Adrian Păunescu
Unde-i mormântul
Celui strâmb judecat
Şi condamnat la moarte
Pentru că nu s-a supus răstignirii?
Spuneţi-ne, unde-i mormântul
Celui care nu s-a temut de moarte
Și a cerut propria sa condamnare la moarte
Ca să nu se despartă
De soarta poporului său niciodată?
Şi, totuşi, unde-i mormântul
Celui pe care nimeni nu l-a văzut
Şi nimeni nu l-a dovedit mințind,
Ci, între toate punctele cardinale,
Țara lui şi-a slujit-o
Ca un martir acceptând să moară
De dragul ei?
Sunt zeci şi zeci de recolte de iarbă,
Poate doar câteva biete recolte de flori.
Pe mormântul acela
Şi va trece vremea
Şi vor muri martorii
Și ai acuzării şi ai apărării
Şi cei gălăgioşi şi cei tăcuţi
Şi nu se va şti
În ce mormânt doarme El, Ion,
Care n-a lăsat să treacă
Ofensă istorică
A prescurtării patriei lui
Fără să se ridice împotrivă-i
Şi moartea, chiar din clipa aceea,
Asupra propriului său cap s-o atragă.
Cine poate depune mărturie
E rugat să o facă,
Măcar liniştea ierbii
Să fie asigurată pe mormântul acela,
Măcar din când în când
Un însemn tricolor să mai treacă pe acolo,
Măcar să mai schimbe cineva
Uleiul din candelă
Și la începutul fiecărei veri
Să se aprindă câteva lumânări
În amintirea lui.
Să nu-l numim decât atât
Eroul Necunoscut,
Dar să încercăm să-l cunoaştem
Şi să nu-l deferim
Uitării nemernice.
Fotografie: Atacul de la Smârdan pictură de Nicolae Grigorescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu