$$$

 ,,Văduva" José Saramago, 360 de pagini

Un roman de debut care anunță un mare scriitor, o poveste foarte fain scrisă într-un stil de senzație!

Romanul debutează cu moartea lui Manuel Ribeiro soțul Mariei Leonor și stăpânul unei moșii, o moarte descrisă cu multe detalii. Și de aici autorul îi trasează un alt destin acestei femei într-un mod înduioșător. 

Maria Leonor este personajul central feminin, rămasă văduvă foarte tânără cu doi copii. După înmormântarea soțului, pe o ploaie teribilă, cade bolnavă la pat cu febră, delirând într-o stare totuși de conștiență. Reușește să se ridice din această stare prelungită cu ajutorul credincioasei servitoare Benedita și cu ajutorul medicului de familie Pedro Viegas. Pe Benedita va ajunge în cele din urmă s-o urască pentru că va deveni ca o umbră, ca o fantomă care îi va urmări fiecare mișcare și va încerca să-i controleze viața. Da, poate părea puțin telenovelistic dar vă asigur că punctul forte al romanului este explorarea simțămintelor personajului feminin, emoțiile sunt copleșitoare, descrise magistral. Pe de altă parte surprindem faptul că dorințele trupești sunt prost înțelese de societate ceea ce o face pe eroină să se frământe până în pragul nebuniei, aproape că se gândește la sinucidere.

Relația cu Benedita se deteriorează din momentul în care aceasta aproape o suprinde pe Maria Leonor cu cumnatul său. Este doar un moment de slăbiciune, un sărut pasional și nimic altceva, însă de aici pare că se duce o luptă tăcută dar înverșunată între cele două femei. 

Am remarcat de asemenea că atmosfera romanului este una de epocă, Saramago știind să povestească, să creeze personaje, să descrie locuri și să analizeze trăiri și sentimente. 

Acțiunea se desfășoară într-o epocă în care există trenuri, dar încă n-au apărut automobilul și telefonul, comunicarea se făcea prin scrisori. Medicii de familie se deplasează acasă la bolnavi cu trăsura. Țăranii muncesc pe moșia celor înstăriți sau ajută cu devotament pe lângă casă.

O epocă ce punea accent pe imaginea celor bogați în comunitate, așa cum este și cazul Mariei Leonor: Benedita îi ține ascuns secretul pentru că ,,ce va zice lumea despre asta?", lucru care devine copleșitor pentru tănara văduvă.

O carte minunată, bine scrisă cu un final neașteptat!

,,Își aminti! O rușine fără sfârșit o inundă în acel moment. În sufletul ei totul se prăbușea haotic: era ca și cum toate rațiunile morale pe care se putea sprijini o viață de om s-ar fi năruit, lăsând în urmă numai praful dărâmăturilor, descurajarea ruinelor."