substanţiale ale Franţei Libere şi Poloniei plus contingente mai mici din Belgia, Cehoslovacia, Grecia, Olanda şi Norvegia. Invazia din Normandia a început cu acţiunile aeropurtate ale trupelor de paraşutişti şi ale infanteriei transportate cu planoare şi cu atacuri masive ale aviaţiei, artileriei navale, din noaptea de 5/6 iunie.În dimineaţa zilei de 6 iunie a fost declanşată acţiunea amfibie de debarcare pe plajele Normandiei. 

Forţele destinate acţiunii au început deplasarea în Ziua Z din porturile de pe coastele sudice ale Angliei, cel mai important dintre ele fiind Portsmouth. Bătălia din Normandia a continuat pentru mai mult de două luni, trecând prin fazele de stabilire, extindere a capetelor de pod şi mai apoi de eliberare a teritoriului Normandiei. Bătălia din Normandia a fost descrisă de Adolf Hitler astfel: „În răsărit, imensitatea spaţiilor ne va .... permite o pierdere de teritoriu ... fără ca şansele de supravieţuire ale Germaniei să sufere o lovitură mortală. Nu acelaşi lucru se întâmplă în occident! Dacă inamicul va avea succes aici ... vor urma consecinţe de proporţii uriaşe în foarte scurt timp”.

Debarcările din Normandia au fost primele operaţii militare de acest tip de peste Canalul Mânecii care s-au încheiat cu succes în timp de război. Deşi aliaţii au pierdut un mare număr de oameni în primele faze ale debarcării, odată ajunşi pe plaje, ei au reuşit să producă o serie de înfrângeri, care a dus în final la pierderea poziţiei dominante a Germaniei în Franţa şi formarea unui al doilea front important. 

Până în septembrie, cele şapte armate aliate (dintre care două erau venite din sudul Franţei prin Operaţia Dragon), s-au apropiat de graniţele Germaniei. La obţinerea acestei victorii au contribuit nu numai calitatea şi cantitatea materialelor folosite în timpul debarcării, dar în egală măsură şi operaţiunile de diversiune şi acţiunile serviciilor de spionaj. Amplasarea trupelor germane şi calitatea conducerii au lăsat de dorit, spre deosebire de dârzenia şi vitejia arătate la nivelul unităţilor şi comandanţilor de nivel inferior, implicaţi direct în lupte.  În condiţiile mai largi ale luptelor din Europa, debarcările din Normandia au ajutat Armata Roşie pe frontul de răsărit, prin scăderea rezistenţei germanilor în faţa presiunii sovieticilor, toate aceste eforturi ducând la scurtarea războiului şi la victoria aliată.

Surse:

Ambrose, Stephen E. (1994). D-Day (ed. First). New York: Simon & Schuster. 

Ambrose, Stephen (1995). D-Day June 6, 1944: The Climactic Battle of World War II. Simon & Schuster

Buckley, John (2006) [2004]. British Armour in the Normandy Campaign 1944. Taylor & Francis. 

Churchill, Winston (1940) „Dieu Protege (sic) la France”. London: The Churchill Society. 

Churchill, Winston (1951) [1st. pub. 1948]. Closing the Ring. The Second World War, Book 5. Boston: Houghton Mifflin. OCLC 396150.

https://www.scribd.com/doc/87956555/Al-Doilea-Razboi-Mondial

https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/debarcarea-din-normandia-si-rolul-sau-in-cel-de-al-doilea-r azboi-mondial

&&&

 S-a întâmplat în 6 iunie…

- 1436: S-a născut Regiomontanus, astronom şi matematician german (m. 1476).

- 1599: La această dată a fost botezat pictorul spaniol Diego (Rodriguez de Silva) Velázquez, unul din cei mai cunoscuţi pictori spanioli din secolul al XVII-lea. Reprezentant al stilului baroc, s-a remarcat în special ca portretist la curtea regelui Filip al IV-lea al Spaniei. În acelaşi timp, Velázquez este creatorul unei noi viziuni şi al unui nou mod de zugrăvire a naturii. Acest lucru a determinat ca, la sfârşitul secolului al XIX-lea, majoritatea impresioniştilor să valorifice în pictura lor moştenirea lui Velázquez. Diego Rodríguez de Silva y Velázquez (n. Sevilla - d. 6 august 1660, Madrid), unul din cei mai cunoscuţi pictori spanioli din sec. XVII-lea. Reprezentant al stilului baroc, s-a remarcat în special ca portretist la curtea regelui Filip al IV-lea al Spaniei. În acelaşi timp, Velázquez este creatorul unei noi viziuni şi al unui nou mod de zugrăvire a naturii. Acest lucru a determinat ca, la sfârşitul secolului al XIX-lea, majoritatea impresioniştilor să valorifice în pictura lor moştenirea lui Velázquez.

- 1606: S-a născut poetul dramatic francez Pierre Corneille, unul dintre cei trei mari dramaturgi francezi ai secolului al XVII-lea, alături de Molière şi Racine. Supranumit „fondatorul tragediei fanceze",Corneille a scris piese timp de aproape 40 de ani (m. 1684). 

- 1716, 6/7: A murit (ucis de turci) Constantin Cantacuzino, stolnic, diplomat, istoric şi geograf; reprezentant de seamă al umanismului în Ţările Române; adept al unei politici antiotomane; a întocmit o hartă a Ţării Româneşti (prima lucrare cartografică românească, tipărită în greceşte la Padova, în anul 1700); autor al unei „Istorii a Ţării Româneşti" (neterminată), în care susţine, cu o argumentaţie solidă, originea romanică, unitatea şi continuitatea poporului român pe teritoriul Daciei (n. ~1650)

- 1812, 6/18: S-a născut scriitorul rus Ivan Goncearov, cunoscut mai ales pentru romanul său, „Oblomov" (m. 1891) 

- 1835: S-a născut Ştefan Fălcoianu, general (şef al Statului Major în Războiul de Independenţă/1877-1878), matematician şi istoric; membru al Societăţii Academice Române, vicepreşedinte al Academiei Române în mai multe rânduri între anii 1886 şi 1899 (m. 1905)   

- 1850: S-a născut Karl Ferdinand Braun, fizician şi inventator german, laureat al Premiului Nobel.Karl Ferdinand Braun (n. Fulda, Hesse-Kassel - d. 20 aprilie 1918, Brooklyn, New York) a fost fizician şi inventator german, profesor universitar la Strasbourg, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică pe anul 1909 împreună cu Guglielmo Marconi, pentru contribuţiile lor în dezvoltarea telegrafiei fără fir.

- 1868: S-a născut Robert Falcon Scott, explorator englez..Robert Falcon Scott (d. 29 martie 1912) a fost un ofiţer englez, explorator al Antarcticii.Cuoscut şi datorită faptului că a pierdut întrecerea cu Roald Amundsen de ajunge primul la Polul Sud, murind la întoarcere cu cei 4 membri ai expediţiei.Jurnalul cu Mesajul către public al lui Robert Falcon Scott, cǎpitan englez care plecase într-o expediţie ştiinţifica in Antarctida la sfarşitul anului 1911, a fost găsit langa cadavrul sau de către o echipa de căutare britanică, la 12 noiembrie 1912 (la vreo 8 luni dupa moartea lui Scott). Ştirea despre sfarşitul tragic al exploratorului şi a echipei sale a ajuns in Europa peste alte cateva luni, în februarie 1913, când se ştia deja de ceva timp ca Polul Sud fusese cucerit de norvegianul Roald Engelbert Amundsen, la 15 noiembrie 1911. Pentru Scott, provocarea continentului ingheţat data de mult, din 1900, când fusese ales pentru a conduce expediţia ştiinţifica la Cercul Polar. În momentul plecării, in iulie 1901, nu era pregătit să înfrunte un mediu ostil cum era cel de pe banchiza polară. Până atunci fusese căpitan de marină, priceput încă din tinereţe să conducă navele, dar fără experienţă in ceea ce priveşte dotările şi metodele cele mai bune pentru înfruntarea Polului. In ciuda acestor impedimente, călătoria s-a dovedit un succes incredibil. Scott ajunsese destul de vestit, insă simţea ca mai avea un cont de reglat cu Anctarctida, aşa că, la sfârşitul anului 1909, după ce obţinuse fondurile necesare, a organizat o a doua expediţie. De data asta nu dorea să se limiteze numai la cercetarea ştiinţifică (la care nu a renunţat nici măcar atunci când ştia deja că nu avea să se mai întoarcă niciodată în tabăra de bază), ci să şi ajungă la Polul Sud. Drumul lung şi extenuant pe jos, care s-a dovedit până la urmă fatal, a început în noiembrie 1911. La jumătatea drumului a descoperit că Amundsen i-o luase înainte. În timpul călătoriei de intoarcere spre tabara de baza, cu toate că era profund dezamăgit, s-a angajat activ împreună cu insoţitorii săi în ceea ce era de fapt sarcina principală a misiunii: recoltarea de material biologic si geologic. La 17 kilometri de depozitul de provizii, unde ar fi putut gasi combustibil şi alimente de primă necesitate pentru a se salva, a fost oprit de o furtuna cumplită. Moartea s-a produs in cateva zile din cauza îngheţului în luna martie 1912.

- 1843: A murit Friedrich Hölderlin, poet german.Friedrich Hölderlin (n. 20 martie 1770) a fost un poet german, unul din principalii reprezentanţi airomantismului în literatura europeană. Opera sa are ca teme: elogierea patriei ca entitate spirituală, nostalgia vârstei de aur, tristeţea însingurării individului, integrarea eului în armonia cosmică. De asemenea, a combinat teme de inspiraţie creştină şi greco-romană. În lucrarea sa principala, romanul în versuri Hypérion (1797-99), idealizează Grecia antică.

- 1875: S-a născut scriitorul german Thomas Mann; Premiul Nobel pentru Literatură pe 1929 pentru romanul „Casa Buddenbrook".

- 1893: A murit Iuliu Popper, inginer şi explorator; considerat drept cel mai mare explorator român al Americii de Sud; între anii 1886 şi 1893 a explorat Patagonia şi Ţara de Foc; zona cercetată era necartografiată, aşa că a dat nume româneşti unor locuri descoperite de el (râuri, munţi şi capuri) (n. 1857). 

- 1903: S-a născut Aram Haciaturian, compozitor rus (d. 1978). Printre primele sale creaţii se numără: baletul „Fericirea”, „Concertul pentru pian”.„Concertul pentru vioară”, muzica la drama „Bal mascat”.În anii de război compune un şir de cântece patriotice, marşuri pentru orchestra de fanfare, baletul „Gayaneh”(cu premiera în 1942). Tot atunci compune „Simfonia nr. 2” numită şi „Simfonia cu clopot”, în care sunt redate suferinţele oamenilor în anii de război.În anii ’50–’60 începe cariera de dirijor, apoi de profesor la Conservatorul din Moscova. Concertează în ţară şi peste hotare. În 1954, înfiinţează baletul „Spartacus” (cu premiera în 1956 la Leningrad). În 1960 compune patru suite orchestrale în care sunt incluse numerele din balet. În anii ’60–’70 compune trei sonate, şi trei concerte-rapsodii: unul pentru vioară şi orchestră, altul pentru violoncel şi orchestră, şi celălalt pentru pian şi orchestră.

- 1906: S-a născut chimistul Petru George Spacu; lucrări în domeniul chimiei anorganice, al combinaţiilor complexe şi al chimiei analitice; membru titular al Academiei Române din 1936 (m. 1995)

- 1917: S-a născut Ion Raţiu, scriitor, gazetar, avocat, om politic ţărănist (membru marcant al PNŢCD, vicepreşedinte al partidului); a locuit la Londra din 1940; s-a repatriat în ianuarie 1990; candidat la alegerile pentru funcţia de preşedinte al României în anul 1990 (m. 2000) 

- 1925: A fost fondată compania americană producătoare de automobile „Chrysler".Compania a fost formata de Walter Percy Chrysler pe 6 iunie 1925.

- 1930: Restauraţia carlistă. Carol al II-lea s-a reîntors în ţară, intrând ilegal, cu paşaport fals.

- 1933: S-a născut Heinrich Rohrer, fizician elveţian. Heinrich Rohrer (n. 6 iunie 1933, St. Gallen, Elveţia) este un fizician elveţian, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică, în1986, împreună cu Gerd Binnig, pentru proiectarea microscopului electronic cu scanare şi tunelare. Cei doi au împărţit o jumătate din premiu, cealaltă fiindu-i acordată lui Ernst Ruska, cel care a construit primul microscop electronic. 

- 1934: S-a născut Albert al II-lea, regele Belgiei (din august 1993)

- 1939: S-a născut istoricul ieşean Gheorghe Buzatu; fost senator de Iaşi în legislatura 2000 – 2004 din partea Partidului România Mare; coordonator al prestigioasei colecţii „Românii în istoria universală”, care a ajuns la peste 140 de volume (m. 2013) 

- 1940: S-a născut artistul plastic Şerban Gabrea; lucrează pictură, grafică, gravură şi tapiserie; frate cu regizorul de film Radu Gabrea

- 1941: S-a născut filosoful Ilie Pârvu; contribuţii în filosofia ştiinţei şi în metafizică; membru corespondent al Academiei Române din 1992

- 1942: Al doilea război mondial: SUA a declarat război României şi Bulgariei, declanşându-se, în zilele următoare, expediţiile aeriene americane asupra ţării noastre, în special asupra Prahovei

- 1944: Al doilea război mondial: Sub comanda generalului american Eisenhower, este declanşată Operaţia Overlord, însemnând debarcarea aliaţilor în Normandia. Bătălia pentru Normandia a fost purtată în 1944 între forţele germane şi forţele Aliaţilor ca parte a celui de-al Doilea Război Mondial.

- 1946: S-a născut jurnalista Jeana Gheorghiu, moderator şi realizator de emisiuni de televiziune; a lucrat la Televiziunea Română şi înainte de 1989, dar a devenit foarte cunoscută după Revoluţie, tocmai datorită reportajelor referitoare la aceasta; a lucrat o perioadă şi în SRR (m. 2007)

- 1946: A murit Gerhart Hauptmann, dramaturg şi romancier german; Premiul Nobel pentru Literatură pe 1912 (n. 1862)

- 1948: A murit Louis Lumière, inventator şi producător de filme francez; împreună cu fratele său, Auguste (1862-1954), a brevetat, în 1895, "cinematograful Lumiere" (n. 1864) - un aparat servind la obţinerea şi vizionarea probelor cronofotografice" (de fapt, primul aparat de filmat şi primul aparat de proiecţie) (n. 1864)

- 1954: Debutează programele emise de Studioul Teritorial Craiova al Radiodifuziunii Române; între anii 1985 şi 1989 este închis, ca şi celelalte studiouri din ţară, de către regimul comunist; din 22 decembrie 1989 Radio Craiova îşi reia activitatea, alături de celelalte studiouri teritoriale din epocă (Cluj, Iaşi, Tg. Mureş, Timişoara)

- 1956: S-a născut Björn Borg, jucător suedez de tenis de câmp; câştigător a numeroase mari turnee internaţionale (Roland Garros - 1974, 1975, 1978-1981; Wimbledon - cinci titluri consecutive, între anii 1976 şi 1980; Turneul Campionilor - 1979 şi 1980; Cupa Davis, cu echipa Suediei, în 1975); s-a retras din viaţa sportivă în 1983; a fost căsătorit cu jucătoarea română de tenis de câmp Mariana Simionescu

- 1957: S-a născut actriţa Victoria Cociaş 

 - 1960: Bucureşti: Atleta Iolanda Balaş a stabilit un nou record mondial la săritura în înălţime: 1,85 m. Iolanda Balaş Sőtér (Balázs Jolán) (n. 12 decembrie 1936, Timişoara) a fost o campioană olimpică română de etnie româno-maghiară (tatăl român şi mama maghiară), care a dominat proba de săritura în înălţime timp de un deceniu. Din 1988 până în 2005 a fost preşedinta Federaţiei Române de Atletism.

- 1960: S-a născut Steve Vai (numele real: Steven Siro Vai), interpret de muzică rock, chitarist, compozitor, producător şi actor american

- 1961: A murit Carl Gustav Jung, psiholog şi psihiatru elveţian; întemeietorul psihologiei analitice (n. 1875)

- 1961: Primul titlu de campion mondial cucerit de un luptător român (Valeriu Bularca la Campionatul mondial de lupte greco-romane de la Yokohama)

- 1963: S-a născut actorul Adrian Titieni; rector al Universităţii de Artă Teatrală şi Cinematografică „I. L. Caragiale” din Bucureşti (din marie 2012)  

- 1971: A fost lansată nava sovietică „Soiuz-11", prima navă cosmică de transport; a fost utilizată numai pentru echipa de lucru destinată să ia în primire staţia „Saliut", echipă care a desfăşurat activităţi ştiinţifice şi utilitare la bordul staţiei

- 1987: A fost dat în folosinţă pasajul rutier subteran „Unirea" din Bucureşti, în lungime de 900 de metri, din care 600 acoperiţi 

- 1991: A murit Gheorghe Pituţ, poet şi prozator (n. 1940)

- 1996: A murit geneticianul american George Snell; a descoperit factorii ereditari care reglează posibilitatea efectuării homogrefelor; Premiul Nobel pentru Medicină pe 1980, împreună cu conaţionalul său Baruj Benacerraf şi francezul Jean Dausset (n. 1903)

- 2008: A murit muzicologul Jean Barnea; a fost regizor muzical la Radiodifuziunea Română (n. 1924)

- 2011: La Anvers, în Belgia, a fost inaugurat primul tunel de cale ferată alimentat cu energie solară din Europa. Tunelul are o lungime de 3,3 kilometri şi face parte din traseul feroviar de mare viteză care va lega Parisul de Amsterdam

- 2012: A murit Pavel Proca, critic  de teatru din Republica Moldova (n. 1947)

&&&

 S-a întâmplat în 7 iunie1602, 7 iunie – 5 octombrie: Era construită Mănăstirea Secu (Neamţ); ctitor, vornicul Nestor Ureche. Așezată în vecinătatea Pârâului Secu și la poalele Muntelui Vasan, Mănăstirea se înfățișează sub forma unei cetăți medievale, construită cu ziduri groase, turnuri de apărare și turle ce se înalță asemenea unor sulițe uriașe. Mănăstirea Secu este una dintre cele mai vechi așezări monahale din Neamț. Construcțiile care se află astăzi în cadrul complexului mănăstiresc de la Secu au fost construite, începând cu anul 1602, de către vornicul Nestor Ureche. În interiorul complexului monahal de la Secu se află și două paraclise: paraclisul Adormirii Maicii Domnului (1640) și paraclisul Sf. Nicolae (1758- 1763). Bisericii ctitorite de către vornicul Nestor Ureche în 1602 i s-a adăugat în secolul al XVIII-lea pridvorul, apoi, în prima jumătate a veacului trecut, un diaconicon, un proscomidiar, precum și pridvorașul de pe latura vestică.

În anul 1850 i s-a refăcut în întregime pictura interioară și i s-a reînnoit catapeteasma. În anul 1821, lupta revoluționarilor eteriști cu turcii provoacă mari daune Mănăstirii Secu. După 1821, s-au reconstruit corpurile de chilii din incintă, refăcându-se din temelii și Paraclisul Sfântul Nicolae, distrus de incendiu.De asemenea, în anul 1832 se construiește pe temelie de piatră biserica cu hramul Nașterea Sf. Ioan Botezătorul din cimitirul mănăstirii. 

Până în anul 1850 se restaurează și biserica mare a mănăstirii, realizându-se, în aceeași perioadă, catapeteasma și pictura murală în ulei. În perioada 1977-1984 s-a efectuat ample lucrări de restaurare a întregului complex monahal. Pe latura vestică a mănăstirii se află masivul turn al intrării, având la primul etaj o încăpere boltită semicilindric, iar la cel de al doilea etaj, clopotnița. Scara de acces, în spirală, este alipită peretelui nordic al turnului. 

O dispoziție interioară, cu mult mai interesantă, prezintă turnul nord vestic, denumit „turnul Mitrofanei”, la care etajele al doilea și al treilea au fost amenajate ca locuință pentru familia ctitorului. Pictura inițială, executată în anul 1602, în stilul frescelor bizantine, s-a păstrat, în câteva registre, atât în interior, deasupra ușii dintre pronaos și naos, cât și în exterior, deasupra pisaniei originale, pe latura de sud. În pronaos se găsește o raclă frumos sculptată, din lemn de tei, conținând mai multe odoare sfinte: o cruce în care se găsește o părticică de lemn din Sfânta Cruce pe care a fost răstignit Mântuitorul Iisus Hristos; chivotul în care s-a păstrat un fragment din piciorul Sfântului Ioan Botezătorul, precum și părticele din moaște sfinte.

