În 1837, a venit în Capitală din Cojești (Călărași) Oprea Soare, cel care avea să devină unul dintre cei mai de seamă negustori ai vremii sale. S-a stabilit întâi în apropierea bisericii Olari, unde a deschis prima chiristigerie în 1838, pentru ca în 1841 să se mute în Sf. Apostoli, locul în care familia se va fixa definitiv. Oprea Soare a avut cu soția lui, Chiriachița, 17 copii dintre care au supraviețuit doar un fiu, Dumitru și o fiică, Elisabeta. Foarte serios și apreciat pentru ”promptitudinea cu care și-a îndeplinit întotdeauna angajamentele”, Oprea Soare a fost membru activ al Camerei de Comerț, alături de Marinescu Bragadiru, Socec, Luca Niculescu. În Capitală se construia mult și chiristigeria prospera, așa că prin 1896, pe lângă locul din Sf. Apostoli, Oprea Soare avea proprietăți mari la Filaret și pe Calea Victoriei, dar și moșia Pâhnești în fostul județ Fălciu. Lucrurile mergeau bine. În 1898 își mărită fiica, pe Elisabeta (Eliza) cu unul dintre marii medici ai Capitalei, Ioan Thoma Thomescu, profesor la Facultatea de Medicină. În 1900, se numără printre medaliații cu aur ai Expoziției de la Paris la clasa ”Produse agricole alimentare de origine vegetală”. Începutul de secol XX îl găsea însă bătrân și obosit. În 1901, când fiul său Dumitru Oprea Soare termină Școala comercială și se căsătorește cu Maria, fiica moșierului Ioan I. Săbăreanu, negustorul îi încredințează firma cu totul și se retrage la moșie, la Pâhnești. Anul următor izbucnește însă un scandal care ține toată societatea cu sufletul la gură. Dumitru Oprea Soare cere punerea tatălui sub interdicție pe motiv de demență. Cauza era simplă: chiristigiul făcuse un testament prin care lăsa averea împărțită egal între soție și cei doi copii. Fiul era convins că averea trebuie administrată unitar și că bătrânul este manipulat de ginere, doctorul Thomescu, interesat de bani. Tribunalul respinge cererea, fiul face apel, procesul se redeschide, dar, sâcâit de situație, purtat pe drumuri, interogat de magistrați și examinat de comisii medicale, bătrânul negustor moare în februarie 1902. Dumitru Oprea Soare nu era însă un fiu nerecunoscător. Va dovedi, în anii care urmează, că nu voia decât să păstreze și să sporească averea adunată cu greu. Scandalul se termină și începe să construiască și să se extindă cu mai mult curaj și mai multă știință decât tatăl său. În 1914, când și-a făcut casa din Sf. Apostoli, azi monument istoric, Dumitru Oprea Soare devenise membru în Consiliul Capitalei, era fondator al societății autobuzelor și al unei fabrici de ciment la Ploiești, producea vin de calitate recunoscută pe moșia de la Pâhnești. Casa, proiectată de Petre Antonescu pentru locuință și birourile firmei, a fost ridicată pe un teren de peste 3000 mp și avea trei adrese: Col. Poenaru Bordea 2, Apolodor 1 și Sf. Apostoli 41. Era împrejmuită cu piatră brută de Bușteni și avea o grădină cu arbori de esență rară și flori pentru fiecare anotimp. Prin anii '20, aici se adunau o parte dintre fruntașii politici din Partidul Poporului. Dumitru Oprea Soare intră în Parlament, dar fără mare tragere de inimă pentru politică. Trecuse de 50 de ani, avea trei copii și o mare avere de administrat, fusese decorat cu Ordinul Coroana României în grad de Mare Ofițer și Răsplata Muncii pentru biserică clasa I. Se bucura, așadar, de toată considerația când, în aprilie 1934, moare pe neașteptate la 60 de ani. A fost înmormântat alături de părinți în cavoul familiei din cimitirul mânăstirii Cernica. Câțiva ani mai tîrziu, casa din Sf. Apostoli al cărei proprietar era fiul său, Dumitru D. Oprea Soare, este confiscată de regimul comunist și devine, pe rând, secție financiară, raion de partid, oficiu de stare civilă, circă de miliție, restaurant.
Sursa foto: uranusdispărut
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu