$$$

 S-a întâmplat în 29 aprilie 1980: În această zi, a încetat din viaţă Sir Alfred Joseph Hitchcock, cineast britanic, maestru al suspansului (n.1899). Stabilit în S.U.A. (1940). Personajele sale sunt victime ale secolului angoasei (Femeia dispărută, 1929; Rebecca, 1940 – Premiul Oscar pentru cel mai bun film; Fascinaţie, 1945; Notorius, 1946; Psihoză, 1960; Păsările, 1963). Alfred Joseph Hitchcock s-a născut la 13 august 1899, la Leytonstone, Marea Britanie, într-o familie săracă care i-a oferit o educație strictă catolică.

A fost înscris la colegiul iezuit St. Ignatius din Londra, unde domnea un regim foarte sever şi pentru neascultare sau mici greșeli, băieții erau bătuți cu o vergea groasă de gumă. A parcurs studiile superioare de inginerie și navigație, iar după absolvire a început să lucreze la Compania Telegrafică Hanley.Încă din copilărie a fost un admirator înfocat al lui Charles Dickens și Edgar Allan Poe dar a avut o atracţie și pentru cinema, mai ales după ce a vizionat „Nașterea unei națiuni” de D. W. Griffith. S-a căsătorit la vârsta de 27 de ani, cu Alma Reville, iar la 7 iulie 1928 s-a născut fetița lor, Patricia.

Începând din 1920, Hitchcock a lucrat trei ani ca regizor secund al lui Graham Cutts, iar în 1923, începe filmarea la scurtmetrajul Number 13, care nu a fost finalizat.Primul lungmetraj „The Pleasure Garden” este regizat la München, iar în 1929 regizează primul film cu sonor din Anglia „Șantajul”.Au urmat producţiile „Murder” – 1930, „The Man Who Knew Too Much” – 1934 și mai ales „The 39 Steps” – 1935, care l-au transformat în port-stindardul noului val al cinematografului britanic. La 22 august 1937 a vizitat cu familia sa New York-ul, iar la finalul anului 1939 se mută definitiv în SUA.

În 1940 relizează adaptarea cinematografică a romanului „Rebecca” de Daphne Du Maurier. În 1941 și-a început prietenia cu Cary Grant, Hitchcock având alte preferințe profesionale pentru James Stewart și Gregory Peck.Trei ani mai târziu creează împreună cu Sidney Berstein propria sa casă de producție –  Transatlantic Pictures şi începe să lucreze cu Ingrid Bergman, prima blondă de care era fascinat.A urmat regia la peliculele „Spellbound” – 1945, cu Ingrid Bergman și Gregory Peck şi „Notorius” – 1946, cu Cary Grant în distribuție. Au urmat filme regizate în care însuşi Hitchcock avea roluri foarte scurte: „Strangers on a Train” – 1951, „Dial M for Murder” – 1954.În 1954 o distribuie pe Grace Kelly în „Rear Window” și în „To Catch a Thief” (1955), unde juca împreună cu Cary Grant.

În 1958 primeşte „Globul de Aur” pentru cel mai bun serial TV – „Alfred Hitchcock Presents”, iar după doi ani regizează filmul „Psycho” iar în 1963 – „The Birds”.Referitor la „Psyho”, se spune că, după ce a obţinut drepturile de autor pentru romanul lui Robert Bloch, cu 9.000 de dolari, Hitchcock a dorit să cumpere de pe piaţă toate copiile cărţii, pentru ca finalul să rămână cât mai puţin cunoscut pentru public.În anul 1968 a primit un Oscar onorific pentru întreaga sa carieră în cadrul ceremoniei Premiilor Academiei. În 1976, a regizat „Family Plot” cu Karen Black și Bruce Dern, în 1979, American Film Institute îi decernează premiul pentru întreaga carieră, iar Regina Angliei îi decernează, în acelaşi an, titlul de Sir. La 29 aprilie 1980, Alfred Hitchcock a trecut la cele veşnice, la Los Angeles.

În aproape jumătate de secol de carieră, Alfred Hitchcock a realizat peste 50 de filme şi a contribuit la afirmarea unor actriţe precum Joan Fontaine, Ingrid Bergman, Shirley McLane, Grace Kelly. Hitchcock a influenţat puternic arta filmului hollywoodian, de la realizarea scenariilor, alegerea şi îndrumarea actorilor până la subtilităţi regizorale sau tehnici de realizare a a suspansului.În anul 2012, thriller-ul psihologic „Vertigo” regizat în 1958 de Alfred Hitchcock, a fost votat cel mai bun film al tuturor timpurilor, într-un sondaj care a reunit 846 de critici şi 358 de regizori, organizat o dată la zece ani de revista „Sight and Sound” editată de British Film Institute.

Surse:

https://www.cinemagia.ro/actori/alfred-hitchcock-11071/

https://www.biography.com/filmmaker/alfred-hitchcock

https://www.oxforddnb.com/view/10.1093/ref:odnb/9780198614128.001.0001/odnb-9780198614128-e-31239

https://www.britannica.com/biography/Alfred-Hitchcock

https://www.npg.org.uk/collections/search/person/mp05410/sir-alfred-joseph-hitchcock

http://www.rador.ro/2017/08/13/portret-alfred-hitchcock-un-maestru-al- suspansului/

$$$

 29 aprilie - „Ziua Veteranilor de Război". Data la care este marcată această zi aminteşte de ziua de 29 aprilie 1902, atunci când regele Carol I a recunoscut pentru prima dată oficial titlul de veteran de război, la cererea supravieţuitorilor Războiului de Independenţă. Începând din 2008, Ziua Veteranilor de Război este celebrată în fiecare an, potrivit unei hotărâri de guvern. 

Regele Carol I a introdus titlul de veteran de război la 29 aprilie 1902. Participanţilor la Războiul de Independenţă din 1877 – 1878 li s-a asigurat acest statut alături de mijloace pentru un trai decent, pe măsura curajului şi a sacrificiilor de care au dat dovadă pe câmpul de luptă. La articolul 2, Înaltul Decret Regal din 29 aprilie 1902 prevedea: „Pentru ca fiecărui ostaş veteran să i se asigure liniştea şi ocupaţiunea pentru restul de viaţă, i se vor pune la dispoziţie cele necesare în acest scop, ca stimulent pentru generaţiile viitoare''. În Războiul de Independenţă (1877-1878), s-au sacrificat 10.000 de ostaşi din cei peste 58.000, care au constituit Armata de Operaţii. De asemenea, după primul război mondial au fost adoptate diferite legi, prin care participanţii la campanii şi urmaşii lor au primit diferite drepturi şi avantaje reparatorii. Astfel, prin Legea din 13 ianuarie 1918, participanţii la Primul Război Mondial care au fost decoraţi cu Medalia „Virtutea Militară'' de război clasa I, au primit o pensie viageră, iar prin Legea din 2 septembrie 1920, li s-au creat condiţii speciale de pensionare. În 1927, prin Decretul - lege nr. 1402 din 15 mai, ofiţerilor activi şi de rezervă care participaseră la Primul Război Mondial şi care fuseseră decoraţi cu Ordinul „Mihai Viteazul'', li s-au acordat loturi de teren sau loturi de casă, precum şi anumite gratuităţi.

În războiul de reîntregire care a dus la crearea României Mari, a fost mobilizată 11% din populaţia ţării, mai exact peste 880.000 de militari, iar izbânda finală a fost plătită cu jertfa a peste 335.000 morţi şi dispăruţi, a peste 75.000 de invalizi şi a circa 650.000 de morţi din rândul populaţiei civile. În cel de-al Doilea Război Mondial, armata României a pierdut peste 790.000 de militari, din care peste 92.000 au murit, peste 33.000 au fost răniţi şi peste 360.000 au fost dispăruţi pe cele două fronturi.Veteranii de război au primit o serie de drepturi şi avantaje şi în anii următori, printr-o serie de acte normative, precum Decretul nr. 1304 din 8 mai 1933, Decretul nr. 1056 din 6 mai 1936, Legea nr. 794 din 4 septembrie 1941, Legea nr. 310 din 24 aprilie 1945, Decretul-lege nr. 440 din 4 iunie 1945. Începând din 1948, aceste drepturi şi avantaje au fost revăzute, unele fiind chiar anulate.

În prezent, drepturile veteranilor de război sunt reprezentate de Asociaţia Naţională a Veteranilor de Război, membră a Federaţiei Mondiale a Vechilor Combatanţi, cu sediul la Paris. Aceste drepturi sunt garantate de Legea nr.49/1991 şi de Legea nr.44/1994, modificată şi completată prin Legea 303/2007. Guvernul a hotărât, prin HG nr.1222/10.10.2007, publicată în M.O. nr. 699/17.10.2007, ca „Ziua veteranilor de război” să fie marcată anual la 29 aprilie, în semn de recunoaştere a meritelor acestora pentru apărarea independenţei, suveranităţii, integrităţii teritoriale şi a intereselor României. În prezent mai sunt în viață foarte puțini de veterani de război (ieri auzeam cifra de 288 în toată țara) și văduve de război şi văduve de veterani de război, iar numărul acestora este în vertiginoasă scădere…

Ca în fiecare an la această dată, vă invit să citiți și versurile care urmează...

Se sting Veteranii!

Priveşte, copile, cum trec veteranii

În şiruri tăcute, bătrâni luptători

Se duc! Se topesc! Şi-odată cu anii

Dispar în neant, anonimi călători.

Se sting veteranii, lăsaţi în uitare,

Încet, în tăcere şi-n lacrimi se sting.

Şi nimeni nu-i plânge! Pe nimeni nu doare

Că mor veteranii! Nici ei nu mai plâng!

Priveste-i! Mai mișcă! Mai sunt încă vii!

Şi-așteaptă să sune... un ultim atac,

Căci astăzi sunt iarăşi în linia-ntâi

Şi-așteaptă semnalul! Şi rabdă! Şi tac!

