$$$$

 Oamenii de știință germani au publicat de curând date remarcabile: în ultimele cinci decenii, nivelul de trai al germanilor a crescut, în medie, cu 400%, iar numărul celor nefericiți, chinuiți de depresie, a sporit cu 38%.

De ce se întâmplă acest lucru? De ce funcționează o proporție atât de nedreaptă? Eu numesc acest fenomen „blestemul material al omenirii”.

Totul a început în urmă cu un secol, în America. Henry Ford a devenit cel mai bogat om din lume datorită reformării producției de automobile. Reușitele sale au inspirat mulți antreprenori vizionari să creeze branduri legendare: Cadillac, Chevrolet, Buick, Dodge. Noile mașini au invadat literalmente America. Dar, după o vreme, vânzările au început să scadă vertiginos. Piața se saturase.

Și, într-adevăr, la ce bun să cumperi o mașină nouă, când cea veche funcționează impecabil? De ce să arunci banii? Confruntați cu problema vânzărilor, genialii strategi ai marketingului au găsit o soluție perfidă: au început să sădească în mintea proprietarilor de automobile vechi sentimentul de inferioritate.

De atunci, producătorii au lansat an de an modele noi, iar succesul lor a devenit un model pentru antreprenorii din alte domenii: îmbrăcăminte, cosmetice, încălțăminte. Și de acolo a început goana oarbă… nu spre rai, ci spre infern.

Vedem adesea cum adolescenți înveșmântați în haine „la modă” privesc cu dispreț un copil care nu își poate permite asemenea lux. Să nu uităm: de două ori pe an, producătorii de haine lansează colecții noi. Experți și designeri repetă obsesiv: „sezonul acesta se poartă verdele”. Care este scopul? Acest truc viclean nu urmărește decât creșterea vânzărilor. Cei care, anul trecut, au cumpărat aceeași piesă vestimentară în roșu se vor simți acum stingheri.

Corporațiile transnaționale manipulează necontenit conștiința consumatorului credul, lansând noi dispozitive, noi haine, noi obiecte efemere. Pe publicitate se cheltuiesc anual 500 de miliarde de dolari — o sumă suficientă pentru a adânci nefericirea umanității. Spre comparație, pentru a eradica foametea la nivel global ar fi necesare doar 50 de miliarde pe an.

Drama nu constă doar în faptul că suntem siliți să aruncăm lucruri bune, doar pentru că au ieșit din modă. Tragedia umanității stă în așteptările zadarnice. Cumpărând un automobil nou, omul se bucură pentru foarte scurt timp. Dacă, însă, a doua zi prietenii își achiziționează mașini mai luxoase, bucuria lui se năruie într-o clipită.

Mulți dintre noi aleargă după obiecte de lux și, fără să-și dea seama, devin tot mai nefericiți. „Cursa șobolanilor” a transformat viața într-un infern, într-o absurditate desăvârșită.

Eu, însă, iubesc lucrurile mele vechi. Unele pulovere și pantofi sport mă slujesc de mai bine de zece ani. Dar de îndată ce trebuie să merg la o recepție sau la o întâlnire de afaceri, mă încearcă sentimentul unei constrângeri umilitoare: trebuie să arăt ca toți ceilalți. Încă suntem judecați după haine. Totuși, cu cât devii mai conștient de tine însuți, cu cât trăiești mai mult bucuria învățării și a dezvoltării personale, cu atât te ridici mai sus deasupra acestui întuneric al vanității.

Avea dreptate Socrate când spunea: „În lume există un singur bine — cunoașterea, și un singur rău — ignoranța.”

©️ Natalia Manejeva