$$$

 SALCIA ȘI IISUS 

       Intrând în Ierusalim, Iisus este întâmpinat cu ramuri de finic sau curmal. Are parte de o primire triumfală – singura, de acest fel, din viața-i lumească.

       Urmau ultimele acte al misiunii Sale pământești: Patimile și Învierea.

       An de an, de Duminica Floriilor la biserici se duc și se sfințesc crenguțe de salcie. Acestea amintesc de ramurile de finic, cu care a fost întâmpinat cândva Fiul lui Dumnezeu.

       Oamenii așază crengile de salcie la icoane, la ferestre, la uși, la porți, încrezători în puterile lor proteguitoare.

       Există mai multe legende despre legătura acestui arbore cu Mântuitorul.

       * O legendă spune că, demult, salcia plângătoare ar fi fost un arbore înalt și mândru, cu ramurile îndreptate spre cer.

În acea vreme, Pilat a poruncit ca Iisus Hristos să fie chinuit de ostașii romani.

       Aceștia și-au scos săbiile, au intrat într-o grădina, unde au văzut o salcie zveltă și au început să taie din aceasta mai multe nuiele, cu care doreau să-l bată pe Iisus.

       Cruzii romani i-au smuls haina lui Iisus, lăsându-i spatele gol. L-au legat cu frânghii de copac și au început să-l lovească cu nuielele pe spinare, până la sânge.

       Iisus nu a plâns deloc și a îndurat chinurile.

       Salcia, văzând cum păgânii râdeau și-l batjocoreau pe Mântuitor, s-a rușinat foarte tare că ea, neștiutoarea, își dăduse crengile ostașilor romani, pentru a-l biciui pe El, iar de atâta rușine, a hotărât ca ramurile sale întinse spre soare să se îndoaie spre pământ și să rămână așa, pe vecie.

       * Într-o altă legendă se povestește, că atunci când Maica Domnului, cu sufletul sfâșiat, a pornit la drum să-şi vadă fiul răstignit, a trebuit să treacă o apă curgătoare vijelioasă.

       Acolo, ea le-a rugat pe toate plantele din jur să o ajute să treacă apa.

       La început, nici măcar una nu s-a lăsat înduioșată de vorbele și de lacrimile Maicii Domnului.

       Apoi, o salcie bătrână şi încovoiată şi-a aplecat crengile deasupra apei şi a ajutat-o pe Maica Domnului, să treacă pe malul celălalt.

       În semn de mulțumire, Maica Domnului a hotărât, ca ramurile de salcie să fie duse la biserică de Florii, an de an.

                                            (Sursă legende: AICI și AICI)