$$_

 Călifarul alb – eleganța sălbatică a apelor

Călifarul alb (Tadorna tadorna), cunoscut în engleză ca Common Shelduck, este una dintre cele mai elegante și ușor de recunoscut specii de rațe sălbatice din Europa. Cu penajul său deosebit și comportamentul aparte, această pasăre îmbină grația unei rațe cu postura impunătoare a unei gâște, fiind o apariție spectaculoasă oriunde este întâlnită.

Denumirea „călifar” are origini turcești („kalif” – calif) și a fost folosită istoric în română pentru mai multe specii de rațe mari, apreciate pentru frumusețea lor.

Frumusețe și unicitate

Călifarul alb se remarcă prin combinația sa cromatică rară în lumea păsărilor de apă:

Corp predominant alb, străbătut de o bandă brun-castanie lată pe piept.

Cap și gât de un verde închis metalic, aproape negru în lumină slabă.

Cioc roșu intens, mai ales la mascul, cu o proeminență („cocoașă”) la baza ciocului în sezonul de împerechere, ce îi conferă un aspect nobil.

Aripi albe cu vârfuri negre, vizibile mai ales în zbor.

Penajul lor contrastează puternic cu apa și vegetația, făcându-i ușor de observat, dar și de admirat.

Habitat și răspândire

Călifarii albi preferă zonele de coastă, estuarele, lagunele, lacurile sărate și bălțile întinse.

În Europa, se întâlnesc în special în Marea Britanie, Țările de Jos, Germania, Danemarca, Franța și regiunile de coastă ale Mării Baltice.

Populații importante trăiesc și în Asia Centrală și Nordul Africii.

Aceștia sunt păsări migratoare parțiale: unele populații rămân în zonele temperate tot anul, altele se deplasează spre sud iarna.

Călifarul alb în România

Deși nu este o specie comună, călifarul alb poate fi întâlnit în România, în special în Delta Dunării, pe litoralul Mării Negre și în bălțile din apropierea coastelor.

Apar mai ales în perioadele de migrație (primăvara și toamna).

În ierni blânde, pot rămâne pe litoralul românesc.

Comportament și viață socială

Călifarii sunt păsări sociabile, formând adesea grupuri mari în afara sezonului de cuibărit.

Cuibăresc în vizuini săpate în maluri nisipoase, uneori ocupând galerii părăsite de vulpi sau iepuri.

Sunt păsări monogame, perechile rămânând împreună mai mulți ani sau chiar pe viață.

Hrănire

Se hrănesc în principal cu:

Moluste, crustacee și insecte acvatice.

Semințe și alge.

Hrana este adesea găsită prin filtrarea mâlului și a apei puțin adânci.

Curiozități și lucruri inedite

Între iunie și august, călifarii se adună în colonii masive pentru năpârlire, pierzând simultan penele de zbor, ceea ce îi face temporar incapabili să zboare.

Masculul are cocoașa roșie pe cioc doar în sezonul de reproducere; aceasta dispare treptat după sezon.

În unele țări, sunt considerați „păsări regale” datorită penajului lor elegant și comportamentului mândru.

În trecut, erau vânați pentru penele lor decorative și pentru carne, însă azi sunt protejați în majoritatea regiunilor.

Simbol al echilibrului între eleganță și rezistență

Deși par rafinați și fragili, călifarii albi sunt păsări rezistente, capabile să facă față iernilor reci și migrațiilor lungi. Prezența lor în România este un dar pentru observatorii de păsări, aducând un strop de frumusețe exotică pe malurile noastre.