$__

 Copilăria lui Mihai Viteazul, una dintre cele mai legendare figuri ale istoriei românilor, este învăluită în mister, dar poveștile transmise din generație în generație conturează imaginea unui copil neobișnuit, menit pentru fapte mărețe. Mihai s-a născut în 1558, la Târgul de Floci, un important centru comercial al vremii, aflat în apropierea Dunării. Provenea dintr-o familie boierească, iar mama sa, Teodora, i-a insuflat încă de mic dragostea pentru credință și rădăcini românești, în timp ce tatăl său, Pătrașcu cel Bun, i-a lăsat moștenire nu doar sânge domnesc, ci și o ambiție care avea să-l călăuzească toată viața.

Se spune că încă din copilărie, Mihai era un băiat neobișnuit de curios și dornic să învețe. Îl atrăgeau poveștile despre voievozi, lupte și eroi, iar serile petrecute lângă foc, ascultând istorisirile boierilor și ale călugărilor, îi trezeau dorința de a-și sluji țara. Totuși, copilăria lui nu a fost una ușoară. Țara Românească era prinsă între puteri mari, otomani, habsburgi și polonezi, iar intrigile politice erau la ordinea zilei. În acest context, micul Mihai a învățat încă de tânăr că supraviețuirea depinde de inteligență, curaj și alianțe bine gândite.

Educația sa a fost una aleasă pentru vremea aceea. A învățat să scrie și să citească românește, dar și slavonește, limba oficială a cancelariilor, iar mai târziu a deprins greaca și turca, ceea ce avea să-i fie de mare folos în relațiile diplomatice. În paralel, Mihai a fost inițiat în arta armelor, deprinzând mânuirea sabiei, a suliței și a arcului, sub îndrumarea unor viteji boieri și căpitani de oaste. Se spune că avea o forță fizică impresionantă chiar din adolescență și o hotărâre rar întâlnită.

Pe lângă pregătirea militară și intelectuală, Mihai a crescut aproape de oamenii simpli, cunoscându-le nevoile și suferințele. Această legătură strânsă cu poporul i-a modelat caracterul și l-a făcut să înțeleagă că un conducător adevărat nu este doar un strateg, ci și un protector.

Copilăria lui Mihai Viteazul a fost, așadar, o combinație de tradiție, educație și zbucium istoric. Crescut între povești despre vitejie și realități pline de primejdii, și-a format încă de mic o personalitate puternică, pregătindu-se, conștient sau nu, pentru destinul grandios care îl aștepta. Ani mai târziu, acel copil curios și dornic de dreptate avea să devină voievodul care a unit pentru prima dată, în 1600, cele trei țări românești, intrând definitiv în istorie ca un simbol al curajului și al visului de unitate.