vineri, 10 aprilie 2026

$$$

 S-a întâmplat în 10 aprilie1932: În această zi, s-a născut Omar Sharif, actor de film american de origine egipteană. Omar Sharif (născut Michel Demitri Shalhoub, Alexandria, Egipt – d. 10 iulie 2015, Cairo) a a debutat în filmul egiptean Cerul infernului (1953), semnat de regizorul Yussef Shahin; pelicula a fost remarcată în mai 1964, în cadrul Festivalului de la Cannes. Primul rol în limba engleză interpretat de Sharif a fost în producția pentru televiziune Lawrence al Arabiei (1962).Ulterior, actorul s-a stabilit la Hollywood, unde a mai jucat în Doctor Jivago (1965), Funny Girl (1968, film în care interpretează două cântece) ș.a. A participat ca actor în peste o sută de producții.

Michel Demitri Shalhoub este fiul lui Joseph Shalhoub, negustor de lemn prețios, și al lui Claire Saada, imigranți libanezi din Zahle. Crescut în spiritul religiei greco-catolice melkite, s-a convertit la Islam în 1955 pentru a se putea căsători cu actrița Faten Hamama. A urmat cursurile Colegiului Englez Victoria din Alexandria, unde a studiat matematica, fizica, franceza și alte cinci limbi străine pe care le vorbește în mod curent: araba, engleza, greaca, italiana și turca. După ce a obținut diploma în matematică și fizică a lucrat timp de cinci ani de zile în întreprinderea de lemn prețios a tatălui său, înainte de a studia arta actoriei la Royal Academy of Dramatic Art din Londra.În 1954, în vârstă de 22 ani, Sharif s-a reîntors în Egipt și este descoperit de compatriotul său, cineastul Yussef Shahin. Își face debutul în filmul „Sira` Fi al-Wadi", sub numele de Omar El Sharif. Omar El-Sharif devine o mare stea de cinema, fiind vedeta a 26 de filme egiptene. Se căsătorește cu actrița Faten Hamama, pentru care trece la islam, și cu care are un băiat Tarek, care și-a câștigat și el popularitatea, ca actor, în lumea arabă. Omar Sharif a divorțat de ea în 1968 și nu s-a mai recăsătorit.

În 1962, la 30 de ani, a jucat rolul prințului deșertului Ali Ibn Kharish în primul său film occidental „Lawrence al Arabiei” regizat de David Lean și cu Peter O'Toole în rolul titular. Creditat sub numele de Omar Sharif, acest rol îi va aduce o celebritate mondială imediată, precum și un glob de aur pentru cel mai bun actor într-un rol secundar (în 1963), o nominalizare pentru premiul Oscar pentru cel mai bun actor într-un rol secundar (1963). A fost un debut fulminant într-o carieră internațională și o recunoaștere în cinematografia mondială.Se mută împreună cu fiul său la Hollywood, unde a semnat un contract pe șapte ani cu Studiourile „Columbia Pictures” și se desparte de soție, de comun acord, având ca motiv incompatibilitatea vieții de cuplu cu viața de actor internațional, asta în ciuda sentimentelor care încă îi mai leagă. În 1965 are un succes mondial în filmul „Doctor Jivago”, regizat de David Lean, pentru care obține un al doilea Glob de aur pentru rolul doctorului, poet rus Yuri Jivago.

Omar Sharif a jucat în mai mult de 60 de filme americane și franceze cu Anthony Quinn, Catherine Deneuve, Jean-Paul Belmondo, Barbra Streisand, Henri Verneuil și alții.În 1999 joacă în filmul „The 13th Warrior" regizat de John McTiernan. În 2003 joacă rolul unui băcan filosof în filmul „Monsieur Ibrahim et les fleurs du Coran" regizat de François Dupeyron, rol pentru care este recompensat cu premiul César pentru cel mai bun actor în 2004. În 2005 îl dublează pe leul Aslan în adaptarea franceză animată a filmului fantastic „Le Monde de Narnia", capitolul 1 – Le lion, la sorcière blanche et l'armoire magique. În 2006 este povestitorul din versiunea engleză a filmului „O Gengis" realizat de Alan Simon.

Omar Sharif a fost unul dintre cei mai mari jucători de bridge din lume. A scris o carte de bridge și de asemenea face comentarii despre acest joc pentru mai multe ziare dintre care este de amintit Le Figaro din Franța.La Olimpiada de Bridge de Deauville, a jucat în echipa Egiptului, înfruntându-se cu echipa campionului mondial Giorgio Belladonna. Câțiva ani mai târziu participă la un turneu internațional organizat de Lancia Team. În fiecare oraș câștigătorul primea o mașină. Omar a câștigat 24 de automobile. A dat numele mai multor jocuri video și frecventa asiduu cazinourile franceze. Omar Sharif este cunoscut și pentru pasiunea sa pentru caii de rasă și pentru cursele hipice. Putea fi văzut adesea pe hipodromurile din Franța. A trăit mai mulți ani într-un hotel parizian care îl găzduia în mod gratuit.

A avut o legătură sentimentală cu protagonista filmului „Funny girl”, actrița și cântăreața Barbra Streisand și cu actrița franceză Catherine Deneuve. A suferit o operație bypass la inimă în 1992 și a mai suferit un infarct ușor în 1994. Pe 5 august 2003 a fost condamnat la închisoare pentru o lună pentru că a lovit un polițist și a fost nevoit să plătească o sumă considerabilă pentru daunele aduse polițistului. În noiembrie 2005, i-a fost conferită medalia de onoare UNESCO ca recunoaștere pentru contribuția sa semnificativă în lumea cinematografiei. Această onoare, care poartă numele marelui regizor rus Serghei Eisenstein, a fost dată numai de 25 de ori până acum. Se spune că ar fi fost pus pe lista neagră a mișcării Al-Qaida în noiembrie 2005, pentru că a citit din Sfântul Petru într-un film produs pentru televiziunea italiană. De altfel și în alte ocazii, el a susținut toleranța musulmanilor față de evrei și creștini. De asemenea, și-a manifestat sprijinul pentru nepotul său homosexual și evreu, Omar Sharif jr. Actorul Omar Sharif a murit la vârsta de 83 de ani, în urma unui infarct, la 10 iulie 2015, la Cairo.

Surse:

https://www.cinemagia.ro/actori/omar-sharif-3906/

https://www.britannica.com/biography/Omar-Sharif

https://www.imdb.com/name/nm0001725/bio

https://www.mediafax.ro/life-inedit/biografie-omar-sharif-o-legenda-a-cinematografiei-internationale-a-jucat-in-peste-100-de-filme-video-14574848

https://www.ziarulmetropolis.ro/a-murit-omar-sharif-la-83-de-ani/

https://adevarul.ro/entertainment/celebritati/actorul-omar-sharif-murit-varsta-83-ani-1_559fd641f5eaafab2c6f71e5/index.html

$$$

 S-a întâmplat în 10 aprilie 1937: La această dată, principele Nicolae, fiul regelui Ferdinand şi al reginei Maria, a fost decăzut din rangul de membru al familiei regale, printr-un decret regal, ca urmare a căsătoriei morganatice cu Ioana Dumitrescu-Doleti. El s-a exilat în acelaşi an, sub numele de Nicolae Brana.

Alteţa Sa Regală Principele Nicolae al României s-a născut la Sinaia, la 5/18 august 1903, şi a fost botezat de către Ţarul Rusiei, Nicolae al II-lea, al cărui prenume îl purta. A fost regent al României între anii 1927 şi 1930. A murit la 9 iulie 1978, la Madrid și a fost înmormântat la Lausanne, în Elveţia. Principele Nicolae, alintat Nicky, a copilărit la Sinaia şi la Bucureşti şi a devenit ofiţer al armatei române. A fost un tânăr impetuos, plin de viaţă, pasionat de maşini şi de viteză. A studiat la Colegiul Eton, în Anglia, şi l-a avut drept tutore pe Mr Hansell, care se ocupase şi de Prinţul de Wales. A fost membru al Organizaţiei Cercetaşilor din România, şi-a oferit Înaltul Patronaj Societăţii pentru Îmbunătăţirea Rasei Canine din România şi a făcut parte din primul Comitet de conducere al Asociaţiei Creştine a Tinerilor YMCA din România (înfiinţată, în 1919, de către Regina Maria). Celebrul castel al Iuliei Hasdeu, de la Câmpina, i-a fost lăsat prin testament, de către Bogdan Petriceicu Hasdeu, în anul 1906, Principelui Nicolae, care însă nu l-a acceptat. La 20 iulie 1927, a devenit regent al României şi a exercitat direcţia Consiliului de Regenţă până la 8 iunie 1930, când fratele lui, Carol al II-lea, a fost proclamat rege. După venirea pe tron a fratelui său, principele Nicolae a primit funcţii onorifice, precum acelea de inspector general al armatei şi de preşedinte al Consiliului Superior al Aeronauticii.

S-a căsătorit, la 28 octombrie 1931, cu Ioana Dumitrescu-Doletti. Căsătoria nu a fost recunoscută de regele Carol al II-lea, care a hotărât să-l trimită pe fratele său în două călătorii succesive, în Europa şi în Statele Unite. Relaţiile dintre fraţi au devenit tot mai tensionate, Nicolae neacceptând să îi fie anulată căsătoria. La 9 aprilie 1937, Carol al II-lea l-a exclus din familia regală, iar începând cu 10 iulie i-a suprimat titlurile şi drepturile dinastice şi l-a autorizat să poarte numele de Nicolae Brana. Și-a recâștigat dreptul de a se numi Nicolae de Hohenzollern începând cu 10 iulie 1942, prin decizia regelui Mihai I. Principele Nicolae a părăsit România, plecând în Spania, apoi în Elveţia. După instaurarea regimului comunist în România, a sprijinit organizaţiile exilului românesc, printre care Institutul Român de la Freiburg (şi biblioteca), revistele Libertatea Românească şi Fapta, tipărite la Madrid, şi Editura Factum. A înfiinţat, la Paris, Centrul Român de Cercetări, iar în 1954, Uniunea Asociaţiilor Române din Germania.

După moartea soţiei sale, în 1963, s-a căsătorit, a doua oară, în 1967, cu Thereza Figueira de Mello, originară din Venezuela. Principele Nicolae s-a întâlnit, în exil, cu regele Mihai și soția sa Ana, o singură dată, în Elveția. Spre sfârşitul vieţii, a început să-şi scrie memoriile, dar nu a apucat să finalizeze decât o mică parte din vastul plan pe care şi-l făcuse. A murit la Madrid, la 9 iulie 1978, în vârstă de şaptezeci şi cinci de ani, și a fost înmormântat la Lausanne, alături de prima soție.

Surse:

http://www.romaniaregala.ro/jurnal/115-ani-de-la-nasterea-principelui-nicolae-al-romaniei/

https://www.istorie-romaneasca.ro/fisa-biografica-principele-nicolae-1903-1978/

https://adevarul.ro/locale/focsani/femeia-principele-nicolae-fost-exclus-casa-regala-romaniei-era-frumusete-discutabila-inzestrata-atractiile-viciului-1_5aa91e04df52022f758c1e4d/index.html

https://www.wattpad.com/213704910-destine-regale-uitate-printul-nicolae-al-romaniei

https://www.rfi.ro/politica-102447-pagina-de-istorie-povestea-principele-nicolae-decazut-drepturi-femei

$$$

 S-a întâmplat în 10 aprilie1959: În această zi, a murit juristul Ioan P. Papp; rol însemnat în reorganizarea justiţiei transilvane după 1918; cercetările sale se referă la aspecte ale literaturii juridice şi istorice privind trecutul Transilvaniei; membru de onoare al Academiei Române (n. 1878). A publicat lucrări juridice şi istorice privind Transilvania (Cărţile funduare. Colecţie de legi, regulamente, ordonanţe şi formulare, 1922; Procesul Memorandului românilor transilvăneni, 2 vol., 1933-1934). 

S-a născut în Beiuș ca fiu al avocatului Paul Papp, care s-a remarcat ca un susținător al elevilor săraci. Înainte de a îmbrățișa avocatura, tatăl său a fost judecător în Vașcău, post pe care a trebuit să-l părăsească pentru a se dedica luptei naționale. Ioan P. Papp a absolvit Liceul românesc din Beiuș și a urmat Facultatea de Drept a Universității din Cluj. Tot aici își obține și doctoratul în științe juridice. La absolvire i se propune un post de funcționar în Ministerul Justiției, la Budapesta. După trecerea examenului de avocat și obținerea titlului de doctor în științe juridice se va căsători cu Veturia Bontescu, nepoată a marelui George Barițiu, fiică a avocatului Mihai Bontescu din Hațeg și soră a cunoscutului avocat, apoi ministru, Victor Bontescu. 

În urma căsătoriei se stabilește pentru o perioadă în Hațeg, apoi în Deva și Beiuș. În cele din urmă își deschide birou de avocat în Brad (1903),unde rămâne până în anul 1919. A fost printre altele jurist consult pentru Gimnaziului român din Brad și al Băncii „Crișana”.În anii petrecuți în Țara Zarandului a depus eforturi nu doar în apărarea drepturilor românilor de aici, ci pentru ridicarea lor economică și culturală. A fost un mare susținător al școlilor din zonă. Din punct de vedere politic, a fost adeptul activismului, integrându-se în grupul de la Orăștie, alături de Aurel Vlad, A. Vaida-Voevod, Iuliu Maniu etc, fiind un apropiat al protopopului Vasile Damian, ajuns deputat în parlamentul de la Budapesta.

Împreună cu protopopului ortodox Vasile Damian, cu avocatul Pavel Oprișa și profesorul Ioan Radu organizează în august 1904 o impresionantă adunare generală a Societății pentru Fond de Teatru Român, la Brad. După Unire, primește sarcina, alături de dr. Ioan Suciu și maiorul Florian Medrea, de a organiza regimentul românesc de voluntari din Zarand, botezat sugestiv Regimentul Horea. În cadrul Consiliului Dirigent, a făcut parte din echipa de la resortul de Justiție, al cărui responsabil era dr. Aurel Lazăr, îndeplinind funcția de șef de secție, alături de dr. Cornel Crăciunescu. În această calitate înființează „Fondul imprimantelor” și „Fondul cărților funduare”, iar mai apoi „Buletinul justiției”; a înființat și o tipografie, precum și o casă de odihnă la Sovata („Casa magistraților”).

În anul 1919, dată fiind pregătirea și experiența sa, va fi numit consilier al Curții de Apel Cluj, ajungând în cele din urmă prim-președinte al acesteia (1939-1944). Pentru perioada 1920-1923 va fi numit președinte de secție la Curtea de Apel din Oradea, după care revine la Cluj. Chiar dacă i se oferă mai multe oportunități în carieră, de pildă consilier la Curtea de Casație, nu va părăsi Curtea de Apel din Cluj. A făcut parte și din Consiliul Superior al Magistraturii. Ca magistrat excepțional, prin cinstea și pregătirea sa, omenia dovedită, ajunge să se bucure de o faimă binemeritată. Într-un articol publicat în revista Transilvania (publicația oficială a Astrei), cu ocazia pensionării sale (ianuarie 1945) este numit „patriarhul magistraturii ardelene”.În 27 mai 1946 a fost primit membru de onoare al Academiei Române, calitate ce o va pierde după reformarea acestei instituții (1848).Este repus în drepturi în 3 iulie 1990.

A publicat diferite lucrări juridice: „Proceduri de moștenire în Ardeal” (1921), „Cartea funduară” vol. I (1923), „Procedura civilă din Ardeal” (vol. I-III, 1925), „Legea cambială” (1922), „Legea cecului” (1923), „Dreptul de autor” (1923), „Norme de drept imobiliar” (1923), „Instaurarea justiției românești în Ardeal” (1945) etc.A fost unul dintre autorii monumentalei opere juridice „Codul de procedură civilă a Transilvaniei”, vol. I-VI (1925-1926). Dar ceea ce este foarte important, a scris lucrarea „Procesul memorandului românilor din Transilvania” (2 volume), apărută în anul 1933. În anul 1941, Ioan P. Papp și fiica sa, Doina Papp (văduva căpitanului Zapolschi Bușilă), înființează Fundația „Veturia dr. Ioan Papp. Azil pentru bătrânii săraci din Hațeg”.Demersul caritabil era în concordanță cu decizia soției sale, impusă testamentar de comun acord (1935), vizând deopotrivă memoria acesteia, cât și a părinților săi, Mihai și Maria (n Barițiu) Bontescu.

Surse:

http://documente.bcucluj.ro/web/bibdigit/periodice/transilvania/1945/BCUCLUJ_FP_279996_1945_076_001_002.pdf

https://www.facebook.com/Acad.Ro.Fil.Cj/photos/ioan-p-papp-jurist-%C5%9Fi-om-politic6-august-1878-10-aprilie-1959membru-de-onoare-27/1291850004165178/

https://devaplus.ro/stiri-deva/papp-ioan-p/

Valentin Orga, „Avocații și Marea Unire”, Editura Argonaut, 2018.

$$$

 S-a întâmplat în 10 aprilie 2010: La această dată, a murit, într-un accident aviatic lângă Smolensk, în vestul Rusiei, preşedintele Poloniei, Lech Kaczynski, împreună cu toată delegația poloneză; la bordul avionului Tupolev 154 se aflau 96 de persoane care şi-au pierdut şi ele viaţa (soţia preşedintelui polonez, preşedintele Băncii Centrale a Poloniei, şeful Statului Major General al Armatei, politicieni, lideri religioşi şi foşti disidenţi anticomunişti); oficialii polonezi urmau să participe la ceremonia de marcare a 70 de ani de la masacrul de la Katyn, unde aproximativ 22.000 de cetăţeni polonezi, majoritatea ofiţeri, au fost executaţi de către serviciile de securitate sovietice din acea vreme (NKVD), în timpul celui de-al doilea război mondial; această execuţie în masă este cunoscută în istorie sub numele de „masacrul de la Katyn" (Lech Kaczynski s-a născut la 18.VI.1949). Întâmplarea face că l-am cunoscut pe șeful Statului Major General al armatei poloneze și pe alți câțiva înalți demnitari militari polonezi, care ne vizitaseră structuri militare dîn România cu foarte puțin timp înainte de acest nefericit accident ( sau ce o fi fost).

Potrivit unui raport al autorităţilor poloneze, accidentul aviatic nu s-a produs ca urmare a unei erori de pilotaj sau din cauza condiţiilor meteorologice, ci ca urmare a unei explozii care a avut loc la aripa stângă a aeronavei. Explozia s-a produs atunci când aeronava se afla la aproximativ 900 de metri de aeroportul din Smolensk, Rusia. Ulterior, a explodat şi fuselajul aeronavei, aspect care a dus la prăbuşirea avionului în care se afla preşedintele polonez, au anunţat anchetatorii. Raportul anchetatorilor polonezi a fost publicat la o zi după comemorarea a opt ani de la catastrofa aeronautică de la Smolensk.

Comisia poloneză de anchetă care a investigat accidentul în perioada când premier era Donald Tusk a exclus teza atentatului, dar a acuzat și doi controlori de trafic aerian ruși că au comis erori. Totuși, teoria atentatului este alimentată și de lipsa de cooperare a autorităților ruse, care au refuzat să predea Poloniei resturile aeronavei, invocând ca motiv continuarea investigației. Ministerul de Externe rus a reacționat la decizia Varșoviei, afirmând că o nouă anchetă a autorităților poloneze reprezintă un drept suveran al Poloniei. 

Diplomația rusă a precizat însă că doar Polonia poate răspunde întrebărilor pe care încă le are în legătură cu accidentul de la Smolensk și a reafirmat că din punctul de vedere al Rusiei toate aspectele au fost clarificate. Concluzia anchetei efectuate de Rusia a fost că avionul s-a prăbușit din cauza unei erori de pilotaj, probabil și ca urmare a presiunilor exercitate de unii membrii ai delegației asupra piloților să aterizeze la Smolensk în pofida vizibilității reduse provocate de ceața densă. Pe de altă parte, e greu de crezut în coincidenţe, având în vedere „buna credinţă” a Moscovei în relaţia cu Polonia şi mai ales cu evenimentul ce avea să fie comemorat la Katyn…Poate viitorul ne va oferi un răspuns!

Surse:

https://www.mediafax.ro/externe/rasturnare-de-situatie-in-cazul-tragediei-aviatice-din-2010-in-smolensk-rusia-ce-a-condus-de-fapt-la-prabusirea-avionului-prezidential-polonez-17126757?fb_comment_id=1587527294630371_1589616124421488

http://ziarullumina.ro/victimele-accidentului-aviatic-de-langa-smolensk-pomenite-la-catedrala-patriarhala-30697.html

https://radiochisinau.md/victimele-accidentului-aviatic-de-la-smolensk-vor-fi-deshumate---37656.html

https://revistacultura.ro/nou/2010/04/accidentul-de-la-smolensk-si-fisurile-din-democratia-moderna/

$$$

 S-a întâmplat în 10 aprilie 2010: La această dată, a murit, într-un accident aviatic lângă Smolensk, în vestul Rusiei, preşedintele Poloniei, Lech Kaczynski, împreună cu toată delegația poloneză; la bordul avionului Tupolev 154 se aflau 96 de persoane care şi-au pierdut şi ele viaţa (soţia preşedintelui polonez, preşedintele Băncii Centrale a Poloniei, şeful Statului Major General al Armatei, politicieni, lideri religioşi şi foşti disidenţi anticomunişti); oficialii polonezi urmau să participe la ceremonia de marcare a 70 de ani de la masacrul de la Katyn, unde aproximativ 22.000 de cetăţeni polonezi, majoritatea ofiţeri, au fost executaţi de către serviciile de securitate sovietice din acea vreme (NKVD), în timpul celui de-al doilea război mondial; această execuţie în masă este cunoscută în istorie sub numele de „masacrul de la Katyn" (Lech Kaczynski s-a născut la 18.VI.1949). Întâmplarea face că l-am cunoscut pe șeful Statului Major General al armatei poloneze și pe alți câțiva înalți demnitari militari polonezi, care ne vizitaseră structuri militare dîn România cu foarte puțin timp înainte de acest nefericit accident ( sau ce o fi fost).

Potrivit unui raport al autorităţilor poloneze, accidentul aviatic nu s-a produs ca urmare a unei erori de pilotaj sau din cauza condiţiilor meteorologice, ci ca urmare a unei explozii care a avut loc la aripa stângă a aeronavei. Explozia s-a produs atunci când aeronava se afla la aproximativ 900 de metri de aeroportul din Smolensk, Rusia. Ulterior, a explodat şi fuselajul aeronavei, aspect care a dus la prăbuşirea avionului în care se afla preşedintele polonez, au anunţat anchetatorii. Raportul anchetatorilor polonezi a fost publicat la o zi după comemorarea a opt ani de la catastrofa aeronautică de la Smolensk.

Comisia poloneză de anchetă care a investigat accidentul în perioada când premier era Donald Tusk a exclus teza atentatului, dar a acuzat și doi controlori de trafic aerian ruși că au comis erori. Totuși, teoria atentatului este alimentată și de lipsa de cooperare a autorităților ruse, care au refuzat să predea Poloniei resturile aeronavei, invocând ca motiv continuarea investigației. Ministerul de Externe rus a reacționat la decizia Varșoviei, afirmând că o nouă anchetă a autorităților poloneze reprezintă un drept suveran al Poloniei. 

Diplomația rusă a precizat însă că doar Polonia poate răspunde întrebărilor pe care încă le are în legătură cu accidentul de la Smolensk și a reafirmat că din punctul de vedere al Rusiei toate aspectele au fost clarificate. Concluzia anchetei efectuate de Rusia a fost că avionul s-a prăbușit din cauza unei erori de pilotaj, probabil și ca urmare a presiunilor exercitate de unii membrii ai delegației asupra piloților să aterizeze la Smolensk în pofida vizibilității reduse provocate de ceața densă. Pe de altă parte, e greu de crezut în coincidenţe, având în vedere „buna credinţă” a Moscovei în relaţia cu Polonia şi mai ales cu evenimentul ce avea să fie comemorat la Katyn…Poate viitorul ne va oferi un răspuns!

Surse:

https://www.mediafax.ro/externe/rasturnare-de-situatie-in-cazul-tragediei-aviatice-din-2010-in-smolensk-rusia-ce-a-condus-de-fapt-la-prabusirea-avionului-prezidential-polonez-17126757?fb_comment_id=1587527294630371_1589616124421488

http://ziarullumina.ro/victimele-accidentului-aviatic-de-langa-smolensk-pomenite-la-catedrala-patriarhala-30697.html

https://radiochisinau.md/victimele-accidentului-aviatic-de-la-smolensk-vor-fi-deshumate---37656.html

https://revistacultura.ro/nou/2010/04/accidentul-de-la-smolensk-si-fisurile-din-democratia-moderna/

$$$

 S-a întâmplat în 10 aprilie…

– „Ziua sportului curat”, dedicată luptei împotriva dopajului în sport; iniţiativa a aparţinut Agenţiei Naţionale Anti-Doping şi a fost adoptată prin Hotărârea de Guvern nr.240 din 06.IV.2016; prin Legea 367/2006 România a aderat la prevederile Convenţiei internaţionale împotriva dopajului în sport şi a Codului Mondial Anti-Doping, angajându-se astfel să transpună, la nivel naţional, măsurile legislative în domeniul anti-doping, precum şi politicile anti-doping la nivel mondial

– 1583: S-a născut Hugo Grotius, jurist, istoric şi diplomat olandez; unul dintre fondatorii teoriei dreptului natural (m. 1645)

- 1585: A murit Grigore al XIII-lea (Ugo Buoncompagni), papă între anii 1572 şi 1585; la 24.II.1582 va introduce, printr-o bulă papală, un nou calendar, care îi va purta numele şi care pune de acord anul ecleziastic cu anul astronomic; calendarul gregorian (sau de stil nou) va înlocui calendarul iulian (numit şi de stil vechi) şi va fi adoptat de ţările protestante în secolul al XVIII-lea, iar de România în anul 1919 (n. 1502)

– 1755: S-a născut medicul german Samuel Hahnemann, creatorul homeopatiei (m. 1843, la Paris)

– 1763: S-a născut Domenico Dragonetti, contrabasist şi compozitor italian (m. 1846)

- 1813: A murit Joseph-Louis Lagrange, matematician şi astronom francez; a pus bazele mecanicii analitice (1788) şi ale calculului variaţiilor. Joseph-Louis Lagrange (în italiană Giuseppe Lodovico Lagrangia; n. 25 ianuarie 1736 la Torino - d. Paris) a fost un matematician şi astronom de origine italiană, care a adus numeroase contribuţii în matematică şi mecanică, fiind considerat cel mai mare matematician al secolului al XVIII-lea. Napoleon l-a supranumit „piramida grandioasă a ştiinţelor matematice”.

- 1815: A avut loc erupția vulcanului Tambora, din insula Sumbawa (Indonezia), una din cele mai puternice din istorie. Soldată cu zeci de mii de morţi, recolte pierdute şi alte pagube materiale în valoare de miliarde de dolari, erupția a creat anomalii climatice globale, între care se numără și fenomenul cunoscut sub numele de „Iarnă vulcanică”, anul următor, 1816, devenind cunoscut ca „Anul fără vară”, din cauza efectului asupra vremii din America de Nord și Europa

- 1834: Se prezintă, la Iaşi, piesa lui Gh. Asachi, Cantata pastorală sau Serbarea păstorilor moldoveni, primul spectacol muzical în limba română, în care Matei Millo interpretează primul rol din cariera sa.

- 1847: S-a născut Joseph Pulitzer, publicist american de origine ungară; în 1883 a cumpărat „The World", care a devenit unul dintre cele mai importante ziare din New York; fondatorul cunoscutelor premii care-i poartă numele (opt pentru jurnalişti şi cinci pentru scriitori), atribuite din 1917, anual, de fundaţia constituită după moartea sa (m. 1911)

 -1849: Americanul Walter Hunt obţine brevetul pentru acul de siguranţă. Alte invenţii ale lui Hulter Hunt: maşina de cusut, velocipedul, ascuţitor de cuţite, aparat de produs frânghie, un sistem de mutat mobila, o sobă cu cărbune care încălzea uniform. 

- 1864: S-a născut pianistul şi compozitorul german Eugen d'Albert (m. 1932)

- 1866: A apărut la Bucureşti, bisăptămânalul Legalitatea, „foaie politică, religioasă, literară şi ştiinţifică”. Poprietar, redactor şi administrator a fost P. Georgescu.

- 1868: A încetat din viaţă, la Mişcăuţi, jud. Orhei, Ioan Sârbu (n.1830), fabulist şi poet basarabean. A debutat cu volumul Fabule alcătuite în limba moldovenească (1851), urmat de Alcătuirile (1852), Poezii (postum, 1938), Fabule şi poezii (postum, 1954). A tradus din Lermontov şi Puşkin.

- 1877, 10/22: Întreruperea relaţiilor diplomatice dintre România şi Turcia. Cu câteva zile mai devreme, la 6/18.IV.1877, fusese publicat decretul de mobilizare generală, care a adus sub arme aproximativ 100.000 de români

- 1884: Apare, la Iaşi, „Revista socială" (până în august 1887, cu întreruperi), prima publicaţie teoretică socialistă din România

- 1887: S-a născut fiziologul argentinian Bernardo Alberto Houssay; contribuţii în studiul glandelor endocrine; Premiul Nobel pentru Medicină pe 1947, împreună cu americanii Carl şi Gerty Cori (m. 1971)

- 1892: S-a născut dirijorul italian Victor de Sabata (m. 1967) 

- 1898: S-a născut Stejar Ionescu, prozator şi publicist; singurul său volum de proză („Domnul de la Murano") apare cu câteva luni înaintea morţii sale într-un accident de automobil; scriitorul va fi redescoperit abia în 1971 prin ediţia postumă îngrijită de Leon Baconski (m. iunie 1928)

- 1907: S-a născut criticul şi istoricul literar italian Rosa del Conte, unul dintre cei mai importanţi eminescologi străini, considerată un veritabil simbol al culturii române în Italia; membru de onoare din străinătate al Academiei Române (1994) (m. 2011). 

- 1909: A murit Algernon Charles Swinburne, poet şi critic literar englez (n. 1837).Scrierile sale au ca principale teme iubirea şi pledoaria pentru liberatatea popoarelor.A scris lirică de factură neoromantică (Poezii şi balade, 1866; Cântece înainte de revărsatul zorilor, 1871; etc.). Opera sa critică a contribuit la formarea unui nou gust literar (Însemnări asupra poeziilor şi recenziilor, 1866).

- 1911: A încetat din viaţă, în Czervony Dor (Varşovia), Mykalojus Konstantinas Ciurlionis (n.1875), pictor şi compozitor lituanian. Este autorul primelor poeme simfonice lituaniene: Pădurea (1900), Marea (1907), circa 500 piese pentru pian, prelucrări de cântece populare.După 1905 se dedică în exclusivitate picturii.A creat ciclurile Facerea lumii (1904 - 1906) şi Semnele zodiacului, ciclul Povestea regilor, Sonata primăverii (1907), Sonata soarelui (1908), ş.a. 

- 1912: S-a născut Ilie Cleopa (m.1998), arhimandrit român. 

- 1912: Vasul „Titanic" a plecat în primul şi singurul voiaj dintre Southampton, Anglia şi New York, SUA.RMS Titanic a fost cel mai mare pachebot din lume când a plecat în călătoria sa inaugurală din Southampton, Anglia cu destinaţia New York, pe 10 aprilie 1912. La trei zile de la plecare, la ora 23:40 în data de 14 aprilie 1912, s-a ciocnit cu un aisberg şi s-a scufundat la ora 2:20 în dimineaţa următoare, în urma căreia şi-au pierdut viaţa 1514 persoane din 2224 în una din cele mai cumplite dezastre maritime pe timp de pace din istorie.

- 1913: S-a născut scriitorul german Stefan Heym (m. 2001)

- 1914: S-a născut Maria Banuş, poetă, eseistă româncă (d. 1999). A debutat cu volumul Ţara fetelor (1937), lirică a adolescenţei, de o remarcabilă senzorialitate şi candoare. Au urmat numeroase cărţi, piese de teatru şi traduceri din literatura franceză, engleză, rusă etc. A întocmit antologiile Din poezia de dragoste a lumii (1965) şi Poezia austriacă modernă (1978).

- 1914: S-a născut, în Româneşti, jud. Botoşani, Gheorghe Chişleag (m.1988), medic român. Reprezentant al Radiologiei româneşti, şi-a desfăşurat activitatea didactică la Facultatea de Medicină din Iaşi (1933-1979) şi la Clinica de Radiologie a Spitalului „Sf. Spiridon”.A publicat peste 500 de lucrări ştiinţifice.În 1986 a tipărit monografia Radiologia medicală – noţiuni şi scheme.

- 1918: S-a născut, în Suatu, jud. Cluj, Romulus Todoran, lingvist şi filolog român. A publicat studii de dialectologie şi de istorie a limbii române (Contribuţii de dialectologie română).

- 1922: S-a născut Florin Comişel, compozitor şi dirijor (m. 1985).A compus muzică de teatru, piese simfonice, muzică corală şi vocală. A cules, a prelucrat şi a publicat folclor românesc. A fost distins cu titlul de Artist Emerit. 

- 1922: A început Conferinţa economică internaţională de la Genova (Italia) care a avut ca obiectiv examinarea modalităţilor de refacere economică a Europei centrale şi răsăritene (după prima conflagraţie mondială); la conferinţă (încheiată la 19.V.1922) au participat 29 de state, între care şi România 

- 1922: Medicul Nicolae C. Paulescu obţinea brevetul de invenţie nr. 8322 sub titlul „Pancreina şi procedeul fabricaţiei ei”, pentru cercetările sale care au dus la descoperirea insulinei. În 1921 Paulescu a reuşit să obţină un extras apos de pancreas, hormon denumit de el pancreină, cu câteva luni înainte de descoperirea, de către Fr. G. Banting şi Ch. H. Best, a insulinei, pentru care cei doi cercetători canadieni au primit, în 1923, Premiul Nobel pentru Fiziologie şi Medicină

- 1927: S-a născut Marshall W. Nirenberg, biochimist american; cercetări originale în descifrarea codului genetic; Premiul Nobel pentru Medicină pe 1968, împreună cu conaţionalii săi Har Gobinda Khorana şi Robert W. Holley (m. 2010) 

- 1927: Este adoptat un nou tarif vamal (minimal, pentru ţările care aplicau acelaşi tratament României, şi general, respectiv taxe vamale superioare cu 50% faţă de cel minimal, pentru ţările care nu aplicau clauza naţiunii celei mai favorizate şi tariful vamal minimal), net protecţionist, pentru apărarea unor produse ale industriei româneşti, taxele vamale continuând a fi calculate în lei-aur 

- 1929: La microfonul Radiodifuziunii Române debutează unul dintre cei mai de seamă conferenţiari ai Radioului, Nicolae Iorga, din a cărui prezenţă la microfon a rezultat volumul „Sfaturi pe întuneric" (emisia inaugurală a Radioului românesc a avut loc la 1.XI.1928)

- 1929: Este prezentă la microfonul Radiodifuziunii Române prima personalitate străină, scriitorul francez André Maurois

- 1929: S-a născut actorul suedez de film Max von Sydow

- 1930: S-a născut violonistul şi pedagogul Modest Iftinchi (m. 2003)

- 1932: S-a constituit Partidul Naţional Agrar, condus de Octavian Goga, prin desprinderea din Partidul Poporului 

- 1932: S-a născut Omar Sharif, actor de film american de origine egipteană 

- 1937: Principele Nicolae, fiul regelui Ferdinand şi al reginei Maria, a fost decăzut din rangul de membru al familiei regale, printr-un decret regal, ca urmare a căsătoriei morganatice cu Ioana Dumitrescu-Doleti. El s-a exilat în acelaşi an, sub numele de Nicolae Brana

- 1939: S-a născut Doina Levintza, scenograf de teatru şi televiziune, pictor de costume, creator de modă. A efectuat scenografia şi costumele pentru filmele: Profetul, aurul şi ardelenii, Ultima noapte de dragoste şi altele.

- 1943: A murit Ion Popescu-Pasărea, compozitor de muzică psaltică şi profesor; a format numeroşi compozitori, muzicologi şi psalţi; a publicat colecţii şi culegeri de cântece, muzică bisericească psaltică, lucrări didactice, studii de muzicologie ş.a. (n. 6.VIII.1871). A publicat lucrări didactice, studii de muzicologie (Catavasier; Cântările Triodului). A cules şi publicat folclor românesc. 

- 1944: A fost produsă pentru prima data chinina sintetică de către dr. Robert Burns Woodward şi dr. William von Eggers Doering

- 1947: S-a născut Mirela Roznoveanu (numele la naştere: Roznovschi); critic literar şi prozatoare; în urma refuzului, în 1973, de a urma cursurile Academiei „Ştefan Gheorghiu" este dată afară de la revista „Tomis" din Constanţa; în 1975 se mută la Bucureşti, unde va colabora la emisiunile culturale ale Televiziunii Române, fără a fi angajată; între 1978 şi 1989 lucrează la revista„„Magazin", editată de ziarul „România liberă"; în aprilie 1989, când are loc procesul ziariştilor din „Grupul Băcanu", este anchetată de Securitate şi mutată disciplinar la „Muncitorul sanitar"; în decembrie 1989 face parte din grupul de ziarişti care preia ziarul „România liberă" din mâna administraţiei comuniste, transformându-l în primul ziar independent şi anticomunist din România 

- 1951: S-a născut criticul literar Mircea Scarlat (m. 1987)

- 1952: S-a născut actorul american Steven Seagal

- 1954: A încetat din viaţă, la Lyon, Auguste Lumiere (n.1862), inventator francez. Împreună cu fratele său, Louis Jean LumierE (1864 - 1948), a inventat un aparat pentru filmarea şi proiecţia „fotografiilor în mişcare” (1895) pe care l-a numit „cinematograf”. Primul film a fost prezentat la Paris (1895). 

- 1958: S-a născut (la Taşkent, Uzbekistan) pianistul israelian Yefim Bronfman

- 1959: A murit juristul Ioan P. Papp; rol însemnat în reorganizarea justiţiei transilvane după 1918; cercetările sale se referă la aspecte ale literaturii juridice şi istorice privind trecutul Transilvaniei; membru de onoare al Academiei Române (n. 1878).

- 1963: Dispariţia, în Oceanul Atlantic, a submarinului nuclear american Thresher, având la bord 129 de marinari 

- 1966: A încetat din viaţă Evelyn Waugh (n.1903), scriitoare şi ziaristă britanică. A fost corespondentă de război. A publicat romanele: Negri poznaşi (1934), Un pumn de ţărână (1934), Dragoste printre ruine (1953), trilogia Oameni sub drapel (1952), Ofiţeri şi domni (1955) şi Capitulare necondiţionată (1961).A scris biografii şi impresii de călătorie (Waugh în Abisinia, 1936). 

- 1970: S-a născut pugilistul Leonard Doroftei, fost campion mondial de box profesionist, deţinător (în perioada ianuarie 2002-octombrie 2003) al centurii la categoria semi-uşoară (versiunea WBA)

- 1970: A încetat din viaţă, la Bucureşti, Nicolae Deleanu (n.1903), poet, prozator şi publicist român. A fost un militant al mişcării socialiste din România. A debutat ca poet, dar consacrarea i-a adus-o romanul Nedeia din Poiana Miresei (2 vol., 1955; 1958), în care prezintă începuturile exploatării miniere din Valea Jiului.

- 1972: A fost deschisă spre semnare - la Washington, Moscova şi Londra - Convenţia privind interzicerea perfecţionării, producerii şi stocării armelor bacteriologice (biologice) şi cu toxine şi distrugerea lor (a fost adoptată de Adunarea Generală a ONU la 16.XII.1971 şi a intrat în vigoare la 26.III.1975) 

– 1975: A murit Walker Evans, unul dintre cei mai cunoscuţi fotografi documentarişti din America (n. 1903)

- 1976: A murit violoncelistul şi compozitorul italian Enrico Mainardi (n. 1897)

- 1979: A murit compozitorul italian Nino Rota; a compus şi muzică de film (n. 1911). A fost unul dintre cei mai cunoscuţi şi mai prolifici compozitori postbelici de muzică de film Şi-a dobândit celebritatea datorită colaborării cu regizorul F. Fellini (La strada; La dolce vita), cu L. Visconti (Ghepardul; Rocco şi fraţii săi) şi F. Coppola (Naşul I şi II).

- 1982: A murit biologul Victor Preda; a scris, printre altele, lucrarea "Experienţa antropologică şi determinismul manifestărilor umane", o primă sinteză antropologică în limba română; membru al Academiei Române (n. 1912) 

- 1990: Guvernul României adoptă hotărârea privind înfiinţarea Fundaţiei România, pentru dezvoltarea relaţiilor cu alte state şi promovarea legăturilor cu ţara ale persoanelor originare din România 

- 1993: Realizarea primei transmisii, printr-un radio-amator, a echipajului unei navete americane cu cel al altei navete spaţiale. Un astronaut american al staţiei Discovery a schimbat câteva cuvinte cu un cosmonaut aflat la bordul staţiei orbitale ruse Mir 

- 1993: A încetat din viaţă, la Iaşi, Silvia Ionaşcu (n.1905), actriţă română. A fost ingenuă, plină de gingăşie, putând interpreta roluri de copii şi travestiuri. A fost angajată la Teatrul Naţional din Iaşi în 1930, unde a funcţionat timp de trei decenii. În 1937 s-a căsătorit cu actorul ieşean Remus Ionaşcu (1905-1965), cu care a făcut cuplu în viaţă şi pe scenă.

- 1998: A fost semnat un acord de pace (sub patronaj american) privind Irlanda de Nord, numit „Acordul din Vinerea Mare" (Command Paper 3883), menit să pună capăt celor aproape trei decenii de conflicte între protestanţi şi catolici; Acordul a fost încheiat între guvernele Marii Britanii, Irlandei şi partidele politice din Irlanda de Nord; unele facţiuni din IRA (Armata Republicană Irlandeză) nu au recunoscut acest acord, desfăşurând în continuare activităţi teroriste 

- 2010: A murit (într-un accident aviatic lângă Smolensk, în vestul Rusiei) preşedintele Poloniei, Lech Kaczynski; la bordul avionului Tupolev 154 se aflau 96 de persoane care şi-au pierdut şi ele viaţa (soţia preşedintelui polonez, preşedintele Băncii Centrale a Poloniei, şeful Statului Major General al Armatei, politicieni, lideri religioşi şi foşti disidenţi anticomunişti); oficialii polonezi urmau să participe la ceremonia de marcare a 70 de ani de la masacrul de la Katyn, unde aproximativ 22.000 de cetăţeni polonezi, majoritatea ofiţeri, au fost executaţi de către serviciile de securitate sovietice din acea vreme (NKVD).

– 2013: A murit fiziologul britanic Sir Robert (Geoffrey) Edwards, considerat „părintele fertilizării in vitro”; împreună cu chirurgul Patrick Steptoe, Edwards a reşit în premieră concepţia prin intermediul fertilizării in vitro, ceea ce a dus la naşterea primului copil conceput prin acest procedeu, Louise Brown, la 25 iulie 1978. Robert G. Edwards a fost recompensat cu Premiul Nobel pentru medicină pe 2010, pentru descoperirile sale în domeniul fertilizării in vitro şi punerea la punct a acestei tehnici de inseminare artificială (n. 1925)

– 2017: A murit Smaranda Jelescu, realizatoare de televiziune, poetă, prozatoare şi eseistă; a lucrat peste 20 de ani în Televiziunea Română, la secţia culturală, unde şi-a pus semnătura pe aproape 3.000 de emisiuni de televiziune (n. 1942)

$$$

 ,, 40 de ani a fost diva Teatrului Național din Craiova. Concediată, își vinde casa și ridică o biserică” de Alex Darva ( Timp liber) 

 

Leni Pințea a fost aproape jumătate de secol actrița Teatrului Național din Craiova. A jucat în piesele lui Silviu Purcărete și prin asta a avut o carieră mondială. După ce a părăsit scena, mai mult forțată, a construit o biserică din banii agonisți o viață.


Născută pe 9 aprilie 1941, în Moeciu de Jos, Leni Pințea este absolventă a IATC București 1963, la clasa prof. Al. Finți. Ajunge, la început, la Teatrul din Reșița (1963-1964), apoi la Teatrul Național Craiova unde joacă din 1964 până în 2005. Întâlnirea actriței cu marele regizor Silviu Purcărete a însemnat o etapă fabuloasă în cariera ei, rolurile interpretate aducându-i, ca și altor actori importanți ai TNC, o carieră mondială.


 „Deceniul“ Purcărete a început la Craiova cu montarea piesei lui D.R. Popescu „Piticul din grădina de vară“ (1989), în care a avut un rol aparent episodic, Sevastița, dar pentru care a primit premiul pentru cea mai bună interpretare a unui rol feminin la Festivalul național de teatru din 1989. A urmat distribuirea ei de către Purcărete în „Ubu Rex cu scene din Macbeth“ (1990), „Titus Andronicus“ (1992), „Phaedra“ (1993), „Orestia“ (1998), spectacole monumentale, cu o Leni Pințea-Homeag… monumentală. Apogeul carierei este considerat rolul din „Phaedra“, spectacol jucat pe cele mai mari și importante scene ale lumii.


Ce au scris străinii despre interpretarea ei din „Phaedra“


„Leni Pințea-Homeag clocotește de pasiune, matură și magnifică în rolul Phaedrei“ (Irish Independent, Dublin, 8 octombrie 1997).


„Montarea lui Purcărete este o mixtură a elementelor tragediei cu cinematograful mut, determinând curioase gesturi chapliniene pentru corul feminin și permițând deschiderea întregului spațiu necesar talentului extraodinar al lui Leni Pințea-Homeag – o Phaedră de neuitat, surprinzătoare și senzațională“ (Jornal de Tarde, Sao Paolo, 13 octombrie 1995).


La Manchester, în 1995, joacă ,,Phaedra” și este nominalizată pentru ,,cea mai bună actriță străină”, ca apreciere pentru toate spectacolele jucate în Marea Britanie. Joacă în 1997 în ,,Pinocchio la Veneţia”, o dramatizare după romanul omonim al lui Robert Coover. Merge cu spectacolul și la Cambridge și acolo, după căderea cortinei, este așteptată de autorul romanului, care îi mărturisește, după ce o îmbrățișează: ,,Aţi creat acest personaj exact aşa cum l-am gândit când am scris romanul!”, potrivit Cinemagia.


Concediată în 2004


„În august 2005, s-a deschis stagiunea la teatru Repetam în «Arthuro Ui», când regizorul piesei, Kincses Elemer, m-a luat deoparte și m-a întrebat dacă aș dori să joc în regia dumnealui rolul principal din ,,Vizita bătrânei doamne” de Durrenmatt. Încântată, i-am propus să discute cu Mircea Cornișteanu, directorul teatrului, care trebuia să aprobe proiectul. În așteptarea răspunsului, la repetiții, n-a fost greu să remarc evitările clare din partea regizorului Elemer de a discuta cu mine.


Am intuit răspunsul negativ al directorului și starea delicată în care se afla regizorul. Am lăsat timpul să se aștearnă peste durere. Am început alte repetiții, cu altă piesă – ,,Therese Raquin”, de Emile Zola. Regia era asigurată de Gisele Sallin, directoarea Teatrului ,,Des Osses” din Fribourg, Elveția. La o cafea, mi-a spus: Leni, aș vrea să montez spectacolul ,,Vizita bătrânei doamne” cu tine.


Ce coincidență! Doi regizori, aproape în același timp, mă doreau în aceeași piesă. Sadismul vieții e fără margini. Cu un zâmbet amar, i-am propus și ei să discute cu directorul. N-am mai așteptat răspunsul, care, bineînțeles, n-a mai venit. După un an, Gisele s-a întors din nou la Craiova.


Tot la o cafea. Mi-a povestit ce mult și-ar dori să pună la noi piesa ,,Mutter Courage”, de Bertholdt Brecht. Era încântată de distribuția de aur pe care o avea în teatrul nostru. Nu a mai avut curajul să-mi spună că rolul principal mă viza.


Dar eu știam asta. După o săptămână, a plecat cu aripile frânte. Păcat de ea, păcat de mine, păcat de teatru. Și, în această vâltoare de propuneri și refuzuri, am fost anunțată de director că, neavând ce să mai joc, el nu-mi poate justifica salariul (și așa de mizerie) și mi-a propus să stau acasă și să aștept, că voi fi chemată din nou în teatru… atunci când mă va dori un regizor în vreo piesă! În clipa aceea am simţit începutul sfârşitului (…)


Nu mi-a venit să cred! (…) Bănuiam că activitatea mea, realizările artistice vor cântări suficient pentru a mă face să rămân ,,pe viaţă” în serviciul Teatrului Naţional, aşa cum au rămas majoritatea colegilor mei de vârstă din teatrul nostru şi din alte instituţii“, a povestit actrița în cartea autobiografică.


Am jucat în peste 80 de mari teatre din lume


Actrița se confesează pentru taifasuri: „Am jucat în peste 80 de mari teatre din lume şi asta nu se poate uita! Cunosc sensibilitatea şi iubirea de teatru a spectatorilor din toată lumea. Scena a fost frontul meu de luptă. Aici am încercat să escaladez culmea. Aici m-am luptat cu însuşi cugetul meu. M-am înrolat în lupta pentru adevăr şi mi-am îndeplinit partea mea de datorie. Şi tocmai atunci când am ajuns la deplina stăpânire a mijloacelor meseriei, în deplina maturitate a posibilităţilor mele artistice, când am ajuns să pătrund tainele artei, când le-am stăpânit cu viziune clară, cu forţe intacte, capabilă să-mi dirijez posibilităţile de expresie cu măiestrie, porţile teatrului s-au închis”.

 

Pleacă la Moeciu


Actrița își vinde casa superbă pe care o avea în centrul Craiovei. Pleacă acasă, la Moeciu și hotărăște să facă, pe pământul părinților, o biserică și o casă unde să trăiască apusul vieții. Pe 31 iulie 2006 este pusă piatra de temelie a Biserici Ortodoxe cu hramul „Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena“, o biserică construită din lemn de o echipă de maramureșeni din Bârsana. După patru ani în care marea actriță devine diriginte de șantier, Leni putea să spună:


„Nu am făcut o biserică, ci am trăit-o. Totul pare coborât din ceruri.“ Pe 21 mai 2010, ÎPS Laurenţiu Streza, Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului, sfințește bisericuța construită de Leni Pințea Homeag, minunea de om ce s-a întors acasă, la Moieciu, pentru a realize acest vis. Locuiește apoi, împăcată, în casa-muzeu, cu Marta, stareța schitului și cu Elefteria: ,,Țin mult la ele, le iubesc și consider că sunt fetele mele“, spuen în cartea „Nu am ctitorit o biserică, am trăit-o”

&&&

 Memorie Artistică ALEXANDRU JULA Alexandru Jula a fost o voce caldă și romantică a muzicii ușoare românești, supranumit adesea „Ultimul Rom...