Priveşte-i trecând, resemnaţi spre vecie,

Păşind maiestuos, ca lumea să ştie

Că n-au cerşit, nu s-au plâns, n-au crâcnit!

Au luptat, au muncit, au tăcut... şi-au murit!

De-ai fost general sau simplu soldat

Pe front nu contează! Nu este o lege

Să-ţi apere gradul. Eşti doar un bărbat

În luptă cu moartea. Şi moartea n-alege!

Din est până-n vest, întregul pământ

Cu sângele lor în război l-au udat.

Cu trupuri uitate sub cruci de mormânt

Tot drumul Golgotei a fost jalonat!

Iar cei ce-au scăpat de cumplitul infern

La matcă întorşi au fost aşteptaţi

Potrivit obiceiului nostru etern

La Aiud, la Sighet, la Piteşti, la Galaţi.

De-aceea, copile, când trec veteranii

Cu feţele supte, ca de sfinţi bizantini

Opreşte-te-n loc, căci ei sunt titanii

Istoriei noastre! Şi lor să te-nchini!

Sunt candele sfinte! Cât pâlpaie încă

Mai dă-le onoruri! Aceşti oameni triști

Ţi-au clădit viitorul în piatră şi-n stâncă

Şi-au murit pentru tine, ca tu să exişti!

Şi-acuma priveşte cum trec veteranii

În şiruri tăcute, eroi cerşetori!

Se duc! Se topesc! Şi-odată cu anii

Dispar în neant... inutili trecători!

Col. (r) Gheorghe Lăcătuşu, Veteran de război

Surse:

https://www.agerpres.ro/documentare/2018/04/29/ziua-veteranilor-de-razboi--98710

https://www.forter.ro/ministerul-apararii-nationale/29-aprilie-%E2%80%93-ziua-veteranilor-de-r%C4%83zboi/23431

http://www.condeiulardelean.ro/articol/29-aprilie-ziua-veteranilor-de-razboi?page=3

http://presamil.ro/ziua-veteranilor-de-razboi/

http://www.ra dioiasi.ro/stiri/prim-plan/29-aprilie-ziua-veteranilor-de-razboi/

$$$

 S-a întâmplat în 29 aprilie…

-„Ziua Veteranilor de Război"; 

-„Ziua internaţională a dansului"; marchează naşterea coregrafului francez Jean Georges Noverre (n.29.IV.1727; a murit la 19.X.1810), creator al baletului modern; se celebrează din anul 1982, la iniţiativa Comitetului Internaţional al Dansului din cadrul Institutului Internaţional de Teatru (ITI - UNESCO)

- 1483: Insula Gran Canaria este cucerită de regatul Castiliei. Insula va juca un rol important în expansiunea maritimă a Spaniei.

- 1830, 29.IV / 11.V:S-a născut Emanoil Bacaloglu, fizician, matematician şi chimist. Membru titular al Academiei Române (1879).Este primul organizator al învăţământului superior de fizică din România. S-a preocupat de elaborarea manualelor şcolare şi a cursurilor universitare, redactând manualul Elemente de algebră (1866), ca şi primul manual universitar de fizică – Elemente de fizică (1870). Emanoil Bacaloglu (n. 11/29 aprilie 1830, Bucureşti - d. 30 august 1891) a fost un fizician, chimist şi matematician român, de origine greacă.A fost profesor de fizică la Universitatea Bucureşti şi membru al Academiei Române din 1879.A participat la Revoluţia de la 1848.Este creditat cu primele lucrări ştiinţifice româneşti de matematică, fizică şi chimie, contribuind astfel la crearea terminologiei în limba română pentru aceste domenii.Este şi unul dintre principalii iniţiatori ai „Societăţii de ştiinţe fizice”, înfiinţată în 1890.

-1842: S-a născut Carl Millöcker, compozitor şi dirijor austriac (m. 1899)

- 1848: S-a născut Raja Ravi Varma, pictor indian (m. 2 octombrie 1906), cunoscut pentru scenele pictate din poemele epice indiene Mahabharata si Ramayana   

- 1854: S-a născut Henri Poincaré, matematician, astronom şi filosof francez; contribuţii la teoria funcţiilor, în domeniul ecuaţiilor diferenţiale sau al topologiei (unde a deschis un nou capitol, cel al topologiei algebrice); lucrări de fizică matematică şi mecanică cerească; studii de epistemologie; membru de onoare străin al Academiei Române din 1909 (m. 1912)

- 1863:S-a născut Konstantinos Kavafis, poet grec. Konstantinos Petrou Kavafis (n. Alexandria, Egipt) a fost un poet grec, una dintre figurile literare cele mai importante din secolul XX şi unul dintre ce mai mari exponenţi ai renaşterii limbii greceşti moderne.A scris o lirică a nostalgiei, sugerată de amintirea trecutului istoric, meditaţia filosofică şi pasiunea erotică. Se remarcă: valorificarea spiritului istoric, tendinţa descriptivă şi picturală, obiectivitatea la modul parnasian, folosirea simbolului şi a sugestiei, transparenţa imaginilor, limbajul de arhaică nobleţe şi sobrietate.Postum, în 1935, i-a apărut volumul Poiémata, Poeme.

- 1864: A murit Abraham Gesner, medic si geolog canadian, fondatorul industriei petroliere moderne.

- 1868: A avut loc, la Bucureşti, adunarea generală pentru fondarea Societăţii Filarmonice din România, la doi ani după ce avuseseră loc primele concerte simfonice din ţara noastră. În diferite perioade, Filarmonica din Bucureşti a fost condusă, pe rând, de Dimitrie Dinicu, George Enescu, George Georgescu şi alţii.În 1955 Filarmonica a căpătat numele de George Enescu.

 - 1877, 29.IV / 11.V: Adunarea Deputaţilor adoptă o moţiune prin care este declarată starea de război a României cu Imperiul Otoman; o zi mai târziu (30.IV/12.V) adoptă aceeaşi moţiune şi Senatul 

- 1879: S-a născut Sir Thomas Beecham (m.1961), dirijor englez autodidact.Îşi pune imensa avere în slujba promovării muzicii.A condus „Covent Garden”, a fondat mai multe orchestre, printre care „Royal Philarmonic Orchestra” (1947).

- 1882: S-a născut matematicianul Theodor Angheluţă; contribuţii în domeniul teoriei ecuaţiilor integrale şi al teoriei ecuaţiilor funcţionale; membru de onoare al Academiei Române din 1948 (m. 1964) 

- 1885: S-a născut Egon Erwin Kisch, ziarist şi scriitor ceh de limbă germană; activitate antifascistă; supranumit „reporterul frenetic" (după volumul său cu acest titlu) (m. 1948)

- 1885, 29.IV / 11.V: A murit Visarion Roman, publicist şi om politic; a editat, printre altele, pentru sate calendarul „Amicul poporului" (1861-1882), primul calendar din Transilvania cu alfabet latin; a organizat prima instituţie de credit român din Transilvania, Banca „Albina" (1871), pe care a condus-o până în 1884; membru corespondent al Societăţii Academice Române din 1877 (n. 1833)

- 1893: S-a născut Harold Urey, chimist american, laureat al Premiului Nobel pentru Chimie. Harold Clayton Urey (n. Walkerton, Indiana, Statele Unite - d. 5 ianuarie 1981 la La Jolla, California) a fost un chimistamerican, laureat al Premiului Nobel pentru Chimie (1934). A fost primul editor al Journal of Chemical Physics între anii 1933-1941.A descoperit deuteriu prin distilarea succesivă a hidrogenului lichid.În 1931, cu ajutorul asistenţilor săi, a demonstrat existenţa apei grele: oxidul de deuteriu D2O.Aceasta i-a adus recunoaşterea cu Premiul Nobel pentru Chimie, în 1934, conferit cu precizarea: „pentru descoperirea deuteriului". În 1940 a fost premiat cu „Medalia Davy”, iar în 1943 cu „Medalia Franklin”.A fost directorul grupului de cercetare a Proiectului Manhattan, pentru construirea bombei atomice, la Universitatea din Columbia.A publicat lucrări importante şi în domeniul geofizic, a originii sistemului solar şi a paleontologiei.În ultimii ani ai vieţii, Urey a iniţiat dezvoltarea sectorului «cosmochimic» (el este părintele acestui cuvânt). American Astronomical Society a instituit în cinstea sa „Premiul H. C. Urey”, care se dă pentru cercetări planetare şi tot cu numele său a fost „botezat” craterul lunii şi asteroidul 4716.

- 1895: S-a născut Sir Malcolm Sargent, dirijor englez (m. 1967)

- 1899: S-a născut Duke Ellington, pianist, compozitor şi dirijor american de jazz (m. 1974)

- 1907: S-a născut Fred Zinnemann, regizor şi producător american de film de origine austriacă (m. 1997) 

- 1918: A murit Barbu Ştefănescu-Delavrancea, scriitor, avocat şi om politic; membru titular al Academiei Române din 1912, vicepreşedinte al acestui for în perioada mai 1915 - aprilie 1918 (n. 1858).

- 1919: S-a născut Gérard Oury, regizor şi actor francez de film (m. 2006). 

- 1925: S-a născut inginerul Alexandru Timotin, specialist în electrotehnică; contribuţii privind energia şi forţele electromagnetice; membru titular al Academiei Române din 1999 (m. 2007)

- 1927: S-a născut Virgil Cândea, istoric al culturii române medievale şi moderne; cercetări despre umanismul românesc, imaginea culturii româneşti în lume, creaţii româneşti în colecţii străine; membru titular al Academiei Române din 1993, vicepreşedinte al acestui for între anii 1998-2002 (m. 2007). 

- 1928: A avut loc inaugurarea oficială a Monumentului lui Ştefan cel Mare, amplasat în zona centrală a oraşului Chişinău.     