Cele mai multe piese ale tezaurului de la Secu, „ marea minune a Secului” (N. Iorga), în număr de peste 70, se păstrează în cadrul colecției de obiecte bisericești a mănăstirii în care sunt expuse obiecte de cult, manuscrise și tipărituri, inclusiv Cazania de la 1643 a Mitropolitului Varlaam. Dintre ele se remarcă „Aerul” dăruit mănăstirii de către ctitori în anul 1608, pe fondul roșu al catifelei fiind reprezentată în fir de aur Plângerea lui Iisus. La fel de importantă este și seria de Evangheliare în manuscris, cel mai vechi manuscris fiind unul scris in limba slavonă 5ce dateaza din secolul XIV-XV. Printre alte obiecte prezente in muzeul mănăstirii merită amintite și: o cruce îmbrăcată în argint din anul 1592, două cădelnițe și două cățui din argint aurit lucrate în stil gotic din sec. al XVII-lea, un sfeșnic de argint cu decorațiuni florale având inscripția „Nestor Ureche, 1602”, o frumoasă bederniță, broderie în fir de aur și argint reprezentând Învierea Domnului, trei cruci sculptate în lemn de măslin de calugării din mănăstire, ferecate în argint aurit la 1849, și alte obiecte de o mare valoare istorică și artistică. Însă, cel mai deosebit dar pe care l-a primit Mănăstirea Secu, păstrat cu sfințenie până astăzi, este Icoana Maicii Domnului din biserica mare, oferită de Domnitorul Vasile Lupu în anul 1647, ca semn de prețuire deosebită față de Mitropolitul Varlaam, marele cărturar și credinciosul său sfătuitor. 

 Provenind dintr-o familie de răzeşi, care se numea Moţoc, din Borceşti, sat situat lângă Târgu-Neamţ, Mitropolitul Varlaam s-a născut în jurul anului 1590. Din tinereţe şi-a îndreptat paşii spre Schitul Zosima de pe valea pârâului Secu, unde a învăţat carte şi limbile slavonă şi greacă.Fiind bun povăţuitor, a fost numit egumen al mănăstirii. În 1610, Varlaam este numit arhimandrit si egumen la  Secu, iar la 23 septembrie 1632, datorită clerului și credincioșilor moldoveni, Varlaam este hirotonit arhiereu și mitropolitan al Moldovei. După unele cronici, se stinge din viață în perioada dintre 18 august și 19 decembrie 1657 la Mănăstirea Secu, unde se odihnește până astăzi. Canonizarea Mitropolitului Varlaam a avut loc în anul 2007, iar în prezent pelerinii se pot închina la Sfintele Moaște, ce sunt așezate într-o raclă din argint și aur în cadrul bisericii Mănăstirii Secu.

În memoria si evlavia credincioșilor, alături de Mitropolitul Varlaam, a rămas și Cuviosul Paisie Velicicovski (1772-1794), ce s-a născut in Poltava (Ucraina) și a fost stareţ la Secu în perioada anilor 1775-1779.În anul 1992, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a hotărât trecerea în rândul sfinților a Cuviosului Paisie. Datorită învățăturilor Cuviosului Paisie, în cultura românească se dezvoltă o mișcare de renaștere a vieții monastice, pe baza unei mai bune cunoașteri a învățăturilor patristice și a transpunerii lor riguroase în practică. În obștea paisiană a funcționat o adevarată școală de traducători din limba greacă în limba română și slavonă, textele patristice fiind răspândite în Moldova și Țara Românească.Prin personalitățile bisericești care au crescut și s-au format aici, Mănăstirea Secu a constituit un factor activ în dezvoltarea vechii culturi românești, cât și a vieții duhovnicești.

Surse:

https://secu.mmb.ro/

http://www.tinutulzimbrului.ro/manastirea-secu/

https://doxologia.ro/locuri-sfinte/manastirea-secu-una-dintre-cele-mai-vechi-asezari-monahale-din-neamt-galerie-foto

http://monumenteneamt.ro/mana stirea-secu

$$$

 S-a întâmplat în 7 iunie1848: În această zi, s-a născut Paul Gauguin, pictor postimpresionist francez. Eugène Henri Paul Gauguin, (n. Paris - d. 8 mai1903 Atuona/Insulele Marchize, Polinezia Franceză), a fost un pictor postimpresionist francez. Aventurier şi geniu, Paul Gauguin a pregătit calea picturii moderne. Între mizerie şi epuizare, călătorii şi disperare, a ajuns să creeze opere extraordinare, în care redă cu intensitate viziunea sa senzuală asupra vieţii.

Paul Gauguin s-a născut la Paris, fiu al lui Clovis Gauguin, ziarist și republican înveterat și al Alinei Chazal, fiica Florei Tristan. Familia Gauguin, simțind că în Franța republica este în pericol, se mută în Peru (1849). Tatăl său moare la 30 octombrie în Patagonia, familia se întoarce în Franța abia peste cinci ani, în august 1854, și se stabilește la Orléans. În 1865 Paul Gauguin servește ca ofițer secund pe un vas comercial cu destinația Rio de Janeiro, un an mai târziu, pornește într-o călătorie de 13 luni în jurul lumii, ca locotenent pe vasul Chili. Ajutat de tutorele său, Gustave Arosa, bancher și colecționar îndrăgostit de lucrările impresioniștilor, Paul Gauguin este angajat în 1871 ca funcționar la o agenție de bursă.Se împrietenește cu pictorul Émile Schuffenecker, cu care deseori pictează și desenează. În 1873, se căsătorește cu Mette Sophie Gad, fiica unui înalt funcționar danez. În următorii zece ani se nasc cei cinci copii ai lor. Anul 1874 aduce o schimbare decisivă în viața lui Gauguin. Are acum 25 de ani și pentru el începe lucrul în atelier și perioada de căutări artistice. 

Se înscrie la „Academia Colarossi", unde învață secretele picturii după model. Este anul când se organizează prima expoziție a impresioniștilor și Gauguin cumpără, încântat, tablouri realizate în acest stil.În 1875, expune primul său tablou, „Peisaj la Viroflay", în care se simte influența lui Camille Pissarro, al cărui elev va deveni mai târziu. Câțiva ani în șir se întâlnește regulat cu artiștii impresioniști în cafeneaua „Nouvelle-Athénée" din Place Pigalle și participă cu lucrările sale la expozițiile acestora. În 1879 își petrece pentru prima oară vara în Pontoise, la Pissarro, care îl îndeamnă să se apropie mai mult de natură.Aici îl cunoaște, în 1881, pe Paul Cézanne. Cei doi pictori se înțeleg perfect, între ei fiind multe asemănări în reprezentările artistice.

