$$$

 Locul din București unde mureau 300 de oameni pe zi în cea mai cumplită epidemie din istoria Capitalei este acum cartierul Balta Albă, construit pe groapa comună a ciumaților.

În 1813, când domnea Ioan Caragea, București-ul a devenit un oraș-fantomă. Ciuma bubonică, adusă din Imperiul Otoman, ucidea zilnic sute de oameni. Străzile erau pline de cadavre care așteptau să fie ridicate de ciocli - oamenii imuni la boală care colectau morții.

Situația devenise atât de disperată încât spitalele Colțea și Pantelimon, cu o capacitate de 1000 de persoane, erau rapid depășite. Cadavrele se înmulțeau mai repede decât puteau fi înmormântate. În oraș se instalase anarhia completă - violuri, crime, jafuri erau la ordinea zilei.

La marginea Bucureștiului, unde e acum cartierul Balta Albă, autoritățile au săpat o groapă comună uriașă. Aici erau aruncate cadavrele ciumaților și imediat acoperite cu var nestins pentru a preveni răspândirea bolii. Varul topea carnea de pe oase într-un proces îngrozitor.

Doar cei care au trăit acele vremuri înțeleg cu adevărat ce însemna să vezi un oraș întreg transformându-se într-un cimitir la cer deschis.

De fiecare dată când ploua, varul din groapa comună ieșea la suprafață, formând bălți albe sinistre care dădeau zonei numele pe care îl poartă și astăzi. Apa se evapora greu, iar pământul rămânea alb de la chimicalele mortare timp de săptămâni.

Cioclii deveniseră mai temu'ți decât boala însăși. Intrau cu căruțele în case, luau nu doar morții, ci și pe cei pe moarte pentru a le grăbi sfârșitul și a le fura bunurile. Multe cadavre erau aruncate încă vii în groapa comună, unde agonizau în var.

Epidemia a durat până în primăvara lui 1814, omorând jumătate din populația Bucureștiului - aproximativ 40.000 de oameni. În întreaga Țară Românească au murit peste 90.000 de suflete. Când s-a terminat, orașul era un cimitir imens, cu clădiri în paragină și haite de câini care se hrăneau cu rămășițele ciumaților.

Groapa comună nu a fost niciodată relocată sau sfințită. Peste ea s-au construit străzi, blocuri, magazine. Unii locuitori povestesc despre fenomene ciudate - sinucideri în lanț, aparițiți, senzația constantă de chin și disperare. Poate sunt doar superstiții, poate nu.

Astăzi, când treci prin cartierul Balta Albă, gândește-te că sub asfaltul pe care calci se odihnesc rămășițele a zeci de mii de bucureșteni care au murit în cea mai neagră perioadă din istoria Capitalei - când varul alb transforma oamenii în nimic.