- 1929: S-a născut dirijorul Paul Popescu; fost dirijor al Orchestrei Naţionale Radio

- 1931: S-a născut, la Independenţa, jud. Galaţi, Ilie Tănăsache, prozator român. A fost redactor la ziarul Viaţa nouă din Galaţi (1950-1967) şi secretar literar al Teatrului de Stat din acelaşi oraş (1967-1968). A publicat volumele de povestiri: Prin parbriz râdea o fată (1955), Ape fără maluri (1967), Timpul fără cusur (1967), Înaintea ultimei căderi (1969) etc.

- 1936: S-a născut dirijorul indian Zubin Mehta

- 1936: S-a născut poetul Gheorghe Tomozei (m. 1997).Liric, modern în expresie, tradiţionalist în conţinut. Volumul de debut, Pasăre albastră (1957), este urmat de Steaua polară (1960), Vârsta sărutului (1963), Noapte de echinox (1964), Efigii (1972), Gloria ierbii (1975), Poema patriei (1977) şi altele.A publicat şi proză, memorialistică, literatură pentru copii etc.

- 1939: A murit Petre Iorgulescu-Yor, pictor român (n. 1890). Petre Iorgulescu - care va adăuga numelui forma prescurtată Yor, s-a născut în familia demnitarului Constantin Iorgulescu. Tatăl său îl încurajează şi susţine pentru o carieră politică, Petre Iorgulescu, devenit avocat, este ales în 1917 deputat.Datorită vocaţiei artistice manifestată încă din adolescenţă, Petre Iorgulescu se înscrie în 1918 în societatea Arta română, apoi, în 1919 pleacă la Paris pentru studii.Urmează cursurile Academiei Julian şi Academiei moderne a lui Othon Friesz; simultan frecventează şi atelierul lui Maurice Denis. În 1920 şi-a făcut debutul cu o expoziţie personală, deschisă la Maison d’Art în Bucureşti. Din acest an, Petre Iorgulescu Yor devine o prezenţă constantă pe simezele Saloanelor Oficiale din Bucureşti şi Paris, precum şi în expoziţiile grupărilor Grupul Nostru, Tinerimea Artistică şi Criterion. În anul 1929 i s-a decernat medalia de aur pentru Expoziţia Internaţională deschisă la Barcelona, iar în 1938 i s-a premiat o lucrare la Salonul Oficial din Paris.Lucrările sale converg spre un modernism temperat, influenţat de postimpresionism, fovism, expresionism, artistul menţinându-se în linia construcţiei realiste a tabloului. 

- 1941: S-a născut Mircea Veroiu, regizor român de film. Mircea Veroiu (n. Târgu Jiu - d. 26 decembrie 1997) a fost un regizor, actor si scenarist român.A urmat Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică, pe care îl absolvă în 1970.În anii 1970, Mircea Veroiu se impune printre cei mai apreciaţi regizori din generaţia sa. Abordează subiecte variate şi, dând dovadă de tact în relaţia cu organele de cenzură, va putea produce, în medie, un film pe an. Spre mijlocul deceniului se arată tot mai interesat de genul western, urmărind în paralel evoluţia aşa-numitelor western spaghetti (produse în Italia şi Spania); participă la conturarea genului „ostern” (replica ţărilor din „Blocul de Est”), atât în calitate de regizor, cât şi ca actor.

- 1944: A încetat din viaţă Aleksei S. Novikov – Priboi (n.1877), prozator rus sovietic. A scris povestiri despre viaţa marinărească (Marinarii de pe submarin; Femeia şi marea, 1928) şi romanul Ţuşima (1933-1935) – inspirat dintr-un episod al războiului ruso-japonez. 

- 1945: Adolf Hitler se căsătoreşte cu Eva Braun în buncărul din Berlin şi îl desemnează pe amiralul Karl Dönitz ca succesor. 

- 1945: Trupele americane elibereaza 32 000 de prizonieri din lagarul de concentrare nazist de la Dachau

- 1945: La Caserte (Italia) a fost semnată capitularea trupelor germane din această ţară (la sfârşitul celei de-a doua conflagraţii mondiale)

- 1947: A trecut la cele veşnice, în Vaţa de Jos, jud. Hunedoara, Gheorghe Ciuhandru (n.1875), preot publicist român. A militat pentru apărarea şcolilor confesionale româneşti din eparhia Aradului împotriva tendinţelor de maghiarizare. A lăsat numeroase lucrări de teologie şi istorie.A fost membru de onoare al Academiei Române (1946).

- 1951: S-a născut, la Bucureşti, Bogdan Ulmu, regizor şi scriitor român. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Din 1991 lucrează ca regizor la Teatru „Luceafărul” din Iaşi. Este autorul volumelor: Saltul (1975), Sub semnul teatrului (1980), Caiete de regie (1985), Jurnal de medic (2000), Ion Creangă, dramaturg fără voie (2001), Mic dicţionar Caragiale (2001) etc.

 - 1954: S-a născut Jerry Seinfeld, actor american de comedie

- 1955: A murit Daniel Danielopolu, medic, fiziolog şi farmacolog; a fondat şi condus Institutul de Fiziologie Normală şi Patologică al Academiei Române (1948-1955); a iniţiat înfiinţarea Academiei de Medicină; a abordat, printre primii în lume, o concepţie nouă în descoperirea funcţiilor biologice, numită azi concepţia cibernetică, legată de prezentarea organismelor şi a funcţiilor organelor ca sisteme; membru de onoare al Academiei Române din 1938 (n. 1884)

- 1957: S-a născut Daniel Day-Lewis, actor britanic de teatru şi film

- 1958: S-a născut actriţa americană de film, Michelle Pfeiffer

- 1960: A murit dramaturgul I. Valjan (pseudonimul lui Ioan Al. Vasilescu), de profesie avocat (n. 1881)

- 1970: S-a născut André Agassi, fost jucător american de tenis, câştigător a 8 titluri de Grand Slam şi a medaliei olimpice de aur; a câştigat 17 turnee ATP Masters Series, mai multe decât orice alt jucător

- 1970: S-a născut actriţa de film americană Uma Thurman

- 1975: A murit Radu Demetrescu-Gyr, poet, dramaturg şi eseist; pentru apartenența sa la mişcarea legionară a făcut aproape 20 de ani de detenţie politică.

- 1975: Este lansat la apă, în portul Constanţa, primul mineralier, Tomis, de mare tonaj construit de navaliştii constănţeni. 

- 1976: A murit Emanoil Hagi-Mosco, istoric şi publicist; contribuţii în domeniul heraldicii româneşti; membru fondator al Comisiei de heraldică, genealogie şi sigilografie (n. 1882)

- 1980: A încetat din viaţă Sir Alfred Joseph Hitchcock (n.1899), cineast britanic. Stabilit în S.U.A. (1940). Maestru al suspansului.Personajele sale sunt victime ale secolului angoasei (Femeia dispărută, 1929; Rebecca, 1940 – Premiul Oscar pentru cel mai bun film; Fascinaţie, 1945; Notorius, 1946; Psihoză, 1960; Păsările, 1963)

- 1982: A murit regizorul de film Doru Năstase (n. 1933) 

-1997: A intrat în vigoare Convenţia privind interzicerea armelor chimice (adoptată la 3.IX.1992, în cadrul Conferinţei pentru dezarmare de la Geneva; România a semnat această Convenţie în prima zi de la deschiderea ei pentru semnare, 13.I.1993, a ratificat-o la 9.XII.1993 şi a depus instrumentele de ratificare la 15.II.1995) 

- 2004: A murit violoncelistul şi dirijorul de origine română Emil Klein, stabilit în Italia (n. 1955)

- 2005: A murit inginerul chimist Mircea Desideriu Banciu; cercetări de sinteză organică şi mecanisme de creaţie; membru titular al Academiei Române din 2000 (n. 1941)

- 2006: A murit economistul american John Kenneth Galbraith; adept al teoriei societăţii industriale conduse de o tehnostructură; teoretician al fenomenului managementului (n. 1908, în Canada)

- 2008: A murit chimistul elveţian Albert Hofmann, cel care a descoperit accidental drogul halucinogen LSD (n. 1906)

 - 2011: Căsătoria Prinţului William cu Kate Middleton.

&&&

 Un avocat intră într-un stabiliment de lux și cere direct:

— Vreau să petrec noaptea cu Alicia!

— Domnule, Alicia este cea mai exclusivistă fată a noastră. Costă 3.000 de euro pe noapte, îl avertizează recepționerul.

— Nicio problemă, răspunde avocatul și scoate teancul de bani.

A doua zi, avocatul revine.

— Tot pe Alicia o vreau.

— Vă reamintesc, tariful este de 3.000 de euro...

— Știu, știu. Poftim banii.

A treia seară, scena se repetă. Avocatul plătește încă 3.000 de euro și urcă în cameră. Dimineața, înainte ca el să plece, fata, vizibil impresionată și curioasă, îl întreabă:

— Auzi, dar tu de unde ești de loc? Că ești cel mai generos client pe care l-am avut vreodată.

— Sunt din Craiova, răspunde avocatul sec.

— Serios? Și părinții mei sunt tot din Craiova... ce coincidență!

— Nu e nicio coincidență, domnișoară, spune avocatul în timp ce își aranja cravata în oglindă. Știu foarte bine cine sunt părinții tăi. Din păcate, au murit într-un accident de mașină săptămâna trecută, iar eu sunt executorul lor testamentar.

Fata înlemni, cu lacrimi în ochi:

— Și... moștenirea?

— Exact despre asta e vorba. Partea ta din moștenire a fost de fix 9.000 de euro. Tocmai am terminat să ți-i înmânez în ultimele trei nopți.

MORALA: Orice ai face și oricum s-ar învârti roata, un  avocat tot te arde!

$##

 Omul care ți-a făcut pașii posibili

Înainte să te gândești prea mult la viață, la istorie sau la oameni care au schimbat lumea, privește-ți încă o dată picioarele și realizează că lucrul aparent banal pe care îl porți există astăzi într-o formă accesibilă pentru aproape oricine datorită unui om despre care aproape nimeni nu vorbește, un om care nu a avut parte de recunoaștere în timpul vieții, care nu a devenit bogat și care nu a apucat să vadă cu adevărat impactul a ceea ce a creat, dar care, în liniște, a schimbat definitiv modul în care trăiesc milioane de oameni.

Jan Ernst Matzeliger nu a avut avantajele pe care le au de obicei cei care ajung în manuale, nu a avut sprijin, nu a avut studii formale și nici măcar un mediu care să-l încurajeze, însă avea ceva mult mai rar, o minte care nu accepta limitele impuse de alții și o răbdare care l-a ținut nopți întregi lucrând la o problemă pe care lumea o considera imposibilă, iar în acea cameră mică, cu materiale simple și improvizații, a reușit să creeze o mașină care nu doar că a rezolvat problema, ci a schimbat complet regulile jocului.

Până atunci, pantofii erau un lux, ceva ce nu toată lumea își permitea, iar procesul de realizare era lent, dificil și dependent de mâini experimentate, însă invenția lui a rupt acest lanț, a făcut producția mai rapidă, mai eficientă și, cel mai important, a făcut ca pantofii să devină accesibili pentru oamenii obișnuiți, pentru copii, pentru muncitori, pentru toți cei care până atunci nu aveau acest privilegiu, transformând ceva esențial dintr-un lux într-o necesitate la îndemâna tuturor.

Și totuși, în timp ce lumea începea să beneficieze de rezultatul muncii lui, el a rămas în umbră, lucrând în continuare, fără să fie ridicat pe un piedestal, fără să fie văzut ca un geniu, într-o societate care nu era pregătită să recunoască valoarea unui om ca el, iar atunci când boala l-a doborât, a plecat din această lume prea devreme, fără să știe că ceea ce a construit nu se va opri niciodată.

Anii au trecut, iar numele lui a fost aproape uitat, în timp ce invenția lui a devenit parte din viața de zi cu zi, o dovadă tăcută că uneori cei care schimbă lumea nu sunt cei care primesc aplauze, ci cei care, în ciuda tuturor obstacolelor, aleg să continue, să creeze și să nu accepte că ceva este imposibil doar pentru că alții nu au reușit.

Poate că adevărata măsură a unui om nu stă în cât de cunoscut devine, ci în câte vieți schimbă fără ca oamenii să-i știe numele.

Tu te-ai întrebat vreodată câți oameni necunoscuți îți fac viața mai ușoară în fiecare zi?

#istorie #inspirație #curaj #inven ții #respect

$$$

 Mâna care nu s-a oprit niciodată

În iulie 1940, în orașul Kaunas din Lituania, într-o lume care se închidea încet peste mii de oameni fără scăpare, Yukiko Sugihara privea în tăcere cum mâna soțului ei începea să tremure, în timp ce el continua să scrie vize fără oprire, una după alta, ore întregi, până când degetele i se încleștau și încheietura i se umfla, iar afară, dincolo de ferestrele consulatului japonez, mii de refugiați evrei așteptau cu speranța că o semnătură le-ar putea salva viața.

Avea doar 27 de ani, era mamă a trei băieți mici și trăia într-o țară care devenea, cu fiecare zi, o capcană mortală, în timp ce soțul ei, Chiune, consul japonez trimis oficial pentru misiuni diplomatice, devenea fără să știe ultima șansă pentru acei oameni disperați care fugiseră din Polonia ocupată de naziști și ajunseseră în Lituania, doar pentru a fi prinși din nou între două puteri.

Refugiații aveau nevoie de vize, orice vize, iar când un consul olandez le oferise documente pentru Curaçao, o insulă îndepărtată care nu cerea formalități stricte de intrare, totul depindea acum de un singur lucru: un permis de tranzit prin Japonia, iar acel permis putea fi dat de un singur om.

Chiune a cerut voie de la Tokyo de trei ori, iar de fiecare dată răspunsul a fost același, rece și categoric, fără excepții, fără îndoială, fără umanitate, pentru că Japonia era aliată cu Germania nazistă, iar orice ajutor acordat evreilor putea fi considerat o trădare.

În acea noapte, într-un moment în care viața lor putea lua o întorsătură ireversibilă, Chiune i-a cerut părerea soției sale, iar Yukiko, fără să știe cât de mult îi va costa acea decizie, i-a spus simplu să facă ceea ce este corect, lăsând în urmă siguranța pentru a salva vieți.

A doua zi, el a început să scrie, iar ea a rămas lângă el, nu ca o simplă martoră, ci ca o parte tăcută și esențială a acestui act de curaj, aducându-i mâncare, ceai, vegheând asupra lui și, mai ales, îngrijindu-i mâna care începea să cedeze sub povara gestului repetat, aplicând comprese calde, masându-i degetele, ținându-l în picioare atunci când corpul lui voia să cedeze.

