sâmbătă, 13 mai 2017

Reinvierea unor placeri!!!


Candva adoram sa citesc. Ce mai !!! Era ca un drog. E drept ca alte tentatii si alte posibilitati de a petrece timpul nu prea existau. Programe TV ioc, cluburi... nici vorba... Cinematografele, desi erau trei pe tot orasul, oricum nu puteau acoperi prea mult din timpul liber.
E drept ca si cu cartile era o problema. Piata de carte era asa cum era: nu cine stie ce abundenta mare. Desi cartile erau relativ ieftine comparativ cu puterea de cumparare, cartile bune se dadeau pe ascuns atunci cand se editau. Asa ca biblioteca de acasa, oricat de bogata ar fi fost, cartile tot ajungeau sa fie citite si recitite pana la saturatie. Biblioteca publica era si ea o solutie, dar dupa un timp trebuia sa ma lupt sa "vanez" orice carte necitita inca.
Cu timpul m-am straduit sa ma invat sa citesc orice. Absolut orice. Sau aproape orice. Asa puteam gasi mai usor o carte inca necitita. Citeam aproape oriunde, oricand, din orice pozitie. Indiferent ce s-ar fi desfasurat in preajma mea eu eram tot timpul cu nasul in carte. Parca patrundeam intr-o noua lume, cea a fanteziei si a povestilor pline de invataturi si informatii noi. Citeam cartile de parca as fi avut o viziune cinematografica. Cartea nu era o succesiune de pagini pline de succesiuni de litere care alcatuiau cuvinte, fraze, texte mai lungi sau mai scurte; totul parca se derula in fata mea ca un film 3D, in care personajele traiau, respirau, se miscau, aveau contur, forma, relief, culoare, parfum si sunet.
In scoala generala mi-a fost usor sa tin pasul cu dorinta de a citi. In liceu a inceput sa se schimbe ceva: am urmat cursurile unui liceu cu profil real-tehnic, asa ca timpul imi era "furat" de matematica, fizica, chimie, tehnica. Nu era ceea ce mi se potrivea 100%, dar era avantajul ca eram aproape de scoala. Si inca un avantaj era ca mi s-a deschis si orizontul spre partea tehnica si spre stiintele exacte, ceea ce mi-a deschis posibilitatea de a trata lucrurile si cu oarece rigurozitate. Dar necazul era ca aveam din ce in ce mai putin timp de citit.
Dupa aceea au urmat studiile de medicina. Aici citeam "in draci" tocmai din nevoia de a asimila cat mai multe informatii. Dar aproape doar literatura de specialitate, cel putin in primii ani, cand era mai anevoioasa acomodarea cu asimilarea si de alt timp de informatii decat acelea cu care eram obisnuita pana atunci. Asa ca literatura beletristica incepuse sa imi devina oarecum inaccesibila ca si resursa de timp ce putea fi alocata pentru ea.
Acum am redescoperit placerea lecturii de literatura beletristica. A fost si dorinta dar si necesitate: parca simteam ca devin analfabeta si acest lucru nu imi placea. Trebuia sa fac eforturi sa revin la starea de demult. Si simt ca incep sa reusesc, chiar daca citesc ore bune pe zi, zi de zi, iar ochii imi sunt extrem de obositi. Dar placerea este imensa.
Ma gandesc ca in cativa ani voi ajunge tanara pensionara si imi voi ocupa si mai mult timp citind. Voi recupera anii in care, practic, am pierdut placerea de a citi. Pana atunci parca provoc cartile sa ma acapareze...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Martie 2020, o criză fără precedent sau o oportunitate fără precedent?

Martie 2020, o criză fără precedent sau o oportunitate fără precedent? În limba chineză ideograma cuvântului criză este compusă din două ...