As vrea sa spun acum, in prag de final de an si in prag de an nou, de cat mai multe ori: "Punct ochit, punct lovit!". Sa ma laud cu realizarile mele fantastice.... fabuloase... extraordinare...
Ca prim impuls, nu voi face asta. Nu am realizari fabuloase. Viata mea este inca o rutina fantastica: merg mereu inainte in virtutea inertiei, aproape lipsita de chef si de motivatie. Ar fi o explicatie care totusi m-ar duce la concluzia ca totusi, chiar daca nu am realizari fantastice, fabuloase, extraordinare, cel putin privind din afara si in aparennta, ma indrept totusi intr-o astfel de directie. Sa ma explic...
In primul rand realizarile. Imi doream sa citesc cat mai mult din placere, dar si pentru a studia pe plan profesional. Imi doream sa si scriu cat mai mult si sa ma perfectionez in domeniul rebusisticii. Mda... De citit am citit aproape exclusiv doar presa multa vreme. In virtutea inertiei... Am completat careuri rebusistice de toate felurile, doar ca sa nu mi se degradeze functiile cerebrale,. Si totusi simteam ca tocmai in directia aceea mergeam: aceea de degradare. Filme? Muzica? Urmaream domeniul doar atata cat reuseam sa ma mentin treaza; de multe ori nu reuseam sa vad un film pana la capat, ca adormeam, dupa cum adormeam in timp ce deschideam aparatul de radio ca sa ascult muzica. De scris... scriam pe blog o data la 2-3 zile cate o postare pentru vreun concurs de advertoriale, si aceea pusa parca in scarba. Aparent nu aveam scuza, si totusi la un moment dat am gasit cauza starii mele de om cu mintea bagata in ceata.
In urma cu vreo zece ani (fara vreo doua luni) am descoperit intamplator ca aveam un deficit destul de mare de fier. In traducere: anemie feripriva. Valoarea hemoglobinei, acel caraus al oxigenului spre tesuturi, era sub 9 (normal, pentru o femeie: 11-14). Cum inca nu ma simteam chiar daramata, desi uneori oboseam si ameteam destul de usor, mi-am zis ca se rezolva, in timp, daca mananc ceva mai consistent. Probabil ca organismul, pierzand fierul intr-un ritm ceva mai lent, ajunsese sa se obisnuiasca cu situatia. Asa ca simptomele, daca apareau, le puneam pe seama oboselii, a kilogramelor in plus, a caldurii... Repetand o vreme analizele, am constatat ca dimpotriva, anemia se accentua, ultima data valoarea concentratiei hemoglobinei din sange fiind usor sub 8...
Timpul a trecut... fara sa fac nimic ca sa reglementez situatia. Pana cand acum noua ani si un pic am facut o criza de panica. Se acumulase stresul pe un organism privat de nutrienti si ca atare slabit.Criza a trecut asa cum a venit: cu palpitatii exagerate, neliniste si ameteli, care se accentuau la efort si schimbari de pozitie. Numai ca incepeam sa imi fie frica sa ma misc in spatii deschise. In sensul ca aveam permanent nevoie de un punct de sprijin in apropiere, in sensul ca eram atat de stresata de ameteli incat simteam si imi eram teama ca lesin sau cel putin ma prabusesc la cea mai mica schimbare de pozitie sau la fiecare pas. Ma iritau zgomotele, lumina puternica...
La inceput ziceam ca totul va trece dupa ceva mai multa odihna. Dar nu a trecut, asa ca am fost nevoita sa iau ceva calmante. Care au dat toate efectele adverse posibile: in primul rand o somnolenta atat de accentuata de simteam ca nu mai pot sta treaza. Plus ameteli, tremuraturi, uneori dureri de cap. Care s-au atenuat in cateva luni, odata ce m-am mai obisnuit cu pilulele. Dar, odata ce s-a linistit putin sistemul nervos, mi-am dat seama ca puteam reveni la normal daca reuseam cumva sa fiu suficient de relaxata incat sa nu mai am senzatia de teama. Deci se putea reveni la o stare cat de cat normala.
Curand am completat tratamentul cu medicamente care sa stimuleze circulatia la nivel cerebral. Ideea era sa inlatur pe cat se poate senzatia de ameteala. Numai ca au aparut alte efecte adverse: medicamentele "cereau" un consum crescut de apa. Logic: vasele de sange se cereau umplute. Cu lichid... De la faza "mor de somn" ajunsesem la faza "mor de sete": erau momente cand stateam langa chiuveta si dadeam pe gat apa, cana dupa cana ori de cate ori simteam ca mi se usuca gura si gatul.
Acum doi ani,in septembrie, tot ca din intamplare, mi-am zis sa imi repet analiza ce iesise prost pe vremuri. Nu de alta, dar ma smteam ca un mort ce incearca inca sa se miste: eram palida, abia ma miscam... Cand au venit rezultatele analizei, stupoare: concentratia hemoglobinei din sange, care in mod normal ar fi trebuit sa fie intre 11 si 14, ajunsese la 5,4. Jumatate din limita inferioara a normalului. Era cat se poate de firesc ca in atare conditii creierul se sufoca, ca si cum ar fi fost intr-un atac cerebral ischemic. Normal ca functiona cu totul aiurea. Pana la urma nu innebunisem, doar ca bietul creier isi cerea ratia normala de oxigen. Ca atare, de atunci, am trecut la consum intensiv de fier. plus alte minerale. Ca suplimente nutritive... Si tot ca suplimente am luat preparate cu aproape toate vitaminele existente. Preparate care au dat alte efecte mai putin dorite: stimularea poftei de mancare. Ajunsesem in faza "mor de foame"; eram in stare sa mananc nonstop.
De atunci lucrurile au inceput sa mearga spre bine. Creierul a inceput sa isi primeasca o ratie rezonabila de oxigen si nutrienti. Asa ca a inceput sa iasa din ceata in care traise ani de zile. Treptat am inceput sa ma gandesc ca trebuie stimulat sa revina la normal. Cum simteam ca incepusem aproape sa uit sa citesc, de teama sa nu ma simt analfabeta, am inceput sa citesc carte dupa carte. Simteam ca trebuie sa citesc biblioteci intregi ca sa imi zbarnaie mintea. Incetul cu incetul am inceput sa ma reobisnuiesc cu lectura. Doar oboseala ma putea opri din citit.
Am inceput sa intensific completarea de careuri rebusistice. Apoi am inceput sa imi incerc norocul si la formularea de definitii pentru unele cuvinte. Cu timpul, simt ca voi ajunge intr-un stadiu in care voi face mult mai usor definitii rebusistice cat de cat bune. Asa ca in cateva luni, timp in care voi completa sute de careuri, imi voi masura fortele si la compunerea de definitii. Sper sa fie bine.
Stiu... Candva visam sa devin si scriitor. Simt ca as putea sa o fac, desigur treptat-treptat si fara pretentii prea mari. Pana la poezii, povestiri si chiar nuvele si romane sau piese de teatru si scenarii de film, mai este cale lunga... de scris pe blog. Aici pot incerca sa scriu putin cate putin pana cand imi voi da mana si creierul la scris. Poate ca nu voi ajune scriitor, dar trebuie sa incerc sa fortez creierul sa gandeasca in doiverse moduri tocmai ca sa nu moara.
A trecut un an... Aproape... Pana acum nu am reusit sa ma aleg decat cu vise. Dar vom vedea daca anul care vine va transforma visele in realitate.
Deocamdata e iarna... Vremea de afara nu predispune la plimbare. Asa ca sa ne luam o cafeluta fierbinte in fata si sa ne apucam de citit... De rebus.. De scris...
miercuri, 27 decembrie 2017
vineri, 22 decembrie 2017
In prag de vacanta
Miroase deja a libertate. Macar 2-3 saptamani de libertate. Tocmai acea libertate care te face sa nu te mai gandesti la rutina stresanta de zi cu zi. Acea libertate care te face sa iesi din lumea cenusie si terna in care esti inghesuit intr-un tipar pe care nu l-ai ales, pe care nu l-ai dorit dar in care cineva a tinut mortis sa te inghesuie cu de-a sila. Acea libertate care iti acorda dreptul de a patrunde macar pentru o clipa intr-o lume a ta, doar a ta. Daca nu cu toata fiinta ta, macar cu spiritul.
Desi afara este inca o lume cenusie si uscata, in lumea mea este deja totul invelit in alb pufos si rece, dar nu un rece distant si respingator ci un rece proaspat si clar, iar prin transparenta acestui alb se vede deja o lume de poveste.
Dincolo de transparenta ferestrei este o alta lume care comunica cu lumea de afara prin sageti de lumina pe care le simti in toata fiinta ta. Totul este cald si invelit in parfum de cafea, ceai sau cacao fierbinte, cu parfum de scortisoara si zahar candel. Totul miroase a sarbatoare, a bucurie si a cetina de brad.Nu iti doresti decat sa te simti patruns de atmosfera.
Sa sorbim putin din ceaiul fierbinte. Aburii sai ne umezesc narile si ne incalzesc sufletul. Incepem deja sa simtim ca visam. Dar sa nu ne lasam cuprinsi de visare inainte de a...
... incepe sa citim o carte. De la primele cuvinte, de la primele pagini citite, ne simtim cuprinsi... patrunsi de parfumul acelei lumi si acelor vremuri. Traim alaturi de acele personaje, in acele decoruri. Ce mai... Suntem noi personajele si traim in acea lume. Ne miscam dupa scenariul cartii ca si cum ne-am trai propria viata. Traim sentimentele acelor eroi, respiram parfumul acelor vremuri. Parca si lumina este alta, ca si cum am trai alta viata intr-o alta dimensiune, intr-un alt univers. Citim in continuare cu pasiune, de parca am vrea sa citim toate cartile din lume, cele care au fost scrise deja si cele care vor mai fi scrise... Desi stim cu siguranta ca nu vom putea sa le terminam de citit. Dar citim... citim... citim...
... si la un moment dat simtim nevoia sa ne asezam in fata unei coli albe de hartie pe care sa ne asternem gandurile. Si nu doar gandurile ci si parfumul discret dar patrunzator al acestor clipe...
Visul se intrerupe la un moment dat. E timpul sa luam o pauza, sa ne trezim pentru o vreme. Tocmai pentru a avea putere sa visam din nou si sa zambim cu fata, cu ochii si cu sufletul. Sa le zambim celorlalti, dar sa ne zambim si noua insine. Si sa ne spunem tuturor, unii altora:
LA MULTI ANI DRAGI PRIETENI! SARBATORILE CU BINE< CU SANATATE SI NUMAI BUCURII!
Desi afara este inca o lume cenusie si uscata, in lumea mea este deja totul invelit in alb pufos si rece, dar nu un rece distant si respingator ci un rece proaspat si clar, iar prin transparenta acestui alb se vede deja o lume de poveste.
Dincolo de transparenta ferestrei este o alta lume care comunica cu lumea de afara prin sageti de lumina pe care le simti in toata fiinta ta. Totul este cald si invelit in parfum de cafea, ceai sau cacao fierbinte, cu parfum de scortisoara si zahar candel. Totul miroase a sarbatoare, a bucurie si a cetina de brad.Nu iti doresti decat sa te simti patruns de atmosfera.
Sa sorbim putin din ceaiul fierbinte. Aburii sai ne umezesc narile si ne incalzesc sufletul. Incepem deja sa simtim ca visam. Dar sa nu ne lasam cuprinsi de visare inainte de a...
... incepe sa citim o carte. De la primele cuvinte, de la primele pagini citite, ne simtim cuprinsi... patrunsi de parfumul acelei lumi si acelor vremuri. Traim alaturi de acele personaje, in acele decoruri. Ce mai... Suntem noi personajele si traim in acea lume. Ne miscam dupa scenariul cartii ca si cum ne-am trai propria viata. Traim sentimentele acelor eroi, respiram parfumul acelor vremuri. Parca si lumina este alta, ca si cum am trai alta viata intr-o alta dimensiune, intr-un alt univers. Citim in continuare cu pasiune, de parca am vrea sa citim toate cartile din lume, cele care au fost scrise deja si cele care vor mai fi scrise... Desi stim cu siguranta ca nu vom putea sa le terminam de citit. Dar citim... citim... citim...
... si la un moment dat simtim nevoia sa ne asezam in fata unei coli albe de hartie pe care sa ne asternem gandurile. Si nu doar gandurile ci si parfumul discret dar patrunzator al acestor clipe...
Visul se intrerupe la un moment dat. E timpul sa luam o pauza, sa ne trezim pentru o vreme. Tocmai pentru a avea putere sa visam din nou si sa zambim cu fata, cu ochii si cu sufletul. Sa le zambim celorlalti, dar sa ne zambim si noua insine. Si sa ne spunem tuturor, unii altora:
LA MULTI ANI DRAGI PRIETENI! SARBATORILE CU BINE< CU SANATATE SI NUMAI BUCURII!
vineri, 15 decembrie 2017
Clasament final SuperBlog 2017
S-a incheiat un capitol. Iata rezultatele finale:
E greu acum sa fac comparatie cu rezultatul meu de anul trecut. La prima vedere pare a fi mai bine. Sunt pe locul 59. S-ar putea si mai bine daca ma concentrez mai mult. Sper sa fie mai bine in primavara.
Posted: 14 Dec 2017 08:22 AM PSTBun găsit, superbloggeri! Iată-ne ajunși și la finalul celei de-a 15-a ediții a competiției noastre. S-au acordat toate notele, s-au soluționat și ultimele contestații, așa că vă prezentăm clasamentul final SuperBlog 2017.Vă mulțumim tuturor pentru participare, pentru energia, creativitatea și timpul pe care ni le-ați oferit, și vă felicităm pentru talent și perseverență.Dacă v-a plăcut experiența, vă așteptăm cu drag și în ediția viitoare, Spring SuperBlog 2018, care incepe pe 1 martie Abonați-vă la newsletter pentru a afla când dăm startul la înscrieri!Până atunci, abia așteptăm să ne (re)vedem și să ne distrăm împreună week-end-ul acesta, la Gala și party SuperBlog 2017, la Hotel Royal din Poiana Brașov. Pe curând!
# Concurent Blog Nota finală 1 Dana Afrăsinei T’s secrets 2569 2 Dana Toader Transmiteri 2566 3 Mădălina Sultan Căsuța Oliviei 2565 4 Ruxandra Diana David Blog neinspirațional 2557 5 Marius Mandache Mandachisme.com 2551 6 Cătălina Coman Porția de citit 2549 7 Raluca Brezniceanu Ralucabrezniceanu.ro 2544 8 Iasmina Coman Literatura pe tocuri 2541 9 Cătălina Bianca Cucu Blog de zâmbit 2539 10 Ioana Miroiu Fingerprints 2529 11 Dana – Maria Jugăurs Bibelou blog 2528 12 Ioana Ishikawa – Constantin Pickandkeep 2515 13 Cristina Chifu Cristina din Moinesti 2515 14 Olga Hosu Capturi urbane 2515 15 Codruţa Romanţa Codrutaromanta.ro 2513 16 Radu Țuglea Dincolo de nori 2511 17 Ioana Razk Comentatoramator 2509 18 Ioana Sipatchin Monolog pe blog 2504 19 Ruxandra Țețiu Copilărim 2499 20 Silvia Puiu Rayuela’s blog 2499 21 Ramona Anastasiu Romania SEO 2488 22 Andreea Chiriță Călător prin viață 2487 23 Camelia – Maria Cîmpean Toamna mea 2486 24 Daniela Crudu Doza de emoții 2486 25 Emil Călinescu Blond punct ro 2475 26 Angela Tudose Angela călătorește 2474 27 Alina – Adriana Ion Ion pozitiv 2472 28 Mihaela-Loredana Mușetescu Femlora 2470 29 Constantin Sebastian Târnoveanu Una-alta cu Costică 2468 30 Oana Μaria Ștefan Oana M. Roman 2468 31 Andra Dan Marchiza de stih 2462 32 Viorica Picincu – Hobjila Altceva 2458 33 Cristian Lucian Hatschner Cluc 2453 34 Beatrix Jolan Cozma Pasiune veche în straie noi 2452 35 Florina Popa Dumșe Colț de suflet 2447 36 Alexandra Petronela Enache Just me 2446 37 Claudia Simion Claudia’s choice 2443 38 Georgiana Tonef-Filip Ordine sau dezordine 2442 39 Corina Toldaș Corina Toldaș Atelier 2439 40 Emilia Vatca Cu și despre mine 2430 41 Givan Iusein La Gigel 2428 42 Alex Popa Educație antreprenorială 2426 43 Luiza Alexandra Potecă Luiza Potecă 2424 44 Iasmina Petcu Sub toc 2422 45 Natalia Constantin Natalia C. 2420 46 Corina Podocea Aproape de prieteni 2405 47 Elena – Diana Lupu Călător prin viață 2402 48 Cătălina Mitu Inimi parfumate 2388 49 Tincuța Elena Coman Savoareinbucatarie.wordpress.com 2365 50 Florina Eugenia Cordos Stele și dorințe 2364 51 Mirela Marin Travel, pasiuni, vise – UniquebyMM 2362 52 Georgiana Sabina Rusescu Frumusetea vorbeste 2352 53 Dan Adrian Pop Adrian Dan Pop – Mișcă bolovanul! 2337 54 Adrian Găinaru Ai heart you 2300 55 Liliana Grecu Opinii, opinii… 2299 56 Coste Panait Macovei Ograda lui Cosmacpan 2286 57 Nicoleta Cristea Hoinari prin viaţă 2272 58 Carmen Alexa ADN de femeie 2263 59 Cristina Scacun Jurnalul Cristinei 2240 60 Nicoleta Chiriac Blogul Nicoletei 2230 61 Cristian Cezar Han Cristian Cezar Travels 2220 62 Alexandra Arva De la job la scrob by Alexandra Arva 2179 63 Maria Sîrbu Myth 2163 64 Andreea – Nicoleta Voivozeanu Beauty infusion 2149 65 Adelina Poenar Deverra 2114 66 Cătălin Vasile Catalinv.ro 2094 67 Cristiana Bojian Ce se poarta 2088 68 Amalia Marinescu Amalia Marinescu blog 2039 69 Veronica Glodeanu Pe muchie de cutit 1982 70 Laura Elisabeta Calmuc Blogăreală cotidiană 1845 71 Mădălina Olteanu Around my dream 1819 72 Maria Agurița Ignat Aguritza.ro 1650 73 Carmen Georgescu Poza din valiză 1613 74 Auris Luca Aurisluca.ro 1576 75 Anamaria Băcilă Stil’ish tribe by Anamaria Bacila 1573 76 Diana Nită Diananita.ro 1563 77 Miruna Copoiu Miruna-si-poezie 1487 78 Dumitru Stoica Tam-tam 1476 79 Raluca Crăcană Aventuri in Bucuresti 1427 80 Lilia Toma Mama in fiecare zi 1407 81 Gratiela Zavaschi Hai cu butterfly 1407 82 Andreea Simona Zlatan Asz-help.com 1334 83 Andrei – Mihai Cenușă Andrei Cenușă blog 1237 84 Maria Ancuța Pietraru Books fairy dust 1232 85 Mihaela Dobre Desteapta 1214 86 Petruța Crețu Smileydreamer’s corner 1199 87 Florin Gabriel Mirea GMirea 1187 88 Bogdan Daradan Presa în blugi 911 89 Nicoleta Liana Petruț De toate pentru toți, de Nicoleta Liana 882 90 Loredana Cezara Tănăsuică Puf de păpădii 854 91 Costin – Daniel Neață Gânduri și opinii 853 92 Simion Benea La unison 763 93 Diana Alexandra Puiu Black couture 742 94 Irina Bek Silving.org 722 95 Nadina Prostire Dialog la cheie 721 96 Georgiana Florea Georgiana Florea 703 97 Alina Gurlui Blogurie.com 645 98 Olimpia Săpunaru Almanahe 640 99 Roxana Elena Trandafir Cu dragoste despre fiul meu și despre cărți 634 100 Dan Dinică Blogger de lene 630 101 Maria Mirabela Petre Miraj de fluturi 606 102 Carmen – Alina Miculaiciuc Căsuța unei albinuțe 596 103 Ana Ulmanu Ana Ulmanu 584 104 Camelia Ștreangă Amellia 562 105 Oana Blânda Crăciun Calatordepoveste.ro 556 106 Alina Lerca Madmoiselle sarcastique 545 107 Alexandra Călinoiu Olteancă în deplasare 531 108 Andreea Theodora Manea Andreea Theodora 517 109 Diana Soare Adevăr sau provocare 513 110 Laura Crăciun Unicornul albastru 451 111 Amalia Andreea Gheorghe Blogul unei studente 442 112 Andreia Georgiana Albu Călătorește și povestește 420 113 Diana Solomon Bandit queen 369 114 Raluca – Oana Ardelean Raluca Ardelean 356 115 Camelia Morar Camii M. blog 334 116 Iuliana Magdalena Enache Captive in the world of books 334 117 Roxana – Irina Patrichi Roxana’s impletituri 330 118 Simona Țebean De la mine pentru voi 312 119 Dan Lucian Brumar Așa și pe dincolo 274 120 Larisa – Maria Mustață Să călătorim 269 121 Mirabela Vornicu Blog de ifose 269 122 Ștefan Trepăduș Un poet pierdut 266 123 Dumitrița Socianu World of books web 262 124 Loredana Butnaru Graceful style 251 125 Daniela Gaburici – Dan Jurnal fara inceput 235 126 Ramona Ștefana Manoliță The Soul Keeper 185 127 Patricia Gabriella Ovedenie Carti, flori, calatorii… si alte nebunii! 177 128 Cristina Oana Stanciu Trip2licious 173 129 Silvia Scutariu Cristina Narcisa 171 130 Andreea Neagu Catinca Vlad 167 131 Roxana Pantilimon Travel to the moon 159 132 Dorina Dănilă Dorinadanila.com 96 133 Andrei Csaba Balog Pasul meu, in viata! 95 134 Mihaela Dan Sempitern 95 135 Gabriela Iordan Pe şaua din spate 95 136 Iulia Popa J u l i e t a 94 137 Mihaela Greșiță – Radu Mimi vanili – inspirație din jurul lumii 94 138 Emilia Oana Mîș Let’s talk 93 139 Sergiu Barbu Jurnal online 93 140 Claudiu Leonard Tîrlungeanu Ifistay 92 141 Monica Costache One more procrastinator 91 142 Oana Stanciu Pentru suflet, minte, corp 90 143 Aurora Crișan Parcare pentru gânduri 84 144 Eliza Bratu Miss E 0 145 Cristina Bulai Fete călătoare 0 146 Vlad Savin The golden pen 0 147 Adelina Anca Fundatureanu Furtuna de emotii 0 148 Denisa Silaghi To the moon & back 0 149 Răzvan-Andrei Munteanu Răzvan-Andrei 0 150 Dacian Dascalu Foarte bune 0 151 Virgil Nicolae Andronache Caleidoscop Brăila 0 152 Radu-Alin Balaj BalajRaduAlin 0 153 Federico Cristian Gavreliuc Tips and gossip 0 154 Samuel Danila Prowap 0 155 Roxana Popescu Gazeta de Știri 0 156 Ion – Daniel Pestrea Frica de proză 0 157 Ana Nedelcu Avan`garde by ana~lucretia nedelcu 0 158 Iustina Gheorghes Misskawaii 0 159 Răzvan Nicolae Anton Teoriile unui blogger 0 160 Ruxandra Lidia Ciupitu With Wild Wings – Ariciu 0 161 Madalina Pintea Madalina Pintea blog 0 162 Simona Schwab Dragi femei 0
E greu acum sa fac comparatie cu rezultatul meu de anul trecut. La prima vedere pare a fi mai bine. Sunt pe locul 59. S-ar putea si mai bine daca ma concentrez mai mult. Sper sa fie mai bine in primavara.
miercuri, 6 decembrie 2017
S-a inchis un capitol. Va urma!
Desi am avut destule bloguri, mai mult decat puteam duce dar mai putin decat as fi dorit sa pot, nu m-am putut abtine ca, dupa primul blog, sa deschid mereu altele si altele. Multe le-am sters dupa un numar mai mare sau mai mic de postari, caci simteam ca, la acel moment, nu le puteam sustine; si un blog neintretinut de postari, la fel ca logodnica, sotia sau iubita, odata ce nu apare cu ceva nou zi de zi, piere din atentia tuturor. Pur si simplu piere...
Asta nu inseamna ca numarul blogurilor a scazut. Dimpotriva. Un blog sters a fost urmat de un nou blog deschis. Asta pentru ca aparea o noua idee de blog. Uneori aparea ca o necesitate: un blog de nisa, specializat pe o anumita tematica, sau un blog pe care sa imi descarc gandurile pe un anumit ton aparte.
Blogul acesta este "mezinul"; am vrut sa fie ceva mai personal, mai de suflet. Am postat mai timid la inceput pe el; nu prea stiam cu ce sa incep si cum sa il sustin. Drept este ca timp de scris nu am intotdeauna. Mai bine spus e cam greu sa ma impart intre citit, rebus si scris, caci toate aceste activitati simt ca se completeaza reciproc. Pana a inceput o noua provocare. Mai bine zis reluarea unei provocari mai vechi. Care imi placea si nu prea; depinde din ce unghi priveam problema.
Ideea era sa scriu advertoriale intr-un stil cat se poate de liber. Adica folosind minimum de conditii tehnice absolut necesare sa prezint subiectul aparent fara legatura cu cel care m-ar fi platit sa scriu. Mai precis cu cel care premia creatia cea mai reusita dintre zecile inscrise la fiecare proba. M-am apucat de treaba, desi nu-mi placeau subiectele la fel de mult; dar am incercat sa devina totul placut si sa ma autodepasesc. Macar sa ma depasesc pe mine, caci pe cei experimentati stiam ca nu aveam cum sa-i depasesc.
Am reusit sa particip eroic la toate probele. A fost greu, caci a fost un adevarat maraton. Am incercat sa scriu cat se poate de bine. Mai am de aflat punctajele pentru ultimele doua probe; desi nu am prins nici macar de departe podiumul la nici macar una dintre probe, cred ca m-am prezentat onorabil, multe dintre postari obtinand peste 90 de puncte dintr-un total de maximum 100. Asadar am ratat adesea premiile oferite la o diferenta mica de puncte.
Repet. Nu am vizat obtinerea nuia sau mai multor premii, desi nu ar fi stricat sa ma aleg cu ceva. Dar trebuie sa se recunoasca ca intr-un asemenea concurs competitia este acerba.Dar am vrut doar sa vad cum reusesc sa ajung pana la sufletul celorlalti cu povestile mele.
Jocul meu ca actor s-a incheiat in aceasta reprezentatie. Cortina s-a lasat odata cu terminarea ultimului act, ultimului monolog, ultimului cuplet. Inca mai astept aplauzele sa se piarda in neant. Si pregatesc urmatoarele repetitii pentru urmatoarele reprezentatii. Caci nu pot sa renunt atata vreme cat exista provocari
Asta nu inseamna ca numarul blogurilor a scazut. Dimpotriva. Un blog sters a fost urmat de un nou blog deschis. Asta pentru ca aparea o noua idee de blog. Uneori aparea ca o necesitate: un blog de nisa, specializat pe o anumita tematica, sau un blog pe care sa imi descarc gandurile pe un anumit ton aparte.
Blogul acesta este "mezinul"; am vrut sa fie ceva mai personal, mai de suflet. Am postat mai timid la inceput pe el; nu prea stiam cu ce sa incep si cum sa il sustin. Drept este ca timp de scris nu am intotdeauna. Mai bine spus e cam greu sa ma impart intre citit, rebus si scris, caci toate aceste activitati simt ca se completeaza reciproc. Pana a inceput o noua provocare. Mai bine zis reluarea unei provocari mai vechi. Care imi placea si nu prea; depinde din ce unghi priveam problema.
Ideea era sa scriu advertoriale intr-un stil cat se poate de liber. Adica folosind minimum de conditii tehnice absolut necesare sa prezint subiectul aparent fara legatura cu cel care m-ar fi platit sa scriu. Mai precis cu cel care premia creatia cea mai reusita dintre zecile inscrise la fiecare proba. M-am apucat de treaba, desi nu-mi placeau subiectele la fel de mult; dar am incercat sa devina totul placut si sa ma autodepasesc. Macar sa ma depasesc pe mine, caci pe cei experimentati stiam ca nu aveam cum sa-i depasesc.
Am reusit sa particip eroic la toate probele. A fost greu, caci a fost un adevarat maraton. Am incercat sa scriu cat se poate de bine. Mai am de aflat punctajele pentru ultimele doua probe; desi nu am prins nici macar de departe podiumul la nici macar una dintre probe, cred ca m-am prezentat onorabil, multe dintre postari obtinand peste 90 de puncte dintr-un total de maximum 100. Asadar am ratat adesea premiile oferite la o diferenta mica de puncte.
Repet. Nu am vizat obtinerea nuia sau mai multor premii, desi nu ar fi stricat sa ma aleg cu ceva. Dar trebuie sa se recunoasca ca intr-un asemenea concurs competitia este acerba.Dar am vrut doar sa vad cum reusesc sa ajung pana la sufletul celorlalti cu povestile mele.
Jocul meu ca actor s-a incheiat in aceasta reprezentatie. Cortina s-a lasat odata cu terminarea ultimului act, ultimului monolog, ultimului cuplet. Inca mai astept aplauzele sa se piarda in neant. Si pregatesc urmatoarele repetitii pentru urmatoarele reprezentatii. Caci nu pot sa renunt atata vreme cat exista provocari
sâmbătă, 25 noiembrie 2017
Mamica HOT, eleganta si sexy
Dintotdeauna, in subconstientul meu, cred ca mi-am dorit sa fiu mama. Chiar daca am amanat mai mereu momentul in care sa ma recunosc pregatita sa fac pasul cel mare. Mereu gaseam motive sa spun ca nu am timp. ca sunt extenuata, ca am alte prioritati ivite cine stie cum in viata mea. Mofturi!!! Sunt sigura ca toate aceste pretexte puteau fi date la o parte. Sincer vorbind, nu poate fi o satisfactie mai mare sa simti trup si suflet ca din fiinta ta se naste o noua viata si ca acel trup mic si firav creste odata cu tine si cu visurile tale devenite realitate.
Unele femei se tem ca sarcina le va deforma corpul pentru multa vreme, poate pentru intreaga viata. Mofturi! Iarasi mofturi! Intr-adevar, corpul isi modifica formele pentru o perioada limitata de timp. Adica pana la nastere si un timp dupa aceea. Apoi corpul isi poate reveni cat de aproape de formele initiale intr-un timp cu atat mai scurt cu cat avem personal grija sa se intample asta.
As fi vrut mereu sa am o discutie pe tema asta cu fete si femei tinere si mai putin tinere... Mai precis mai "coapte", mai mature. In primul rand ca medic si ca femeie. cred ca as fi avut multe de spus. Dar de cand am inceput sa scriu pe blog(uri), as fi dorit sa abordez problema si din perspectiva de blogger, fiind constienta ca opiniile exprimate online au un mai mare impact asupra oamenilor. Informatiile circula aici cu mai mare viteza spre cu mult mai multi oameni decat s-ar reusi prin convorbiri directe face-to-face. De aceea am primit cu oarecare entuziasm si curiozitate o dezbatere pe tema asta organizata de un magazin online dedicat gravidelor si mamicilor care alapteaza si la care se lansase invitatia de participare pentru mai multi bloggeri. Pe langa bloggeri de succes cum ar fi:
- ArenaIT.net – blog colectiv, clasat pe locul I în SuperBlog 2008;
- Alina Gheorghe, câștigătoarea trofeului Spring SuperBlog 2016;
- CalatoriaPerfecta.ro – participant la edițiile anterioare SuperBlog, actualmente juriu;
- Christian Hertzug alias ‘mnealui, clasat pe locul I în SuperBlog 2012;
- Craiova pe blog. Natural – Daniel Botea, câștigătorul locului I în Spring SuperBlog 2015;
- Cristina Lincu, ocupanta locului I în SuperBlog 2014, juriu;
- CuVântul pribeag – Raluca Ilie, câștigătoarea trofeului Spring SuperBlog 2017;
- ExTraViTa.ro – blogul de călătorii și experiențe al Mirelei Leoni;
- Înșiră-te mărgăritare – Adriana Tîrnoveanu, locul II în Spring SuperBlog 2016;
- Mihaela Roxana Vasilescu, clasată pe locul V in SuperBlog 2016 și pe IV in Spring SuperBlog 2017;
- Nimicuri fantezii – Cornelia Crina Popa, câștigătoarea trofeului SuperBlog 2015, juriu;
- O Pisică Neagră – Georgiana Mihăilă, participantă la edițiile anterioare SuperBlog, juriu;
- Pezevenchi.ro – Eugen Zăvoianu, câștigătorul trofeului SuperBlog 2016, juriu;
- Robintel.ro – Robin Molnar, clasat pe locul I în SuperBlog 2011;
- SexulSlab.ro – Dana Lalici, câștigătoarea trofeului SuperBlog 2013;
- Sweet&Salty – Em Sava, clasată pe locul 10 în Spring SuperBlog 2016;
- TehnoCultura.ro – Manuel Cheța, câștigătorul trofeului SuperBlog 2010;
- Tulips & Sparkles – Bianca Alexandra Bîzîiac, ocupanta locului I în Spring SuperBlog 2014;
- Visător prin lume – Oana Grozavu, clasată pe locul III de două ori consecutiv, în SuperBlog 2016 și Spring SuperBlog 2017.
Ideea era sa discutam modalitatea de promovare a unui astfel de magazin de nisa in randul femeilor. Si rapid ne-am lansat in discutie si am inceput sa ne spunem parerile...
- Care este parerea voastra despre ideea unui astfel de magazin? am fost intrebati.
- Sa pornim de la o idee de baza, am raspuns. Daca pe vremea cand mamele, bunicile si strabunicile noastre isi purtau cu demnitate copiii in pantece era mai greu sa fii agreabila, sa te simti agreabila pentru tine si pentru altii si puteai sa fii considerata pentru ceilalti daca nu dezagreabila cel putin "ciudata" sau mai precis sa se considere ca ar trebui sa stai mai curand izolata in intimitatea proprie si nu sa iesi peste tot in societate, acum mentalitatile s-au mai schimbat. Si nu doar mentalitatile...
- Adica?
- Adica acum femeile gravide si proaspetele mamici nu ar mai trebui sa fie privite cu suspiciune atunci cand isi fac aparitia in societate. A fi (viitoare) mama nu este un motiv de jena, ci o stare normala a organismului. E drept, nu intotdeauna o stare foarte confortabila, dar o stare peste si prin care se poate trece usor. Poate nu intotdeauna se poate trece foarte usor peste starile in care nu ne este foarte bine fizic, dar trebuie sa recunoastem ca putem sa ne imbracam extrem de lejer dar si elegant si divers in timpul sarcinii.
- Este adevarat. Acum exista pe piata o gama variata de haine pentru gravide. Odata copilul nascut se pot gasi si haine pentru alaptare, comode, lejere si practice. Numai ca nu toate femeile cunosc acest lucru. Cum putem face ca informatiile acestea sa ajunga la femeile care vor deveni sau poate au devenit deja mame?
- Sa nu neglijam faptul ca mamicile in devenire si proaspetele mamici au acum mai multa disponibilitate de comunicare. Asta in principiu... Si am putea sa ne bazam pe aceasta realitate. Discuta intre ele fata in fata, direct, dar cu mult mai mult online pe diverse forumuri si in diverse retele sociale. Ca bloggeri putem sa ne "infiltram" cu usurinta in mediul online tocmai in aceste zone. Am putea astfel sa raspandim usor informatiile prin postarile de pe blog, prin link-uri si imagini. Discutand decent si facand recomandari.
- Ati recomanda un magazin online specializati in articole pentru viitoare mamici si proaspete mamici?
- Desigur. De ce nu? Sunt sigura deja ca aceste femei deja sunt " furnizoare" de asemenea informatii. Unele dintre informatii furnizate intre ele nu sunt, din pacate, extrem de corecte si reale. Aici ar trebui sa intervenim noi, promovand informatii utile si verificate deja. Si uite asa am putea fi ambasadorii Hotmama.ro extrem de eficient si de usor.
Articol scris pentru SuperBlog 2017
joi, 23 noiembrie 2017
Jumanji - aventura in jungla
Desi nu am cautat aventura in viata cu tot dinadinsul, toata viata mea a fost o aventura. Caci viata in sine este o aventura, fie ca ne dam seama sau nu. Si chiar daca nu ne facem o aventura din fiecare clipa a vietii noastre, putem fi siguri ca altii ne vor face figura si ne vor impinge spre o aventura. Caci nu numai ca viata ne este ca o aventura, ci traim mereu ca intr-o adevarata jungla.
Nu cred ca trebuie sa fiu asemenea lui Dwayne Johnson in filmul Jumanji: Welcome to the Jungle” / „Jumanji: Aventură în junglă”, pe care il vom vedea cu totii la cinema incepand cu data de 29 decembrie 2017, ca sa visez ca traiesc o aventura din care sa ies cu bine. Cine stie? Poate ca s-a intamplat deja sau se va intampla candva in viitor.
Uneori mi-ar placea sa ajung in mijlocul naturii. Singura, izolata... De preferat undeva la munte, in mijlocul padurii, departe de lumea civilizata si de tentatiile ei dar si de stresul pe care il presupune. Sau, de ce nu?. poate chiar intr-o jungla tropicala. Ati spune ca peisajul natural este cu mult mai frumos decat cel vazut in filme. E adevarat, totul este mai complex: nu este doar imagine, culori, sunete si miscare. Este si un climat diferit de cel cu care ne-am adaptat acasa, in mediul in care am trait toata viata: caldura si umezeala din aer ne pot deshidrata, demineraliza si secatui de puteri in lipsa unui comportament adaptativ adecvat. Trebuie sa ne deplasam necontenit in cautarea unei surse de apa, a hranei, a unui adapost. Si trebuie sa ne ferim in permanenta de pericolele ce se pot ivi in orice clipa. Iar deplasarea este cu siguranta ingreunata de vegetatia abundenta si incalcita din jurul nostru, care ne diminua vizibilitatea, ne limiteaza adesea miscarile si ne impiedica trecerea la fiecare pas facut. Asa ca trebuie sa nu ne bazam doar pe vedere pentru a ne putea orienta, ci pe toate simturile perfect coordonate intre ele. Limitarea vizibilitatii prin micsorarea spatiului prin care putem patrunde cu privirea trebuie permanent compensata si completata de informatiile primite prin sunete, prin vibratiile aerului percepute peste tot la nivelul pielii... Si nu numai... Tot ceea ce vedem, auzim si simtim trebuie sa ne dea o imagine cat de cat completa a tot ceea ce se pentrece in jurul nostru.
In plus trebuie sa ne adaptam la un regim alimentar diferit de cel de acasa. Un regim alimentar bazat adesea pe fructele gasite peste tot in jurul nostru, pe tot ce inseamna planta comestibila, dar si pe carnea animalelor ce pot fi prinse si chiar pe "taratoare" si insecte. Si adesea aceasta hrana nu ni se va parea extrem de apetisanta la prima vedere. Dar trebuie sa ne multumim cu ceea ce primim de la mama-natura.
Ar trebui, de asemenea, sa ne ferim de tot ceea ce ne poate pune viata in pericol: caldura excesiva, atmosfera supraincarcata de umiditate, atacatori... Caci putem deveni in orice clipa victima unor vanatori mult mai iscusiti ca noi. Si nu ma gandesc la oameni, ci la fiarele din jungla. Si nu numai pradatorii din jungla ne pot ucide, ci si insectele si serpii plini de venin sau plantele otravitoare; vrand-nevrand, daca nu avem acel instinct innascut de autoaparare, trebuie sa invatam rapid sa ne ferim de tot ce ne poate ucide pe loc sau dupa un timp oarecare de suferinte si chin.
Si asta nu e totul: nu tot ceea ce ne ataca putem sa vedem cu ochiul liber si mai mult sau mai putin antrenat. Sunt tot felul de vietati minuscule, paraziti, bacterii sau virusi ce ne pot invada organismul. Ii putem lua din apa sau aer sau pot patrunde in organismul nostru prin ranile provocate prin muscaturi sau intepaturi. E suficienta o rana de mici dimensiuni, dar adanca, pentru ca acesti inamici invizibili cu ochiul liber sa ne invadeze corpul. Iar daca inevitabilul chiar s-a produs, atunci.... chiar ar trebui sa stim cum sa contracaram pericolul printr-un antidot la indemana sau printr-o manevra salvatoare.
Si totusi putem supravietui in jungla. Asta daca avem totusi cunostinte minime despre natura inconjuratoare si cunostinte minime de prim ajutor. Plus o rezistenta fizica dobandita prin antrenament si prezenta de spirit care sa ne ajute sa cerem si sa dobandim ajutorul necesar.
Articol scris pentru SuperBlog 2017
Nu cred ca trebuie sa fiu asemenea lui Dwayne Johnson in filmul Jumanji: Welcome to the Jungle” / „Jumanji: Aventură în junglă”, pe care il vom vedea cu totii la cinema incepand cu data de 29 decembrie 2017, ca sa visez ca traiesc o aventura din care sa ies cu bine. Cine stie? Poate ca s-a intamplat deja sau se va intampla candva in viitor.
Uneori mi-ar placea sa ajung in mijlocul naturii. Singura, izolata... De preferat undeva la munte, in mijlocul padurii, departe de lumea civilizata si de tentatiile ei dar si de stresul pe care il presupune. Sau, de ce nu?. poate chiar intr-o jungla tropicala. Ati spune ca peisajul natural este cu mult mai frumos decat cel vazut in filme. E adevarat, totul este mai complex: nu este doar imagine, culori, sunete si miscare. Este si un climat diferit de cel cu care ne-am adaptat acasa, in mediul in care am trait toata viata: caldura si umezeala din aer ne pot deshidrata, demineraliza si secatui de puteri in lipsa unui comportament adaptativ adecvat. Trebuie sa ne deplasam necontenit in cautarea unei surse de apa, a hranei, a unui adapost. Si trebuie sa ne ferim in permanenta de pericolele ce se pot ivi in orice clipa. Iar deplasarea este cu siguranta ingreunata de vegetatia abundenta si incalcita din jurul nostru, care ne diminua vizibilitatea, ne limiteaza adesea miscarile si ne impiedica trecerea la fiecare pas facut. Asa ca trebuie sa nu ne bazam doar pe vedere pentru a ne putea orienta, ci pe toate simturile perfect coordonate intre ele. Limitarea vizibilitatii prin micsorarea spatiului prin care putem patrunde cu privirea trebuie permanent compensata si completata de informatiile primite prin sunete, prin vibratiile aerului percepute peste tot la nivelul pielii... Si nu numai... Tot ceea ce vedem, auzim si simtim trebuie sa ne dea o imagine cat de cat completa a tot ceea ce se pentrece in jurul nostru.
In plus trebuie sa ne adaptam la un regim alimentar diferit de cel de acasa. Un regim alimentar bazat adesea pe fructele gasite peste tot in jurul nostru, pe tot ce inseamna planta comestibila, dar si pe carnea animalelor ce pot fi prinse si chiar pe "taratoare" si insecte. Si adesea aceasta hrana nu ni se va parea extrem de apetisanta la prima vedere. Dar trebuie sa ne multumim cu ceea ce primim de la mama-natura.
Ar trebui, de asemenea, sa ne ferim de tot ceea ce ne poate pune viata in pericol: caldura excesiva, atmosfera supraincarcata de umiditate, atacatori... Caci putem deveni in orice clipa victima unor vanatori mult mai iscusiti ca noi. Si nu ma gandesc la oameni, ci la fiarele din jungla. Si nu numai pradatorii din jungla ne pot ucide, ci si insectele si serpii plini de venin sau plantele otravitoare; vrand-nevrand, daca nu avem acel instinct innascut de autoaparare, trebuie sa invatam rapid sa ne ferim de tot ce ne poate ucide pe loc sau dupa un timp oarecare de suferinte si chin.
Si asta nu e totul: nu tot ceea ce ne ataca putem sa vedem cu ochiul liber si mai mult sau mai putin antrenat. Sunt tot felul de vietati minuscule, paraziti, bacterii sau virusi ce ne pot invada organismul. Ii putem lua din apa sau aer sau pot patrunde in organismul nostru prin ranile provocate prin muscaturi sau intepaturi. E suficienta o rana de mici dimensiuni, dar adanca, pentru ca acesti inamici invizibili cu ochiul liber sa ne invadeze corpul. Iar daca inevitabilul chiar s-a produs, atunci.... chiar ar trebui sa stim cum sa contracaram pericolul printr-un antidot la indemana sau printr-o manevra salvatoare.
Si totusi putem supravietui in jungla. Asta daca avem totusi cunostinte minime despre natura inconjuratoare si cunostinte minime de prim ajutor. Plus o rezistenta fizica dobandita prin antrenament si prezenta de spirit care sa ne ajute sa cerem si sa dobandim ajutorul necesar.
Articol scris pentru SuperBlog 2017
marți, 21 noiembrie 2017
„Dragă, ieșim pe ușă în 5 minute, da?”
Se spune uneori ca orice femeie nu are la dispozitie suficiente haine, pantofi si accesorii pentru a fi convinsa ca se poate imbraca repede si convenabil spre a iesi din casa. In general este adevarat. Din varii motive... Si cred ca acest lucru este valabil si in cazul barbatilor.
Dar sa nu vorbim la modul general. Personal, marturisesc ca, desi am casa destul de plina de haine si incaltaminte, cu destula greutate reusesc sa fac fata unei iesiri in oras, fie la servici, fie cu totul alte ocazii. Asta din diverse motive.
In primul rand, niciodata nu am fost amatoare infocata sa imi cumpar mereu lucruri noi. Un prim motiv ar fi ca gasesc cu greu lucruri pe masura mea. Am un corp destul de dolofan sprijinit pe doua picioare mici ca de copil. Tocmai faptul ca port incaltaminte de marime mica, aproape la limita dintre copii si adulti, si faptul ca, in plus, nu imi vin modelele de incaltari de format ingust, ma face din start o persoana greu de incaltat. Si asta nu o pot schimba defel. Daca mai pun la socoteala si faptul ca prefer incaltamintea comoda si rezistenta, asta imi reduce si mai mult posibilitatea de a gasi ceva pe masura si nevoile mele. Asa ca, desi am destule perechi de incaltari prin casa, port aproape mereu aceleasi cateva perechi in care ma simt bine. Restul incaltamintei ori a devenit destul de ponosita, ori nu se potriveste de multe ori conditiilor meteo de afara decat pentru scurt timp, ori a devenit din ce in ce mai incomoda sau mai putin potrivita varstei mele de acum.
Cu imbracamintea e o problema mai complexa. Daca picioarele nu-si schimba prea mult forma si dimensiunile, cu corpul e diferit. Desi am fost mai intotdeauna o persoana mai mult decat dolofana, totusi am incercat de multe ori sa scap de kilogramele de prisos. Cu slabe sanse de succes... Si cum imbracamintea care mi-a intrat in garderoba in decursul timpului a urmat indeaproape tendintelor de variatie a dimensiunilor corpului, constat acum ca prin dulapuri am haine ale caror dimensiuni variaza.... Unele mi-au ramas largi dupa ultimele tentative de slabire. Putine dintre ele reusesc sa mi se potriveasca cat de cat, mai ales imbracamintea de vara; se pare ca vara reusesc sa ma mentin la dimensiuni mai acceptabile sau poate ca hainele de vara sunt, din start, mai lejere. Insa cele mai multe au ramas la dimensiuni mai mult sau mai putin reduse fata de cele ale corpului meu, asa ca cu greu reusesc sa intru in ele. Cu greu sau mai deloc...
Asa ca ori de cate ori ies din casa ma gandesc cu groaza in unele zile cu ce sa ma imbrac. De multe ori adopt combinatia fusta - bluza. Inca mai am totusi cateva fuste care imi vin acceptabil. La ele se potrivesc perfect fie un tricou in timpul verii, fie un pulover in perioada rece, asa ca la capitolul "bluze de dama" ma descurc destul de bine. Iar in ceea ce priveste pantofii de dama, incaltamintea in general, intotdeauna imi las la indemana o pereche, in functie de vreme, in care sa ma simt bine.
Mi-ar placea ca intr-o zi sa am la indemana mereu cate un articol cochet de imbracaminte in care sa ma simt bine si care sa ma avantajeze. Sa-mi placa sa port orice haina in care sa arat si sa ma simt bine. Iar cand mi se pune intrebarea: „Dragă, ieșim pe ușă în 5 minute, da?” sa pot raspunde afirmativ si prompt orice s-ar intampla.
Articol scris pentru SuperBlog 2017
Dar sa nu vorbim la modul general. Personal, marturisesc ca, desi am casa destul de plina de haine si incaltaminte, cu destula greutate reusesc sa fac fata unei iesiri in oras, fie la servici, fie cu totul alte ocazii. Asta din diverse motive.
