Să deschidem puțin o ușă, imaginându-ne că este ușa sufletului și a gândurilor noastre de azi, din trecut și din viitor. Să o deschidem folosindu-ne atât de imaginație cât și de empatie. Oare ce vom găsi în spatele ei? Pe dinafară, pe partea expusă privirilor noastre, apare atât acoperită de patina timpului cât și împodobită de zâmbetele noastre. Dincolo de ea poate fi aceeași imagine... sau cu totul alta.
A mai trecut un an din viața noastră... A mea... A tuturor... Cu bune și cu rele. Din toate aceste lucruri deja petrecute am învățat multe pentru viitor. Am învățat să câștig, dar să și lupt pentru a câștiga. Am învățat că pot pierde, dar și cum să pierd cu fruntea sus și cu demnitate. Am învățat că pot primi nu doar cadouri plăcute sub formă de recompense, dar și pedepse. Și am învățat să accept pedepsele tot ca pe niște cadouri, pe care să le folosesc pentru a învăța cum să reacționez pentru viitor. Am învățat că în spatele zâmbetelor și ale cuvintelor frumoase se pot ascunde lame tăioase care te pot înjunghia pe la spate. Am învățat că antipatiile pot ascunde frustrări și dorințe de răzbunare și umilire (ne)condiționată. Am învățat că garda se ține întotdeauna sus, indiferent dacă în preajmă se simte vreo amenințare. Am învățat că informația este cea mai bună armă, de aceea bumerangul trebuie aruncat spre cineva fără să fii transformat tu însuți în victimă sigură. Și am învățat să nu am încredere decât în propriile forțe.
Aș vrea să le mulțumesc tuturor acelora care mi-au provocat necazuri la un moment dat. Doar așa mi-am descoperit greșelile și adevărata față a celor din jurul meu. Doar așa încep să învăț de ce anume și de cine să mă feresc pentru viitor.
Aș vrea să reîncep să scriu din nou pe blog. Nu „catrene”, ci orice îmi stă pe suflet, bun sau mai puțin bun. Și aș vrea ca orice scriu să fie perceput ca atare și nu ca jignire sau acuzații. Și vă asigur că nu voi dezamăgi.
Curând vom constata cu toții că am mai îmbătrânit cu un an. Fizic, dar și din punct de vedere al experienței de viață. Ne dorim ca 2020 să fie mai bun ca anul care tocmai se încheie. Dar 2020 va fi exact așa cum vom face cu toții să fie. Și haideți să îl facem mai bun...
luni, 30 decembrie 2019
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
***
Sfasietoarea poveste a Iuliei Hasdeu, nascuta pe 14 noiembrie 1869 “Je suis heureuse; je t’aime; nous nous reverrons; cela doit te suffire”...
-
Invitație la lectură ... pentru elevii din clasele de gimnaziu 📚📖 Recomand o serie de lecturi, care sper să vă capteze atenția și să vă ...
-
Ca oameni suntem înzestrați cu dorința de întrajutorare și cu sentimentul de compasiune pentru semenii noștri aflați în nevoie. Ajutăm necon...
-
Dintotdeauna românul a vrut să aibă ceva a lui și numai a lui: pământul pe care să-l lucreze și din care să-și procure hrana, casă, animal...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu