Într-o noapte senină, liniștea munților este spulberată: din cer cu un zgomot infernal, aterizează o navă extraterestră lângă o stână. Ușa se deschide încet, în mijlocul unui nor de aburi, și iese din ea un extraterestru verde, cu antene, care se adresează ciobanilor ce stăteau liniștiți lângă foc:
— Eu sunt Venus!
Baciul mai mare, fără să se lase impresionat de tehnologia intergalactică sau de aspectul vizitatorului, se uită lung la el și zice:
— Ia, toarnă-i un păhărel.
Bea extraterestrul dintr-o înghițitură licoarea tare a munților și, crezând că nu a fost înțeles, repetă cu un ton mai autoritar:
— Eu sunt Venus!
Baciul, la fel de impasibil, îi face semn baciului mai tânăr:
— Mai toarnă-i unul!
Bea extraterestrul şi al doilea păhărel, după care, simțindu-se brusc mult mai vesel, începe să dea din mâini și le zice:
— Vedeți… eu sunt de pe altă planetă!
La auzul acestei declarații, baciul cel bătrân clătină din cap cu milă și îi spuse ajutorului său:
— Nu-i mai turna, că s-a îmbătat deja!