Odată cu anul 1883, Gauguin se decide să-și consacre întreaga energie picturii, părăsește lumea finanțelor și își neglijează familia. Din acest moment evenimentele ce vor urma vor accelera ritmul marii sale aventuri în pictură. Gauguin își lasă soția și copiii la familia acesteia în Danemarca, vinde numeroase piese din colecția proprie, pentru a se întreține, o vreme câștigă bani din lipirea de afișe. Vara anului 1886 o petrece în Bretania, la Pont-Aven, unde trăiesc mai cu seamă pictorii independenți sosiți din Anglia și America. Acum are, în sfârșit, ocazia să creeze departe de influențele pariziene. Din cauza problemelor materiale dar și datorită setei sale nestăvilite de independență, primăvara anului 1887 îl găsește pe puntea unui vas care se îndreaptă spre Panama. 

Lucrează câteva săptămâni la construcția canalului, se îmbolnăvește însă de malarie și se întoarce în Franța, din nou la Pont-Aven. Împreună cu pictorul Émile Bernard, elaborează regulile sintetismului, care se bazează pe planuri de culori de aceeași nuanță, reliefate prin contururi ferme. Compoziția „Viziune după predică", cunoscută și ca „Lupta lui Iacob cu îngerul", marchează debutul acestui nou stil, caracterizat prin petele decorative de culoare pură, prezența marcată a liniilor de culoare închisă, motive simplificate, tratarea antinaturalistă a spațiului și renunțarea la perspectiva tradițională. În anul (1888), galeria pariziană „Boussod et Valadon" îi organizează prima expoziție personală. Noua generație vede în Gauguin maestrul simbolismului.În același an, la 21 octombrie 1888, Gauguin sosește la Arles, la Van Gogh, pe care îl cunoscuse cu doi ani în urmă. Van Gogh era curios să afle la ce rezultat artistic a dus colaborarea lui Gauguin cu Émile Bernard și i-a rugat pe cei doi să-și facă reciproc portretul.Rezultatul îl constituie tabloul „Mizerabilii", în care Gauguin se reprezintă în chipul lui Jean Valjean din cunoscutul roman al lui Victor Hugo.Relația de prietenie dintre Gauguin și Van Gogh se deteriorează repede. După o ceartă, Van Gogh își taie o ureche, Gauguin se întoarce la Paris.Gauguin visează la un atelier la tropice, alegerea cade pe Tahiti, pământ al „extazului, al liniștii și al artei".

 În primăvara anului 1891 se îmbarcă pe un vas spre Oceanul Pacific și la 8 iunie sosește la Papeete. Se stabilește la Mataiea și începe să picteze, folosind ca modele femei indigene, cu care are și legături amoroase. După un intermezzo parizian și câteva luni în Belgia, Gauguin se întoarce în Tahiti. La 28 iunie 1895 părăsește din nou Franța, unde nu se va mai întoarce niciodată.De data aceasta se stabilește într-o localitate pe malul mării, și artistul se apucă de o muncă gigantică. Anul 1897 este data de naștere a câtorva capodopere printre care și tabloul „De unde venim? Ce suntem? Încontro ne îndreptăm?", care va fi expus un an mai târziu la galeria „Vollard" din Paris, devenind evenimentul major al sezonului. În septembrie 1899 se mută în arhipelagul insulelor Marchize, la Atuona, pe insula Hiva-Oa.Aici își construiește celebra „Casă a plăcerilor", unde se mută cu noua sa vahine.Aceasta a marcat în pictura sa o nouă perioadă de activă fecunditate creatoare. Amatorul de artă care a comandat „Calul alb" a refuzat până la urmă tabloul finisat, întrucât calul a devenit... verde! La care pictorul a răspuns că imbecilii lipsiți de imaginație i-au reproșat absolut gratuit lui Delacroix faptul că pe pânza tabloului intitulat „La Justice de Trajan" a pictat calul în roz. Tabloul este expus în 1906 la Salonul de Toamnă din Paris, stârnind un ecou puternic în cercul tinerilor expresioniști germani. Paul Gauguin moare la 8 mai 1903 în Atuona din insula Hiva Oa, Polinezia Franceză, anul în care galeria „Vollard" organizează o expoziție cu 50 de picturi și 20 de desene, și când Salonul de Toamnă dedică o întreagă sală lucrărilor sale.

Surse:

https://www.britannica.com/biography/Paul-Gauguin

https://www.paul-gauguin.net/

https://www.biography.com/artist/paul-gauguin

http://istoria-artei.blogspot.com/2009/05/paul-gauguin-1848-1903.html

https://www.ro.biography.name/pictori/222-franta/710-paul-gaugui n-1848-1903

$$$

 S-a întâmplat în 7 iunie1879: În această zi, s-a născut Knud Rasmussen, explorator polar danez; a întreprins numeroase expediţii în nordul Groenlandei şi în Arctica americană, studiind viaţa eschimoşilor şi problema originii lor (m. 1933). În 1910 pune bazele orașului Thule, în nordul Golfului Melville, cu scopul de a realiza un centru comercial pentru populația locală, o fundație având menirea de a ridica nivelul material, cultural și spiritual al eschimoșilor și o bază de expediții în regiunile polare.

De aici, Rasmussen a organizat celebrele expediții Thule, în număr de șapte care au contribuit foarte mult la cunoașterea Groenlandei și Arcticii americane (1911-1933).În 1912 reușește să traverseze, împreună cu Peter Freuchen, Groenlanda, în extremitatea sa nordică, de la Thule la fiordurile Danmarks și Independence, stabilind un record de viteză (cei 1 230 km. au fost străbătuți cu 65km./zi) și demonstrând că nu există nici un canal între Țara (peninsula) Peary și insula Groenlanda. În anii 1916-1918 explorează marile fiorduri de pe coasta nordică a Groenlandei, iar în 1919 face cercetări etnografice pe insula Angmagssalik de pe coasta de Sud-Est a marii insule. În perioada 1921-1924 Rasmussen organizează și conduce cea de-a cincea expediție Thule, considerată ca cea mai mare călătorie din istoria Arcticii în sănii trase de câini, prilej cu care vizitează și studiază toate grupurile de eschimoși din Groenlanda până la strâmtoarea Bering. Pleacă (7 septembrie 1921) din Upernavik, de pe coasta vestică a Groenlandei, împreună cu cartograful Peter Freuchen, arheologul Therkel Mathiassen, etnologul Kaj Birket-Smith și alții. 

Străbate strâmtoarea și golful Hudson, prima iernare realizând-o la vest de acesta, unde trăiește în mijlocul eschimoșilor caribu, a căror viață era legată de migrațiile renilor, care nu cunoșteau pescuitul și nu foloseau focul.

Surse:

https://www.britannica.com/biography/Knud-Rasmussen 

https://www.lindahall.org/knud-rasmussen/

http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/biografia-zilei-knud-rasmussen?overrideMobileRedirect=1

https://cultural.bzi.ro/knud-rasmussen-omul-care-a-pus-bazele-orasului-thul e-13058

&&&

 S-a întâmplat în 7 iunie 1886: La această dată, s-a născut inginerul Henri Coandă, pionier al aviaţiei mondiale; a conceput şi a construit, în 1910, primul avion cu reacţie din lume, încercat de el în acelaşi an; între 1911 şi 1914 a construit mai multe tipuri de avioane de concepţie proprie, cunoscute sub denumirea de „Bristol-Coandă"; membru al Academiei Române din 1970.

Henri Coandă s-a născut la Bucureşti, fiind al doilea copil al unei familii numeroase, tatăl său fiind generalul Constantin Coandă, fost profesor de matematică la Şcoala naţională de poduri şi şosele din Bucureşti şi fost prim-ministru al României pentru o scurtă perioadă de timp, în 1918, iar mama sa, Aida Danet, a fost fiica medicului francez Gustave Danet, originar din Bretania.În anii copilăriei, Coandă devenise fascinat de miracolul vântului, pasiune care ulterior avea să producă unele dintre cele mai importante invenţii ale lumii.

Henri Coandă a studiat la Şcoala „Petrache Poenaru” din Bucureşti, urmând, apoi, în 1896, trei ani la Liceului Sfântul Sava, iar din 1899 fiind trimis de tatăl său să studieze la Liceul Militar din Iaşi, absolvit în anul 1903, cu gradul de sergent major.A continuat studiile la Şcoala de ofiţeri de artilerie, geniu şi marină din Bucureşti.În anul 1904, este trimis la Technische Hochschule (Universitatea Tehnică) din Berlin-Charlottenburg.Devine pasionat de probleme tehnice şi mai ales de tehnica aviaticii, iar în anul 1905 construieşte un avion-rachetă pentru armata română.În anii 1907-1908 parcurge cursuri universitare la Institutul tehnic Montefiore din Liège. În anul 1907, la Salonul expoziției organizat în Palatul Sporturilor din Berlin expune, pentru prima oară în lume, macheta unui avion fără elice, viitorul avion cu reacție. Revine, apoi, în ţară, fiind încadrat ca ofiţer activ în Regimentul 2 Artilerie, un post cu care nu s-a acomodat, cerând permisiunea de a părăsi armata şi de a se dedica cercetărilor. În anul 1909 se înscrie la Şcoala superioară de aeronautică şi construcţii, pe care o încheie în anul 1910, fiind şef al primei promoţii de ingineri aeronautici.La 9 august 1910, Coandă obţine, în Franţa, brevetul de invenţie pentru motorul „turbo-propulsor”.

 Colaborează cu inginerul Gustave Eiffel şi cu savantul Paul Painlevé, care l-au ajutat să obţină aprobările necesare pentru a efectua câteva experimente aerodinamice şi pentru a construi primul avion cu propulsie reactivă, în atelierul de carosaj al lui Joachim Caproni. Noul aparat, botezat „Coandă-1910”, a fost prezentat la cel de-al doilea Salon internaţional aeronautic de la Paris, în acelaşi an, la 15 octombrie, iar la doar câteva luni distanţă, în 16 decembrie, Coandă însuşi realiza prima încercare de zbor cu acest aparat, pe aeroportul Issy-les-Moulineaux de lângă Paris, însă aparatul a scăpat de sub control, s-a izbit de un zid de la marginea spaţiului de decolare şi a luat foc. Coandă scapă din fericire cu răni minore, şi, pentru câteva luni, abandonează experimentele, care oricum erau tratate cu dezinteres de către savanţii vremii. În anul 1911, la Reims, Henri Coandă prezintă un aparat de zbor cu două motoare cuplate ce acţionau o singură elice.

 Se întoarce apoi în Franţa, unde realizează alte invenţii – prima sanie-automobil propulsată de un motor cu reacţie, primul tren aerodinamic din lume şi altele.Însă, între anii 1911-1914, Henri Coandă este angajat ca director tehnic la Uzinele de aviaţie din Bristol, Anglia, unde a coordonat construcţia de avioane cu elice de mare performanţă, de concepţie proprie. În calitatea sa de director tehnic, Henri Coandă proiectează mai multe aparate de zbor „clasice” (cu elice) cunoscute sub numele de Bristol-Coandă, invenţii pentru care, în anul 1912, câştigă premiul întâi la Concursul internaţional al aviaţiei militare din Anglia. Între anii 1914-1918, Henri Coandă lucrează la „Saint-Chamond” şi „SIA-Delaunay-Belleville” din Saint Denis, o perioadă în care proiectează trei tipuri de aeronave, dintre care cel mai cunoscut este „Coandă-1916”, cu două elice apropiate de coada aparatului, asemănător cu avionul de transport de tip Caravelle, la proiectarea căruia a şi participat.Tot în această perioadă, Coandă inventează un nou material de construcţie, beton-lemnul, folosit pentru decoraţiuni, acesta stând la baza construcţiei Palatului Culturii din Iaşi, ridicat în anul 1926.

 În anul 1926, în România, Henri Coandă pune la punct un dispozitiv de detecţie a lichidelor în sol, folosit în prospectarea petroliferă, iar în Golful Persic inventatorul român construieşte un rezervor din beton, subacvatic, pentru depozitarea petrolului.În 1930, Coandă a inventat „construcţiile în configuraţie multicelulară”, adică prefabricatele pentru realizarea locuinţelor în doar cinci ore, proiect pentru care a primit şi medalia de aur la Padova. În 1932, Coandă realiza primul prototip al aerodinei lenticulare, un fel de „farfurie zburătoare”, care s-a dorit o soluţie de zbor sigură şi ieftină, propulsia fiind bazată pe efectul Coandă, care avea să fie brevetat în scurt timp.Acest prototip al aerodinei a zburat la Paris, fiind cuplat la reţeaua de alimentare cu gaze. Experimentele au continuat până în 1956, când Coandă a prezentat două aerodine lenticulare propulsate vertical de puterea aburului, o invenţie care a stârnit interesul Statelor Unite, care i-au cumpărat două proiecte de aerodine care puteau ridica un om, ambele intrate în proprietatea US Air Force.

În anul 1934, Coandă obţine un brevet de invenţie francez pentru „Procedeu şi dispozitiv pentru devierea unui curent de fluid ce pătrunde într-un alt fluid”, principiu care s-a consacrat în istorie sub denumirea de „Efectul Coandă”.În anul 1954, în localitatea franceză Londe-les-Maures, Henri Coandă şoca prin prezentarea unei invenţii dedicată mai ales regiunilor deşertice, demonstrând că din 8 mp de suprafaţă de captare solară se puteau produce circa 1600 de litri de apă potabilă în doar 12 ore.

