$$$

 1 noiembrie 1890 – Înființarea Navigației Fluviale Române, NFR.

Societatea de Navigaţie Fluvială Română – NFR – a fost înfiinţată în anul 1890 în conformitate cu Înaltului Decret Regal emis de Regele Carol I privind navigaţia maritimă şi fluvială în Regatul România. Până la acea dată navigaţia fluvială era un cvasi-monopol al firmelor austro-ungare şi germane. Începutul a fost făcut cu 5 remorchere, 45 de şlepuri şi o navă de pasageri. 

Prima navă a societăţii a fost remorcherul cu zbaturi “Despina Doamna”, cumpărat în anul 1890 de la societatea DDSG-Austria. Fusese lansat la apă în anul 1869 la şantierul naval “Ujpest” Budapesta. Era construit din oţel cu punte de lemn, o lungime de 54,4m, pescaj 1,15m, 260 tone, maşină cu aburi cu dublă expansiune de 110 CP, combustibil – păcură, putea dezvolta o viteză de 20 Km/H. A funcţionat până în anul 1909.

În anul 1920 NFR avea în dotare 7 nave de pasageri de lung curier cu cabine de dormit din care o navă cu cabine de lux, 12 nave de pasageri de transport local, 22 remorchere, 180 şlepuri, 12 tancuri petroliere şi 28 nave auxiliare, deservind 14 linii de pasageri locale si 4 internaţionale. Navigaţia se efectua pe Dunăre şi pe râurile Prut, Nistru, Tisa, Mureş până la Arad şi Canalul Bega de la Timişoara la Zrenjanin în Serbia.

Societatea dispunea de trei inspectorate instalate la Galaţi, Turnu Severin şi Viena, 29 de agenţii în ţară, 6 reprezentanţe în străinătate la: Belgrad, Budapesta, Bratislava, Linz, Passau şi Regensburg şi 10 agenţii la Paks, Baja, Mohacs in Ungaria, Bezdan, Apatin, Osijek, Vukovar, Novisad în Serbia pentru Dunăre iar Szeged şi Szolnok pentru Tisa.

În anul 1947, regimul comunist la ordinul expres al URSS a desfiinţat Societatea NFR. Tot atunci a fost desfiinţată şi Societatea Română de navigaţie SRD S.A. unde deţinea acţiuni şi statul Român.

Nava fluvială de pasageri Regele Carol II a fost construită la şantierul naval Turnu Severin fiind dată la apă în anul 1936, moment în care era cea mai mare navă de pasageri de pe Dunăre. În anul 1940 a fost re-botezată Mihai Viteazul. Nava de 1080 TRB, lungime 85m, lăţime 11m, pescaj 1,9m, propulsată de două elice de la motoare alimentate cu păcură, atingea o viteză de 25 Km/H, capacitate 125 pasageri. Dotată cu 2 apartamente, cabine de clasa lux, clasa 1-a si clasa II-a. A efectuat curse de la Galaţi la Belgrad, Budapesta, Viena, Regensburg. S-a scufundat la 27 Mai 1943 în urma unui sabotaj.

Regia Monopolurilor Statului a înființat un serviciu românesc de navigaţie pe Dunăre şi afluenţii acesteia, de remorchere și șlepuri, cu scopul de a realiza transporturi de mărfuri, în special transportul sării în Serbia, cu denumirea Navigația Fluvială Română. NFR a fost prima instituție națională de navigație civilă, având dreptul de arborare a pavilionului național și fiind recunoscută de către toate societățile de navigație ale țărilor riverane. Societatea și-a stabilit sediul în orașul Galați, iar necesitățile tehnice au fost asigurate de către Şantierul naval din Turnu-Severin, înfiinţat special cu acest scop. Evoluţia sa a fost rapidă – dacă în primul an deţinea patru şlepuri şi un remorcher, pentru transportul sării, la numai trei ani de la înfiinţare serviciul avea deja 45 de şlepuri, 5 remorchere şi vasul Orientul, care transporta pasageri pe ruta Galaţi–Brăila. Ulterior, în aprilie 1895 a luat ființă Serviciul Maritim Român.