Zilele treceau, rândul de oameni nu se micșora, iar când ordinul de plecare a venit, el nu s-a oprit, scriind în hotel, în gară, pe bagaje, pe genunchi, până în ultima clipă, aruncând vizele pe fereastra trenului către oamenii care alergau disperați, iar ea era acolo, ținând totul în echilibru, într-o tăcere care nu cerea recunoaștere.

În doar 29 de zile, au fost emise peste 2.000 de vize, care au salvat aproximativ 6.000 de oameni, iar astăzi, urmașii lor sunt zeci de mii, o lume întreagă născută din acele foi de hârtie scrise cu o mână obosită și susținută de o prezență nevăzută.

După război, prețul a fost greu: concediere, sărăcie, pierderea unui copil, ani de separare, o viață trăită departe de recunoaștere, iar Yukiko a rămas în umbră, crescând singură copiii, purtând în tăcere povara alegerii făcute.

Abia după zeci de ani, când supraviețuitorii au început să-i caute și să-i găsească, povestea a ieșit la lumină, însă chiar și atunci, istoria a ales să-l amintească mai ales pe el, uitând că fiecare semnătură a fost posibilă pentru că cineva, în liniște, a spus „da” atunci când era mai ușor să spună „nu”.

Yukiko Sugihara nu a salvat vieți cu o ștampilă, ci cu răbdare, cu curaj tăcut și cu o prezență care nu a cerut niciodată recunoaștere, dar fără de care acea mână nu ar fi putut continua să scrie.

Poate că uneori istoria nu uită din neatenție, ci pentru că poveștile cele mai puternice sunt cele care nu caută lumină, iar întrebarea rămâne, într-un colț tăcut al conștiinței noastre: câte vieți au fost schimbate de oameni pe care nimeni nu i-a văzut?

#YukikoSugihara #ChiuneSugihara #Istorie #Curaj  #PovestiAdevarate

$$$

 Omul care nu s-a simțit niciodată om

Într-o casă mare din nordul Japoniei, unde totul părea să aibă locul lui și unde oamenii importanți veneau și plecau fără să observe tăcerea unui copil, Osamu Dazai a crescut înconjurat de privilegii care nu au reușit niciodată să atingă golul din interiorul lui, pentru că, deși avea tot ce ar fi putut însemna o viață confortabilă, simțea că privește lumea printr-un geam, ca și cum ar fi fost prezent, dar niciodată cu adevărat parte din ea.

În timp ce părinții lui erau absenți, ocupați cu propriile vieți, el a învățat să joace un rol, să zâmbească, să fie plăcut, să ofere oamenilor exact ceea ce așteptau, construind o mască atât de convingătoare încât nimeni nu a mai pus la îndoială ceea ce vedea, deși în spatele acelei aparențe se afla un om care nu înțelegea cum funcționează ceilalți și care se simțea străin chiar și de propria existență.

La douăzeci de ani, când a întâlnit pe cineva care îi împărtășea rătăcirea, a crezut că a găsit o ieșire, dar acel moment s-a transformat într-o tragedie care avea să-l urmărească toată viața, pentru că ea nu s-a mai întors, iar el a rămas, purtând vina unei supraviețuiri care nu i-a adus ușurare, ci o povară și mai mare.

A început să scrie nu pentru faimă, ci pentru a da formă unor lucruri pe care nu le putea spune altfel, iar cuvintele lui au devenit un fel de confesiune continuă despre efortul de a părea normal, despre singurătatea care nu poate fi explicată și despre acea senzație că, indiferent cât de bine te adaptezi, nu aparții cu adevărat nicăieri.

Succesul a venit, dar nu a vindecat nimic, pentru că nu a schimbat ceea ce era în interior, iar în încercarea de a liniști acel zgomot constant, a căutat refugiu în lucruri care nu făceau decât să adâncească ruptura dintre el și lume, lăsând în urmă relații fragile și încercări repetate de a pune capăt unei lupte pe care nu o putea câștiga.

Când a scris „No Longer Human”, nu a creat doar un roman, ci a deschis o ușă către o parte din sine pe care puțini o arată, transformând durerea într-o poveste în care milioane de oameni aveau să se regăsească, recunoscând pentru prima dată că nu sunt singuri în ceea ce simt.

Și totuși, la scurt timp după ce a oferit lumii acest dar, a ales să plece definitiv, într-un gest care nu poate fi redus la un moment, ci trebuie înțeles ca finalul unei lupte lungi, purtate în tăcere, între dorința de a trăi și incapacitatea de a găsi un loc în care să se simtă întreg.

Poate că moștenirea lui nu stă doar în paginile pe care le-a scris, ci în faptul că a dat voce unor trăiri pe care mulți le ascund, arătând că ceea ce pare rușinos sau de neînțeles este, de fapt, mai comun decât credem.

Și rămâne o întrebare care nu aparține trecutului, ci prezentului: câți oameni trăiesc în jurul nostru purtând o mască perfectă, în timp ce, în interior, se simt complet singuri?

#OsamuDazai #NoLongerHuman #SanatateMintala #LiteraturaJaponeza #Po vestiAdevarate