În anii ’60, Coandă a lucrat pentru US Air Force şi pentru NASA în programe secrete de cercetare, iar una din invenţiile sale, „epoleţii zburători” a fost folosită cu succes în Programul „Apollo”. În anul 1965, Nicolae Ceaușescu hotărâse reînființarea industriei aeronautice românești și s-a orientat către Franța, ca potențial partener, însuşi Henri Coandă fiind invitat, în anul 1967, pentru o discuţie cu liderul de la Bucureşti. La 21 iunie 1967 Henri Coandă a venit în România pentru a participa la lucrările Simpozionului Internațional „Efectul Coandă și unele aplicații speciale ale aerohidrodinamicii”, organizat de Academia Română prin eforturile academicianului Elie Carafoli.Vizita lui Coandă în România s-a dovedit un real succes pentru regimul comunist. Savantul a acceptat postul de consilier special al lui Ceaușescu și a promis că va sprijini relansarea industriei aeronautice românești.

Puţină lume ştie că Henri Coandă a lucrat şi la un alt proiect remarcabil, „aerotubexul”, care ar fi putut să devină primul tren de mare viteză din lume. Acesta a fost gândit iniţial pentru deplasarea containerelor de marfă, iar mai apoi urma să fie folosit pentru transportul de persoane, şi a fost testat cu succes la o bază experimentală de la Măneciu-Ungureni. Principiul era acela că datorită diferenţei de presiune de la capătul cunductelor (subterane sau supraterane), containerele atingeau viteza de 500 km/h. În concepţia savantului, la acel moment, o autostradă specială ar fi urmat să lege Bucureştiul de Ploieşti şi Braşov prin două conducte, una pentru marfă, alta pentru persoane.Drept urmare, în anul 1969, Henri Coandă se mută definitiv în România, unde este numit director al Institutului de creaţie ştiinţifică şi tehnică (INCREST). 

 Coandă a realizat un scurt memoriu care cuprindea direcțiile de dezvoltare a unei industrii aeronautice militare, alături de alte colaborări cu cercetătorii români în domenii precum energia atomică, exploatările petroliere și transporturile feroviare. Din nefericire, Henri Coandă ajunsese la o vârstă înaintată, iar puterea sa de muncă era redusă. În plus, marele savant a trebuit să facă faţă bolii și, mai apoi, decesului soției sale, Margareta, nepoată de fiică a marelui istoric şi om politic Mihail Kogălniceanu.

De asemenea, la fel de interesant este că Henri Coandă a studiat timp de peste 60 de ani structura şi calitatea apei potabile, în urma unor călătorii pe toate continentele. El a descoperit şi cercetat calităţile apei din unele locuri izolate, în care oamenii trăiesc plini de vitalitate, fără a se îmbolnăvi, cu o dantură impecabilă, până la vârste înaintate.În urma studiilor, Coandă putea prezice care este speranţa de viaţă a locuitorilor dintr-o anumită regiune geografică, doar testând calitatea apei potabile. Cercetările lui Coandă aveau să fie continuate în deceniile care au urmat, acestea aflându-se la baza descoperirii „apei pure” din valea Hunza din Pakistan – un loc în care savantul român realizase câteva cercetări –, zonă denumită şi „Tărâmul nemuritorilor”, unde speranța de viață se situează la 110-120 de ani, se spune, tocmai datorită purităţii apei consumate.

În anul 1970, la 16 decembrie, el devine membru al Academiei Române. Henri Coandă a primit numeroase premii și medalii, câteva dintre acestea fiind, în 1956, la New York, titlul de „inventator al primului avion cu reacție” şi gratulat cu formula „trecutul, prezentul și viitorul aviației”, UNESCO i-a decernat ordinul „Meritul pentru cercetări științifice, în gradul de comandor”, în 1961, guvernul din Paris i-a acordat „Medalia militară” a aeronauticii franceze, una dintre distincțiile foarte importante ale Franței, iar în 1967 i s-a acordat titlul de „Doctor Honoris Causa” al Institutului Politehnic din Bucureşti. A primit, de asemenea, Ordinul „Meritul Științific” al României – în 1970, și a fost „Honorary Felow” al Societății Regale de Aeronautică din Londra – din anul 1971.Coandă a fost şi un artist talentat, învăţăcel al sculptorului francez Rodin şi prieten al lui Brâncuşi, cu care a colaborat în artă şi în ştiinţă, el fiind, se pare, şi autorul unor încercări în sculptură.Se spune că analizând cu prietenul său Brâncuşi „esenţa zborului”, Coandă a transpus-o în formă tehnică, iar remarcabilul nostru sculptor i-a dat viaţă în artă.

Henri Coandă se stinge din viaţă la 25 noiembrie 1972, la vârsta de 86 de ani. După doi ani, fiica lui, care locuia în Anglia, a lăsat statului român imobilul Coandă şi toate bunurile care au aparţinut savantului, opera sa ştiinţifică de o viaţă şi rezultatele acesteia: brevete, schiţe, proiecte, machete, medalii, diplome, precum şi numeroase şi valoroase fotografii, scrisori, cărţi, tablouri şi alte obiecte, care ar fi trebuit să fie expuse în Muzeul Coandă, înfiinţat în Casa Coandă, în anul 1970.Din nefericire, începând cu anul 1977, Muzeul Coandă a fost desfiinţat, iar imobilul a fost înstrăinat parţial, în anul 2009. Ulterior imobilul, situat pe actualul bulevard Lascăr Catagiu din Capitală, a fost recuperat, fiind împărţit acum de Ministerul Culturii şi Academia Română. O parte a numeroaselor sale invenții, brevetele obținute şi alte materiale legate de viaţa şi opera lui Henri Coandă pot fi admirate acum la Muzeul Tehnic din București, în secția „Coandă”. Cel mai mare aeroport al României îi poartă astăzi numele. La fel şi Academia Forţelor Aeriene din Braşov.

Surse:

https://www.ro.biography.name/fizicieni/17-romania/194-henri-coanda-1886-1972

https://www.istorie-pe-scurt.ro/henri-coanda-parintele-avionului-cu-reactie/

http://www2.rosa.ro/index.php/ro/rosa/istoric/125-henri-coanda

https://stiintasitehnica.com/prototipuri-henri-coanda-roman/

http://www.rador.ro/2016/06/07/henri-coanda-om-de-stiinta-inventator-si-pionier-al-aviatiei-130-de-ani-de-la-nastere/

https://radioromaniacultural.ro/188232-2/

https://www.airspacemag.com/history-of-flight/coa ndas-claim-73647227/

$$$

 S-a întâmplat în 7 iunie 1929: În această zi, Vaticanul devenea stat suveran. Vatican sau Statul Vatican (în limba italiană: Stato della Città del Vaticano, în limba latină: Status Civitatis Vaticanae) — este un mic stat suveran al cărui teritoriu constă dintr-o enclavă în oraşul Roma, Italia. Întreaga ţară este de aproximativ jumătate de kilometru pătrat. Statul este condus de către episcopul Romei, Papa, şi astfel poate fi considerat un stat ecleziastic în care funcţiile înalte sunt ocupate de către clerici. În zilele noastre, Vaticanul este cel mai mic stat independent din punct de vedere al suprafeţei şi al numărului de locuitori. Este reşedinţa teritorială a Sfântului Scaun, entitatea instituţională reprezentată de către Papă, episcopul Romei şi prin urmare principala reşedinţă ecleziastică a Bisericii Catolice.

11 februarie 1929 este data la care a fost fondat Statul Cetăţii Vaticanului, în urma Acordurilor de la Palatul Lateran stipulate între Sfântul Scaun şi Italia. Documentele, ratificate în iunie 1929, au oferit o identitate teritorială Sfântului Scaun.Tratatul de la Lateran (Patti Lateranensi; latină Pacta Lateranensia) a fost unul dintre Pactele de la Lateran din 1929 ori Acordurile Laterane, acorduri din 1929 dintre Regatul Italiei și Sfântul Scaun și care au rezolvat „Problema Romană”.Acordurile au primit numele Palatul Lateran, unde au fost semnate pe 11 februarie 1929. Parlamentul Italian le-a ratificat pe 7 iunie 1929. Italia recunoștea Vaticanul ca fiind stat independent.Guvernul italian, condus în acea vreme de premierul Benito Mussolini, a fost de acord să ofere Bisericii Romano Catolice compensații financiare pentru pierderea Statelor Papale. În 1947, Tratatul de la Lateran a fost recunoscut în Constituția Italiei ca soluție pentru relațiile dintre Stat și Biserica Catolică. Astfel, statul Vatican este recunoscut ca teritoriu naţional sub legea internaţională, chiar dacă Sfântul Scaun este organismul legal care conduce relaţiile internaţionale, negociază înţelegerile internaţionale, respectiv trimite şi primeşte reprezentanţii diplomatici. Suveranul Pontif este atât suveran al Statului Cetăţii Vaticanului, cât şi conducător al Sfântului Scaun.Cetatea Vaticanului, care asigură o bază fizică/teritorială minimă Sfântului Scaun, este situată în partea de vest a Romei, cuprinde Bazilica Sf. Petru, palatele şi grădinile Vaticanului.

Sub jurisdicţia vaticană, atât în Roma, cât şi în alte locuri din Italia, se mai află şi alte proprietăţi, astfel încât autoritatea efectivă a Statului Vatican se exercită pe 142 kmp.Vaticanul este înscris, la cererea sa, din 1960, în Registrul internaţional al bunurilor culturale sub protecţie specială.Sfântul Scaun are relaţii diplomatice cu Uniunea Europeană (UE), este observator permanent pe lângă Naţiunile Unite, este membru sau observator în multe alte organizaţii internaţionale, precum Consiliul Europei, OSCE, OSA, OUA etc. Populaţia statului Cetăţii Vaticanului este de circa 800 de locuitori de religie catolică. Limba oficială: latină, italiană. Forma de guvernământ: monarhie absolută electivă pe viaţă.

 Situaţia politică internă: Sfântul Scaun, ca entitate recunoscută în raporturile internaţionale, subiect suveran de drept internaţional, înseamnă în esenţă Suveranul Pontif şi Curia Romană. Aceasta reprezintă ansamblul instituţiilor care conduc activităţile Sfântului Scaun atât în domeniul ecleziastic, cât şi în cel politic. Având în vedere particularităţile care decurg din această situaţie, coordonarea afacerilor religioase şi a celor administrativ-statale - „guvernarea" Sfântului Scaun - este asigurată de Secretariatul de Stat, a cărui activitate este completată de mai multe instituţii: Congregaţiile apostolice, Consiliile Pontificale, Tribunalele, Prefectura Casei Pontificale şi alte organisme.

 Întreg teritoriul statului Vatican a fost înscris în anul 1984 pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO. Vaticanul are propriul oficiu poştal, supermarket, bancă (bancomatele sunt singurele din lume care folosesc limba latină), staţie feroviară, centrală generatoare de energie electrică şi casă de editură.Vaticanul îşi emite propriile monede şi timbre şi controlează propriul domeniu de internet (.va).Radio Vatican, postul oficial de radio, este unul dintre cele mai influente din Europa. L'Osservatore Romano este ziarul semi-oficial. Este publicat de laici catolici, dar conţine informaţii oficiale. Vaticanul foloseşte euro ca monedă de la 1 ianuarie 2002.

 Aproape toţi cetăţenii Vaticanului locuiesc înăuntrul zidurilor vaticane.Cetăţenia este acordată în principal clerului, inclusiv înalţilor demnitari, preoţi, călugăriţe, precum şi faimoasei Gărzi elveţiene, forţă militară pe bază de voluntariat.Populaţia permanentă a Vaticanului este predominant masculină, deşi două ordine de călugăriţe trăiesc în Vatican. Bărbaţii şi, în special, femeile trebuie să respecte un cod strict al îmbrăcămintei.

Limba oficială este limba latină, „lingua franca" a Imperiului Roman, care a rămas în uzul Bisericii Catolice. Italiana şi - cu o mai mică amploare - alte limbi sunt folosite în general pentru conversaţie, publicaţii şi transmisiuni. Germana este limba oficială a Gărzii elveţiene.Vaticanul are el însuşi o puternică semnificaţie culturală. Clădiri precum Bazilica Sfântul Petru şi Capela Sixtină adăpostesc opere de artă deosebit de valoroase. Librăria Vaticanului şi colecţiile din Muzeele Vaticanului sunt de o importantă istorică, ştiinţifică şi culturală extraordinară.

Gara statului Vatican s-a redeschis în 2015, iar cei interesaţi pot călători cu trenul papal până la reşedinţa de vară a Suveranilor Pontif, Castel Gandolfo. Drumul, domeniul şi palatul merită o zi de vacanţă.Trenul pleacă din gara Roma San Pietro la ora 10.57, după ce se deschid porţile grele ale cetăţii. Locomotiva şi cele şase vagoane părăsesc după numai un minut şi jumătate teritoriul Vaticanului şi pătrund în Italia, pe reţeaua feroviară naţională. Călătoria durează o oră, mers molcom, de-a lungul anticei Via Appia spre Munţii Albano.Initiaţiva de a deschide Castel Gandolfo publicului aparţine chiar lui Francisc care a spus că el nu are nevoie de reşedinţa de vară, deoarece Papa nu este niciodată în vacanţă.

Un bilet de călătorie cu trenul dus-întors Roma-Castel Gandolfo, care include şi biletul de intrare pentru reşedinţa papală, costă 40 de euro.Pe Domeniul pontifical pot fi vizitate grădinile, iar în palat curtea interioară, holuri, săli reprezentative, o galerie cu portretele tuturor papilor începand cu secolul al XVI-lea, precum şi terasa panoramică. Un tur complet cu ghid audio durează aproximativ o oră. 

Surse:

https://www.academia.edu/38591324/Vaticanul

http://stiri.tvr.ro/89-de-ani-de-la-infiin-area-statului-vatican-resedinta-sfantului-scaun_827579.html#view

https://www.dacoromania-alba.ro/nr66/con cordatul.htm