🕯️ 𝐈𝐨𝐧 𝐈𝐥𝐢𝐞𝐬𝐜𝐮 𝐧-𝐚 𝐭𝐫𝐚̆𝐢𝐭 𝐝𝐞𝐠𝐞𝐚𝐛𝐚 𝐢̂𝐧 𝐩𝐨𝐥𝐢𝐭𝐢𝐜𝐚̆. 𝐀 𝐟𝐨𝐬𝐭 𝐚𝐜𝐨𝐥𝐨 𝐮𝐧𝐝𝐞 𝐬𝐞 𝐟𝐚̆𝐜𝐞𝐚 𝐩𝐮𝐭𝐞𝐫𝐞𝐚.
📕 Până în 1989, Iliescu a fost un comunist convins – cu funcții mari, influență și vise și mai mari. Șef peste propagandă, membru în forul suprem al PCR, discipol al URSS-ului și al disciplinei de partid. Dar și un om exilat de Ceaușescu pentru că i-a vrut, în tăcere, locul.
📺 În decembrie ’89, când s-a pornit vâltoarea, Iliescu n-a ieșit din popor. A primit un telefon. A mers la televiziune. Și-a luat locul în istorie. Nu alături de revoluționari, ci peste ei.
⚙️ Țara trebuia administrată. România nu mai avea nici Interne, nici Jandarmerie, nici instituții funcționale. Alegerile nu se puteau câștiga în 1990 fără rețelele PCR-ului. Iliescu le-a folosit. Și le-a păstrat. Structura comunistă s-a rebranduit, iar el – la 60 de ani – s-a reinventat ca “omul tranziției”. Dar tranziția a însemnat, pentru mulți, întuneric, lipsuri, mineriade.
🗳️ Românii au votat cu el. Avea aerul cunoscut al regimului de ieri, dar și promisiunea schimbării. Au fost peste 80 de partide la începutul anilor '90, dar nicio forță reală în afara FSN-ului. Oamenii noi nu aveau cum să apară. Iliescu a profitat.
🔻 Astăzi, la moartea lui, declarațiile oficiale spun totul despre clasa politică:
🔴 PSD: „Profundă tristețe”, „momente de durere”, „empatie față de cei în dificultate”. Nu e parodie, e mesajul oficial. O ruptură totală de opinia publică – aceea care n-a uitat victimele Mineriadelor sau ale Revoluției.
🟡 PNL: sobrietate forțată. Fără elogii, dar cu amintiri discutabile – Snagov, Constituția din 2003. Așa te comporți când nu vrei să te cerți cu partenerii de la guvernare.
🔵 USR: mesajele așteptate – Mineriadele, victimele, Piața Universității. “Imnul Golanilor” a fost reamintit, deși în 1990 nu mișca masele în provincie. E o amintire selectivă, dar onestă.
⚫ AUR: tăcere totală. Simion a fost cândva anti-Iliescu, dar acum știe: electoratul său e în parte nostalgic. Iar PSD-ul e un potențial partener. Tăcerea e strategie.
⚪ Președintele Nicușor Dan – absent. Și-a permis luxul neutralității.
🔵 Ilie Bolojan – în rolul ingrat al responsabilului care trebuie să înghită broasca aliatului PSD.
🕍 Ah, și să nu uităm: Iliescu, liber-cugetătorul convins, ateul rafinat, a fost „vizionarul” care a introdus Religia în școli.
Nu cumva pentru că știa că poporul trebuie ținut sub control cu frică și rugăciuni, nu cu educație critică și libertate de gândire?
A introdus preoți în cancelarii, dar a ținut filosofia departe de clase. Un cadou strategic pentru viitorii „aleși” care vor fura cu crucea-n piept și Biblia pe buze.
☁️ Umbra lui Iliescu e încă lungă.
🔁 Au trecut 35 de ani. E puțin la scara istoriei. România încă trăiește într-o tranziție pe care el a setat-o, dar n-a închis-o.
💬 Ion Iliescu n-a fost Ceaușescu. Dar nici un Gorbaciov. A fost exact ce trebuia să fie ca să rămână la putere. Un bolșevic cu mască de democrat. N-a fost dictator, dar a știut să protejeze rețeaua care l-a crescut și să-și croiască o ieșire liniștită din scenă. Asta e, poate, cea mai mare reușită a lui.
🧠 Cum îl va judeca istoria? Probabil cu aceeași ambiguitate cu care l-a suportat și România: între frică, compromis și o speranță mereu amânată.
Sursa foto: zf.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu