SuperBlog s-a încheiat! Trăiască SuperBlog!

S-a terminat o nouă ediție a competiției SuperBlog, cea anuală, de iarnă, a anului de grație 2020. O edișie atipică la fel ca și cea din primăvară. Au „dispărut” unii sponsori, în ideea că nu au mai apărut provocările de la ei, rămânând să revină atunci când vremurile vor fi mai bune, mai permisive, cu mai puține restricții. În primăvară schimbările se făcuseră din mers, acum schimbările s-au văzut de la început. Au apărut alți sponsori, cu provocări inedite, provocări care, pentru mine, au fost ceva de genul „Șoc! Șoc! Șoc!” în sensul bun al cuvântului. Mă refeream la penultima probă care mi-a oferit posibilitatea să mă pun în postura de influencer.

Mărturisesc că atunci când am început să scriu pe blog am vrut în principal să-mi descarc gândurile pe el. Apoi să comunic. Și nu în ultimul rând să fiu citită de cât mai multă lume. Cu timpul mi-am dat seama că este mult de muncă intensă, timp de ani și ani de zile, constant și intens. Puteam să scriu pe un blog generalist, dar atunci aveam mulți cititori, dar mulți dintre ei relativ ocazionali. Ca să-i fidelizez, ar fi trebuit să scriu extrem de mult zi de zi aproape. Sau puteam să scriu pe un blog relativ specializat, „de nișă”, care mi-ar fi fidelizat relativ repede cititorii, care evident ar fi fost cu mult mai puțini.

Ca atare, ideal pentru mine era să am cât mai multe bloguri, atât generale cât și nișate pe cât mai multe domenii. Muncâ destul de dificilă, migăloasă și epuizantă, în condițiile în care bloggingul nu era un job fulltime ci un hobby si, cel mult, un job part-time. Și, în timp, să încerc să-mi formez o comunitate de prieteni cititori cu care să comunic și să colaborez.

SuperBlog mi-a oferit o astfel de oportunitate. Am participat constant la toate edițiile de câțiva ani încoace. Scopul meu era să ies din zona de confort și să capăt cât mai multă experiență. Și până acum am reușit cumva, deși simt că mai am destul de mult de lucru în direcția asta. Până acum am încercat să mă perfecționez în direcția poveștii ca atare. La început a fost cumplit de dificil, mai ales la probele cu specific tehnic în mare măsură, domenii în care nu eram nici pe departe as. Și asta s-a văzut în punctaje. Și a fost destul de dificil să țin ritmul, dar am încercat să scriu pe cât posibil imediat după lansarea probei sau, cel mai târziu a doua zi, deci cumva în primele 24 de ore. Rapiditatea ar fi putut fi un avantaj în condiții de departajare, cel mai rapid având șanse mai mari de câștig. Astfel am avut șanse să-mi dezvolt spontaneitatea în scris și în general.

Cu timpul m-am axat mai mult pe poveste și mai puțin pe aspectele tehnice, rezumându-mă doar la cerinșele tehnice minimale. Cred că până la urmă am ajuns la un nivel destul de ridicat. Dar nu suficient cât să câștig oricare dintre probele lansate. Nu este o scuză că mereu sunt foarte mulți participanți și extrem de buni mulți dintre ei, dovadă că au fost extrem de multe articole notate cu punctajul maxim sau foarte aproape de acesta. Concluzia? Trebuie să muncesc cu mult mai mult la detalii astfel încât să ridic calitatea blogului și a articolelor postate. Am timp să o fac, trebuie muncă și determinare.

După ultima ediție SuperBlog mi s-a oferit șansa, ipotetic vorbind, de a mă apropia de statutul de potențial influencer. Tentant... Îmi doream dar nu știam dacă voi putea ține pasul cu acest statut. Dar să nu cad în plasa ideilor preconcepute... Întâi să mă văd prinsă în horă și apoi văd cum joc.

Normal că nu am câștigat nici o probă, cu atât mai mult concursul, deși la unele probe, aparent cel puțin, aproape că am pierdut „la mustață”, având totuși punctaj destul de mare. Dacă o țin tot așa, sper ca apropierea constantă de partea de sus a clasamentului, cel puțin la unele probe, se va concretiza în timp în saltul spre premii. În primul rând mi-ar da încrederea că se poate, și mai apoi mă voi axa pe corectarea micilor detalii mai pușin apreciate.

Normal că nu mă cramponez de premii și de câștig. Ținta mea este statutul de finalist și plasarea cât mai sus în clasamentul general. Și desigur să mă mențin peste un anumit nivel. Oarecum am reușit și acum, după cum văd în clasament...

Vă prezentăm clasamentul final (cu bold sunt marcați finaliștii, cei care au participat la toate probele):

#	Concurent	Blog	Nota finală
1	Oana Pană	Inima din cuvinte	2390
2	Diana-Elena Gole	De-ale Dianei	2381
3	Mara Rus	Incabinadeproba	2372
4	Tatiana Sîrbu – Ciobanu	Tany minds	2369
5	Alexandra – Anamaria Cardel	Inefabil	2366
6	Maria Magdalena Pasat Mihalache	Fila de poveste	2346
7	Ana-Maria Haller	Dusă cu cartea	2339
8	Alina Sanda Iosub Georgescu	Alegerile Sandei	2339
9	Irina Cristina Țenu	De-ale vieții cu Irina	2334
10	Mari Flămânzeanu	Copper attitude	2332
11	Natalia Constantin	Natalee	2330
12	Alexandra Rada	Traditii si delicii	2328
13	Lăcrămioara Neamțu	Bookmymind	2327
14	Raluca Anghel	E un mic secret	2322
15	Daniela Toader	Transmiteri	2320
16	Răzvan Dobre	Razvan Dobre	2319
17	Daniela Vereș	Moments. Memories. Emotions	2316
18	Camelia – Maria Cîmpean	Toamna mea	2306
19	Enikő – Beatrice Kovacs	Kovacs Eni	2301
20	Ruxandra Țețiu	Copilarim	2299
21	Florina Popa Dumșe	Colț de suflet	2282
22	Denisa Grigoraș	Atitudine slaba	2279
23	Mihaela Ștefana Canalis	Minionii călători	2277
24	Andra Corina Vrabie	Andrakat	2276
25	Emil Călinescu	Emil Călinescu	2275
26	Cristina Chifu	Cristina din Moinești	2239
27	Silvia Puiu	Rayuela’s blog	2237
28	Cristian Lucian Hatschner	Cluc	2234
29	Adelina Pavelescu	Adelina Pavelescu	2229
30	Alina Canura	Alina Anghel	2226
31	Luminița Tudosă	Magia cuvintelor	2224
32	Larisa-Maria Mustață	Să călătorim	2213
33	Ana Maria Blendea	AnamariaB	2207
34	Beatrix Cozma	Pasiune veche în straie noi	2191
35	Ioana Sipatchin	Monologpeblog	2190
36	Simona Raluca Turiceanu	SimonaRaluca.blogspot.com	2175
37	Elza Molnar	Elza’s world	2172
38	Cristina Scacun	Jurnalul Cristinei	2054
39	Aurora Liliana Dogaru	auroraliliana2123.wordpress.com	1896
40	Constantin Sebastian Târnoveanu	Una-alta cu Costică	1833
41	Violeta Giol	Povesti de neadormit	1815
42	Olimpia Săpunaru	Alma nahe(r)	1795
43	Grațiela Teodora Florescu – Vlad	Gratiela Vlad	1789
44	Daiana Slăvuțeanu	Daiana	1624
45	Nucu Morar	Nuculus	1552
46	Aurora Crișan	Parcare pentru ganduri	1551
47	Daniel Anastasiu	Nebunelul	1485
48	Elena Vlad	Sunt sanatos – sfaturi pentru sanatatea ta	1376
49	Ana Ulmanu	High hui	1304
50	Givan Iusein	La Gigel	1296
51	Cristina Cofaru	CristinaCofaru	1202
52	Ruxandra Lidia Ciupitu	Ariciublog	1048
53	Mariana Evelina Petrică	Carrusel	1001
54	Silviu Petrariu	AgoraBizantina	995
55	Andrei Neagu	Andrei Neagu	948
56	Ioana Razk	Comentator amator	860
57	Laurențiu Flavius Artugyan	Laurentiu Artugyan	745
58	Luiza – Ștefania Simulesc	Luiza Simulesc	739
59	Laura – Liliana Crihan	Flori din călimară	736
60	Bianca Stan	Bianca Stan – părințeală | dezvoltare personală | stil de viață sănătos | tehnologie	724
61	Adrian Găinaru	Ai heart you	709
62	Daria Scripcaru	Capsula cu idei	668
63	Adriana Iuliana Ivan	Adriana Ivan	653
64	Veronica Gavril	Cititi.iubiti.traiti	646
65	Ramona – Ștefana Manoliță	The Soul Keeper	644
66	Giovana Costea	Giovandis	641
67	Violeta Balaban	Lucruri interesante	619
68	Ramona Popescu	Ramonisme	570
69	Cătălina Coman	Lifestyle by Cata	559
70	Teodor Cosmin Petre	Cosmin Petre – blog cu subiecte diverse	552
71	Ioana Zamfir	Calatorscop	552
72	Mihaela Mîța	Madame Mitza	507
73	Magda – Adriana Oprișanu	Ada Oprisanu	482
74	Mădălina Marincaș	Lifestyle de poveste	474
75	Andreea Anton	Andrela.ro	471
76	Răzvan Lupitu	99xp	464
77	Oana Puiu	Madame by Oana, www.oana-puiu.ro	457
78	Georgiana Țonef – Filip	Ordine sau dezordine	457
79	Catinca Vlad	Catinca Vlad	457
80	Georgiana Maria Negulescu	Călătoriile Mariei	444
81	Mihaela Dobre	My mind	430
82	Valerica Oprișanu	Vavaly	381
83	Ioana Vlad	Marisimici	378
84	Emilia Micu	Emilia fotografiază	378
85	Elena-Cristina Alexandroaia	Universul Cristinei	369
86	Oana – Alexandra Nica	Crâmpeie de suflet	368
87	Alina Lerca	Madmoiselle Sarcastique	365
88	Denisa Lazureanu	Hopeless	361
89	Ioana Manu	Ioana S. Pavel	293
90	Mădălina Sultan	Căsuța Oliviei	292
91	Theodora Istrati	Theodora Istrati	288
92	Maria Chira	Măriuca Kira	281
93	Ștefan Apostol	Dincolo de varf	279
94	Larisa Militaru	LarisaM	275
95	Rodica Mihaela Pasere	Jurnalul iubirii	272
96	Adela Cacovean	Vanilla Moon Books	271
97	Sorina Ciocârlan	Scrinul cu cărți	270
98	Elena Costea	Lenacos	267
99	Alexandra Claudia Caraciuc	Autopsia gândurilor	257
100	Patricia Andreea Berbec Macasoi	Gânduri	252
101	Adelina Poenar	Blogul Zeiței Mătură	250
102	Marina Râșnoveanu	The Healthy Journal	246
103	Oana Stanciu	Pentru suflet, minte, corp	241
104	Dana – Maria Jugăurs	Bibelou	194
105	Roxana-Gabriela Clapa	Jurnal de mămică	191
106	Georgiana Steluța Albu	Lady Butterfly Dreams	188
107	Ana M Marin	Ana M Marin – trainer de vise împlinite	185
108	Irninis Miricioiu	Things unsaid	179
109	Alexandra Enache	Just me	176
110	Maria Luisa Matei	Un blog perfect	163
111	Veronica Glodeanu	Pe muchie de cuțit	143
112	Andreea Simona Zlatan	AndreeaSimonaZlatan	97
113	Otilia Dima	Cughilimele.ro	97
114	Ioana Trif	Slasha cu de toate	96
115	Alexandra Hadarag	Femeiademaine.ro	95
116	Adrian Mitu	Umblu teleleu	95
117	Bogdan Negara	Sailwithme	93
118	Ramona Anastasiu	Căsuța Anastasiilor	85
119	Cătălina Buța	Blog de zâmbit	80
120	Elena Alina Ceoaca	Alinapink	66

Acum aștept edișia următoare a competiției. Pot spune: SuperBlog s-a încheiat! Trăiască SuperBlog! 

Sunt încă un NIMENI - dilemă

 

Sunt într-o dilemă. Acum câteva zile îmi spuneam și vă spuneam că m-aș considera UN NIMENI. Sună aproape sinistru și ilogic. Prefer să consider că încă nu am ajuns așa. Dar în ochii celorlalți așa cred că apar. Dar, așa cum îmi spunea cineva acum câteva luni, depinde foarte mult cine mă judecă.

Pandemia actuală m-a schimbat oarecum. Sau poate că nu. M-a forțat să mă adaptez la o situație nouă pentru mine, dar pe care nu puteam s-o influențez cu nici un chip. Cel mai dur a fost că am fost forțată oarecum să „trag pe dreapta” și să nu mai lucrez ceea ce lucram până atunci. Pe moment o mică „vacanță” mi-ar fi prins bine și, dintr-un anumit punct de vedere poate așa a fost, dar parcă era prea mult să stau pe tușă pe timp aparent nelimitat.

Problema era să îmi umplu mintea și timpul cu ceva ca să nu mă mai gândesc la prostii. Până la un punct am reușit. Am reînceput să citesc ceva mai mult, deși nu îndeajuns. Probabil nu mi-am intrat destul de mult în ritm. Dar citind prea mult timp eram tentată să mă izolez de lumea reală și să nesocotesc realitatea. Dar asta era, trebuia cumva să restabilesc un echilibru.

Am continuat să îmi ocup timpul cu rebusul, ca o completare a lecturii, dar riscam să ajung curând la saturație. Așa că trebuia să găsesc altceva, căci mă puteam plictisi și de televizor, care începea să nu mai devină așa de ofertant ca în condiții normale. Singura variantă inedită care putea înlocui tot ce era până acum ar fi fost scrisul. Dar încă nu cred că am încă mintea setată suficient pentru a avea spor la scris, deși mi-aș dori. Însă consider că este doar o chestiune de timp.

Până atunci continui să îmi umplu timpul tot cu lectura, rebusul, cursurile și prezentările medicale online. Numai că toate acestea consumă timp și energie fără a produce nimic palpabil, cel mult doar experiență. Nu și resurse financiare de nici un fel. Ceea ce este destul de dureros și de frustrant. Așa că dacă aș încerca să îmi sporesc numărul cărților din bibliotecă, deja mi s-ar spune că nu sunt bani pentru așa ceva. În plus, ce rost ar putea avea să am cât mai multe cărți în bibliotecă, chiar dacă aș reuși să le citesc pe toate. Plus ce rost ar avea atâtea informații de specialitate? Doar nu-mi dau doctorate peste doctorate, Și chiar dacă le-aș da la ce mi-ar folosi? Doar sunt momentan un conțopist, un scârța-scârța pe hârtie, atât și nimic mai mult. Deci ce-aș avea de demonstrat?

Este frustrant. Nu am cum aduce argumente convingătoare că am nevoie de activitate la fel de mult cum am nevoie de odihnă și de relaxare. Lectura? Acumularea de informații? Trebuie să-mi pun creierul la muncă, pentru a acumula informații și de a face legătura între ele. Acumularea de experiență? S-ar putea să am nevoie de ea la un moment dat. Si de demonstrat... Trebuie să-mi demonstrez mie însămi că încă mai pot asimila informații și să mă folosesc de ele.

Rămâne doar problema banilor. Am salariu suficient de bunișor, mulțumesc lui Dumnezeu, nu-mi cer osândă. Dar nici o sursă suplimentară de venit sau de economii nu ar fi de lăsat deoparte. Deocamdată nu văd nici o luminiță la capătul acestui tunel destul de lung. Dar ideal ar fi să fiu pregătită și pe fază. Cred că sunt pe un drum destul de bun, deși... e prea lung drumul acesta.

Nu-i problemă însă. Timpul are răbdare în condițiile în care pandemia nu a ajuns la final. Contează să am răbdare și eu

Medicul Iosif Koszeghi, președintele Colegiului Medicilor Neamț, răpus de coronavirus

  

---

Președintele Colegiului Medicilor din județul Neamț, medicul Iosif Koszeghi, s-a stins din viață duminică, 13 decembrie, la vârsta de 71 de ani.

„Colegiul Medicilor din România (CMR) își exprimă întreaga compasiune și părere de rău cu privire la moartea colegului nostru, medicul Iosif Koszeghi, survenită în urma infecției cu SARS-CoV-2. Medicul chirurg Iosif Koszeghi, președinte al Colegiului Medicilor din județul Neamț, a pierdut lupta cu noul coronavirus, după ce, se pare că, a contractat virusul la locul său de muncă, în Spitalul Județean Piatra Neamț. Dr. Iosif Koszeghi a fost un medic dedicat, acesta participând efectiv în seara tragediei ce a avut loc în secția ATI COVID a Spitalului Județean Piatra Neamț, implicându-se cu toate riscurile în ajutorarea celor răniți și în acțiunile realizate imediat după stingerea incendiului. În numele Colegiului Medicilor din România, sincere condoleanțe pentru familia dr. Iosif Koszeghi, precum și toate regretele noastre și compasiunea pentru victimele pandemiei de COVID-19”, au transmis reprezentanții CMR.

„Suntem cu sufletul și gândurile noastre alături de familia și colegii dr. Iosif Koszeghi. A fost un medic responsabil, un coleg implicat în noua direcție de dezvoltare a profesiei medicale, un om care nu a ezitat să se implice cu toate riscurile existente și să își aducă contribuția sa la acțiunile realizate imediat după tragedia de la unitatea din Piatra Neamț unde își desfășura activitatea medicală. Exemplul său, la fel ca și multe altele din sistemul medical românesc, arată tuturor că medicii sunt acolo unde și când este nevoie de munca lor, chiar dacă riscurile profesiei, mai ales în această perioadă, sunt foarte mari, iar unele ajung până la vătămarea gravă sau sacrificiul suprem”, a afirmat dr. Daniel Coriu, președintele CMR.

Medicul Iosif Koszeghi, fost șef al secției de chirurgie al Spitalului Județean de Urgență Piatra Neamț, a fost președinte al Colegiului Medicilor Neamț în mai multe mandate. „Timp de aproape patru decenii, domnul doctor Iosif Koszeghi și-a risipit sufletul său bun îngrijind mii de nemțeni, operând mii de pacienți, dăruindu-se cu toată ființa sa acestei nobile misiuni care este medicina. Pierderea domniei sale va lăsa un gol imens în inimile celor care l-au cunoscut și l-au iubit. Medicina nemțeană pe care el a slujit-o cu atâta dragoste îi aduce astăzi un ultim omagiu. Înmormântarea va avea loc la Oradea. În contextul epidemiologic actual, anunțăm pe toți cei care doresc să aprindă o lumânare în memoria domnului dr. Iosif Koszeghi că o pot face face la Biserica «Sf.Spiridon» Piatra Neamț din incinta Spitalului Județean de Urgență Piatra Neamț. Slujba de pomenire în memoria domnului dr.Iosif Koszeghi va avea loc în data de 15 decembrie 2020, ora 11.00 la Biserica «Sf. Spiridon» Piatra Neamț din incinta Spitalului Județean de Urgență Piatra Neamț”, au transmis reprezentanții Colegiului Medicilor Neamț.

Dumnezeu să-l odihnească în pace!

 Sursa: Ziarul de Roman

Mi-a fost şef pe linie profesională. Și asta contează în primul rând, pentru că fără aprobarea sa, ca și șef de instituție, nu aș putea lucra.

A fost un medic renumit pe plan local, extrem de apreciat și iubit. Se pare însă că greșeala de a fi pus securitatea proprie pe planul doi în momentul în care s-a implicat pentru a încerca să salveze cât de mult se putea salva într-o situație critică i-a fost fatală. Nu știu dacă în condițiile date s-a gândit fie și pentru doar o clipă să se protejeze pentru a nu se îmbolnăvi. Adrenalina curgea prea rapid prin tot corpul...

Nu știu dacă oricare dintre noi, medicii, am fi procedat altfel în condiții similare, chiar dacă instinctul de conservare este mult prea mare pentru a nesocoti mijloacele de protecție proprii. Numai cine trece direct prin situațiile date poate vedea cum gândește în acel moment.

A fost un OM. Acum este doar o amintire caldă care impune respect și admirație.Dumnezeu să-l odihnească în pace!

Un nimeni!!!...

 

Dacă mă gândesc mai bine, în ultima vreme mi s-a confirmat o bănuială pe care o aveam de mulți ani și care preferam să nu fie adevărată. Nici acum nu pot accepta faptul că pentru cei aflați la conducere, la nivel local sau mai sus, sunt un NIMENI, un oarecare bun doar ca și sac de box și otreapă de spălat mizeria de pe jos, dar se pare că asta este realitatea.

În ultimii 12 ani, să zicem cu aproximație, orașul în care trăiesc și lucrez a fost condus și administrat mai bine sau mai puțin bine de reprezentanții unei anumite formațiuni politice. De fapt aceeași oameni cameleonici care au trecut dintr-o formațiune politică în alta, după cum își simțeau șansele de a-și menține același scaun în postul de conducere, măcar același loc dacă nu unul mai înalt și mai confortabil. În timp ce noi încercam să supraviețuim la un nivel extrem de scăzut de trai.

Puteam să schimbăm situația la fiecare votare. Dar cei mai mulți erau cuprinși de o (in)explicabilă lehamite, de parcă ar fi spus: „Oricum nu am pe cine alege să mă reprezinte și să-mi reprezinte interesele. Indiferent dacă îmi exprim sau nu opinia tot ajung sus în posturile călduțe aceiași oameni!!!”... Vedeau mereu aceeași parte „bună” („Au făcut mult pentru oraș!”), uitând că eram cu toții trimiși acasă pe bani mai puțini sau fără nici un ban. Și nu a fost doar o situație de moment, căci banii lipsă se vor vedea și când vom fi cu toții pensionari.

Sunt de acord că în oraș s-au făcut oarecare investiții. Dar cine era oare „la butoane” atunci când erau trimiși acasă în concedii fără plată sau cu un sfert de salariu tăiat, deși acel salariu, chiar și întreg, nu era deloc extrem de mare? Să fim oare prinși de un sindrom Stockholm, lăudându-i și promovându-i tocmai pe cei care ne-au băgat în mizerie?

Au trecut anii și încercam să supraviețuim. Deși în principiu eram de acord să îndeplinim anumite sarcini în afara cabinetului, chiar dacă nu avea nici o legătură cu ceea ce cuprindea fișa postului, în momentul în care din motive mai mult sau mai puțin obiective încercam să refuzăm politicos, fie se umbla „la sentiment”, încercând să ne determine cu binișorul să acceptăm, fie se ajungea la amenințări. Citez din memorie: „Aș putea să vacantez toate posturile și să reorganizez concurs de angajare, punând condiția ca cei angajați să îndeplinească toate sarcinile pe care le încredințăm!!!”... Serios, domnule ex-primar, ulterior deputat? Pe ce bază legală? Și ați observat că tot de atâția ani sunt singurul medic școlar din oraș? Este adevărat că în ultimii 2-3 ani s-a scos la concurs câte (doar!) un post de medic școlar pe tot orașul, deși ar mai fi loc de încă 3-4 colegi medici generaliști ca și medici școlari, dar... ciudat... sunt tot singurul medic școlar pe tot orașul. Iar situația nu s-a schimbat, poate doar salariul a mai crescut, cel puțin pe hârtie. Deși recunosc că nu sunt nici pe departe perfectă, din păcate constat că în continuare am fost șicanată, uneori chiar mai puțin justificat. Nu sunt singura care greșește, doar sunt printre puținii care sunt văzuți că greșesc și chiar sunt oarecum forțați să greșească.

De pildă... A început pandemia... La un moment dat am fost trimisă pentru o săptămână la alt loc de muncă fără să mi se spună ce am de făcut. Evident mă expuneam unui risc, deși atunci putea fi destul de mic comparativ cu ce este acum. Pe lângă asta nici nu știam ce am de făcut și cum puteam să mă protejez. În plus, teoretic vorbind, nu știu dacă aveam competențele necesare pentru o activitate în acel loc, deci putea exista riscul unor greșeli. Mi-am asumat riscul să nu mă prezint și m-am ales cu o taiere de salariu fără să mi se explice de ce.

Ulterior am fost trimiși să efectuăm triajul la poarta spitalului. După cam o săptămână ni s-a comunicat că nu mai suntem doriți, Am fost prima care m-am retras discret. Am primit salariul întreg, dar fără sporuri și bonusuri. Tot era bine, deși iar mai pierdeam niște bani.

În mai am primit, pentru trei săptămâni altă îndatorire. Am povestit, pe scurt, aici, aici, aici și aici. Nu prea era treaba noastră să lucrăm acolo și acele lucruri, dar măcar aveam activitate, ne simțeam utili și am recuperat măcar indemnizația de hrană, nu și sporurile. Era un pas înainte, deși... personal lucrasem și fusesem pontată 8 ore pe zi ca și asistenții și cot la cot cu ei, deși programul meu de lucru era de 35 de ore pe săptămână, deci 7 ore pe zi, în medie. Deci lucrasem suplimentar o oră în plus pe zi. Dar măcar avusesem parte de liniște...

Credeți că cineva a ținut cont de asta? Eu nu am aflat nimic până acum. Prefer să cred că trebuie să fiu mulțumită că, cel puțin momentan, am parte de liniște, deși nu mi-a spus nimeni „mulțumesc” până acum în acest sens. Dar nici „îmi cer scuze pentru neplăceri”... Dar mă bucur de liniște, deși sunt sigură că sunt același NIMENI ca și până acum. Dar mă mulțumesc totuși cu un NIMENI neutru decât să mă aleg cu scandal.

De când cu pandemia citesc mult. Ascult prezentări medicale, particip la conferințe și simpozioane online. Am acumulat cât pentru 5-6 ani în tot anul acesta doar din manifestările creditate, deși am citit și urmărit înformații fără să fiu contorizată în acest sens. Doar pentru sufletul meu, căci nu întrevăd posibilitatea de a-mi folosi informațiile acumulate la ceva anume în activitatea de zi cu zi, cel puțin din câte am văzut până acum. Chiar mă gândesc ce aș vrea să demonstrez? Că îmi pot da oricând doctoratul, specializarea și primariatul? Este prea târziu pentru mine și nu mai am atâta putere să fac asta. Și nu știu dacă ar schimba cu ceva situația mea de până acum și imaginea mea în ochii celor din jur. Voi fi în continuare același NIMENI oricât de mult m-aș zbuciuma.

Pesimism? Sper că nu. Doar realism. Sper să se schimbe naibii toată situația asta, deși...

Timpul are răbdare întotdeauna. Noi nu știu dacă vom avea aceeași răbdare...

Umilinţă? Sau compromis?

 

 În ultimul timp am avut divergențe cu o persoană extrem de apropiată. Pe de o parte tind să îi dau dreptate, dar cred că dreptatea este de partea amândorura. Numai că părerile, impulsurile și acțiunile fiecăruia dintre noi tind să fie divergente.

Cred că putem fi întru totul de acord că activitatea profesională, mai ales în condițiile în care persoana respectivă se respectă ca și profesionist, presupune acumularea de informații. Evident că nu tot ceea ce asimilezi ca și informație poți aplica în practică, pentru că acest lucru presupune cheltuieli materiale, financiare, umane, de timp... Dar măcar încerci să faci ceva din ceea ce ai la îndemână.

În medicină, dar nu numai, trebuie să citești. Cărți, reviste de specialitate. Să participi la cursuri, seminarii, conferințe. Din fericire pentru mine, pandemia actuală a avut și o parte bună, în sensul că pot accesa manifestări științifice online gratuite cu mult mai mult decât până nu de mult. Dar asta este altă poveste.

Însă baza pregătirii profesionale trebuie să se sprijine (și!) pe cărți. Foarte multe cărți. Care trebuie reînnoite periodic, ca și informațiile științifice care se reînnoiesc aproape complet la fiecare câțiva ani. Iar cărțile, trebuie să recunoaștem, costă cu atât mai mult cu cât sunt mai mari și mai multe.

Până la un anumit punct am acționat amândoi în consens: mizăm pe reduceri, pe promoții. Să intru în detalii. În ultimul timp am cumpărat destul de multe cărți, și de specialitate, și beletristică. În majoritatea cazurilor am încercat să cumpăr la reduceri mai mari sau mai mici și folosindu-mă de bonusuri sau vouchere compensatorii. Dacă era vorba să reduc fie și 10-20  de lei din cheltuiala totală o făceam. Numai că nevoia de carte este destul de mare dacă mi-aș pune mintea să-mi satisfac nevoile și poftele, deci și cheltuielile pot crește exponențial. Iar veniturile familiei sunt limitate, cel puțin momentan, reprezentate fiind de o pensie și un salariu, amândouă destul de modeste în raport cu cheltuielile. Tin cont, în acest sens, că amândoi suntem trecuți destul de mult de vârsta primei tinereți, iar cheltuielile legate de hrană, întreținere, confortul și funcționalitatea locuinței și, mai ales, sănătatea proprie a fiecăruia dintre noi sunt destul de mari și, potențial, in continuă creștere.

„Jongleria” financiară care trebuie făcută, în aceste condiții, pentru a procura tot ceea ce avem nevoie fiecare dintre noi este destul de riscantă și vecină fie cu compromisul fie cu umilința. Ai două variante: fie încerci să faci economii pentru a te încadra în bugetul existent la un moment dat, momentul prezent în acest caz, recurgând la procurarea bunurilor folosindu-te de orice variantă de reducere a notei de plată șau chiar la renunțarea la procurarea unor lucruri care nu sunt neapărat necesare la momentul respectiv, fie cauți alte surse de venituri pentru a evita frustrările date de renunțări. În ambele cazuri sacrificiile pot fi suficient de mari.

Tocmai pentru a evita să mă las copleșită de frustrări, încerc să fac economii atât cât se poate, dar să caut soluții financiare pentru eventualele cheltuieli. Ceea ce este destul de dificil în perioada aceasta de pandemie. Dar sper să nu fie imposibil. Pentru că în acest caz cu siguranță cineva va fi umilit și călcat în picioare...