$$_

 🐑 Născut în 1849 la Cârțișoara (Sibiu), Gheorghe „Badea” Cârțan pornește din umbra analfabetismului și devine, prin voință, „curierul cărților” al românilor din Ardeal. Timp de peste 30 de ani a străbătut munţii pentru a duce în Transilvania peste 250.000 de volume în limba română — aproximativ 20 de tone de cărţi. Gândește-te la țăranul cu traista în spate: nu arme, ci lectură, purtată printr-un imperiu care interzicea istoria neamului.

🥾 Drumurile sale poartă semne mari de curaj și demnitate. A participat voluntar în 1877 la Războiul de Independență, a mers pe jos la București în 1895 pentru a vedea cu ochii săi statuia lui Mihai Viteazul și, în ianuarie 1896, a ajuns la Roma, unde s-a culcat la picioarele Columnei lui Traian, așezând acolo un pumn de pământ din grădina casei natale. Imaginea țăranului român, singur și hotărât, a stârnit senzație în presa vremii.

⚖️ Efortul lui a atras represalii care sună încă ca o nedreptate. Arestări, bătăi, confiscări repetate — fotografii, cărți și donații strânse pentru elevii ardeleni i-au fost luate; multe volume au fost, în cele din urmă, dispuse spre distrugere. Cazul său a devenit, treptat, un „proces al cărților”: o lovitură directă la identitate culturală.

📚 Pe de altă parte, recunoașterea publică n-a întârziat. A fost primit la Bucureşti de personalităţi culturale, vizitat muzeele şi Ateneul, a întâlnit oameni importanți ai vremii, iar porţile Palatului Regal i-au fost deschise — chiar Regele Carol I i-a vorbit. Toate acestea transformă figura simplă a ciobanului într-un simbol național.

🕯️ Sfârșitul îl găsește tot ca om al muntelui: după o avalanşă în iarna 1910, o congestie pulmonară îi grăbeşte trecerea în 1911; a fost înmormântat la Sinaia, iar pe cruce stă scris: „Aici doarme Badea Cârţan, visând întregirea neamului său.” Documentele, fotografiile şi mărturiile rămase conturează o istorie care te pune pe gânduri: ce preţ are dreptul la cultură când puterea încearcă să o stingă?