In primul rand, niciodata nu am fost amatoare infocata sa imi cumpar mereu lucruri noi. Un prim motiv ar fi ca gasesc cu greu lucruri pe masura mea. Am un corp destul de dolofan sprijinit pe doua picioare mici ca de copil. Tocmai faptul ca port incaltaminte de marime mica, aproape la limita dintre copii si adulti, si faptul ca, in plus, nu imi vin modelele de incaltari de format ingust, ma face din start o persoana greu de incaltat. Si asta nu o pot schimba defel. Daca mai pun la socoteala si faptul ca prefer incaltamintea comoda si rezistenta, asta imi reduce si mai mult posibilitatea de a gasi ceva pe masura si nevoile mele. Asa ca, desi am destule perechi de incaltari prin casa, port aproape mereu aceleasi cateva perechi in care ma simt bine. Restul incaltamintei ori a devenit destul de ponosita, ori nu se potriveste de multe ori conditiilor meteo de afara decat pentru scurt timp, ori a devenit din ce in ce mai incomoda sau mai putin potrivita varstei mele de acum.
Cu imbracamintea e o problema mai complexa. Daca picioarele nu-si schimba prea mult forma si dimensiunile, cu corpul e diferit. Desi am fost mai intotdeauna o persoana mai mult decat dolofana, totusi am incercat de multe ori sa scap de kilogramele de prisos. Cu slabe sanse de succes... Si cum imbracamintea care mi-a intrat in garderoba in decursul timpului a urmat indeaproape tendintelor de variatie a dimensiunilor corpului, constat acum ca prin dulapuri am haine ale caror dimensiuni variaza.... Unele mi-au ramas largi dupa ultimele tentative de slabire. Putine dintre ele reusesc sa mi se potriveasca cat de cat, mai ales imbracamintea de vara; se pare ca vara reusesc sa ma mentin la dimensiuni mai acceptabile sau poate ca hainele de vara sunt, din start, mai lejere. Insa cele mai multe au ramas la dimensiuni mai mult sau mai putin reduse fata de cele ale corpului meu, asa ca cu greu reusesc sa intru in ele. Cu greu sau mai deloc...
Asa ca ori de cate ori ies din casa ma gandesc cu groaza in unele zile cu ce sa ma imbrac. De multe ori adopt combinatia fusta - bluza. Inca mai am totusi cateva fuste care imi vin acceptabil. La ele se potrivesc perfect fie un tricou in timpul verii, fie un pulover in perioada rece, asa ca la capitolul "bluze de dama" ma descurc destul de bine. Iar in ceea ce priveste pantofii de dama, incaltamintea in general, intotdeauna imi las la indemana o pereche, in functie de vreme, in care sa ma simt bine.
Mi-ar placea ca intr-o zi sa am la indemana mereu cate un articol cochet de imbracaminte in care sa ma simt bine si care sa ma avantajeze. Sa-mi placa sa port orice haina in care sa arat si sa ma simt bine. Iar cand mi se pune intrebarea: „Dragă, ieșim pe ușă în 5 minute, da?” sa pot raspunde afirmativ si prompt orice s-ar intampla.
Articol scris pentru SuperBlog 2017
sâmbătă, 18 noiembrie 2017
SHARE & PLAY
Era o dupa-amiaza ploioasa si rece de toamna. Zi mai scurta la servici si in prag de weekend. Deci... urmau doua zile libere. Impreuna cu ceilalti trei colegi de serviciu ne intorceam acasa impreuna, dat fiind faptul ca stateam in acelasi cartier, nu departe unul de celalalt. De regula, inainte de a ajunge fiecare pe la casele noastre, pierdeam impreuna 2-3 ore, nu mai mult: fie stateam pe o banca intr-un loc retras, cu o cafea sau ceva de rontait, la discutii care capatau adesea forma unor mici jocuri de societate, fie ne aciuam la o terasa pentru a bea o cafea... In ziua aceea nu se punea problema de asa ceva. Dar nu se punea nici problema de a ne "infunda" intr-un interior de mic local pentru o cafea sau un suc/apa...Si totusi "traditia" se cerea (si se simtea) respectata.
- Asa as bea o cafea... se auzi o voce. Stiu ca este deja suficient de tarziu ca sa existe posibilitatea unor insomnii pentru jumatate de noapte din cauza cafelei, dar am inghetat, iar cafeaua fierbinte mi-ar pune sangele in miscare. In plus, am o moleseala in corp care parca imi "innoada" picioarele; abia ma misc si cred ca nu mai ajung acasa in starea asta.
- As bea si eu o cafea, spusei eu aprobator. Numai ca am stomacul parca prea gol sa pice cafeaua in el fara sa il faca sa sufere. Trebuie sa mamanc ceva in prealabil. Ceva usor, ca sa nu imi strice de tot pofta de mancare; nu as renunta nici la o masa sanatoasa de pranz.
- Si ce propui?
- Simplu, replicai. Suntem aproape de locuinta mea, va invit la mine acasa. Luam niste cafea macinata de peste drum; o fac eu la ibric, tare si fierbinte, sa ne infierbante si sa ne dezmeticesca putin. Pana fac eu cafeaua, comandati ceva de mancare.
- Pizza?
- Nu! M-am cam saturat de pizza, am mancat de prea multe ori in pauzele de masa de la servici. Si daca ne capatam cu una mare, ne burdusim prea tare stomacul si nu mai mancam nimic pana maine spre pranz. Credeti-ma ca eu parca nu mi-as dori asa ceva...
- Si atunci? Ce propui?
- Am o alta idee care sa combine si o gustare putin mai consistenta, sa nu ne doara stomacul de la cafea, dar care sa nu ne incarce prea tare organismul, cu o distractie de pomina dupa aceea. Propun mancare chinzeasca. Putem face o comanda in grup, cate trei cutii de fiecare, adica 12 cutii in total. Pot fi trei feluri de mancare diferita pentru fiecare dintre noi. Combinate, ne vor astampara foamea fara sa ne sature de tot, si sa ne ramana loc si pentru o masa de pranz si o gustare mica in loc de cina. In plus, ambalajele sunt mai usor de transportat afara dupa aceea decat daca am fi comandat pizza.
- Si cu distractia de dupa cum ramane?
- Va explic pe parcurs.
Cat am vorbit, am si ajuns la magazinul de peste drum de blocul meu. Am intrat si am cumparat cafea macinata. O parte separat cat sa o preparam pe loc si ceva rezerve pentru mine pe zilele urmatoare.
Ajunsi in casa, ne-am facut imediat lejeri cu totii. Plecand spre bucatarie sa fac cafeaua, le-am spus celorlalti:
- Faceti comanda de 12 portii de mancare chinezeasca de la WU XING. Dupa ce mancam, incepem joaca...
Pe moment, i-am vazut ezitand....-
- Ok. Se poate comanda telefonic sau online. Hai sa comandam online, ca sa va arat si "joaca"... Ori de cate ori aveti chef de mancare chinezeasca, jocuri distractive si premii, puteti intra pe http://shareandplay.wuxing.ro ...
Cum eram flamanzi si cafeaua deja statea in fata noastra, aburind, in ditamai canile, am infulecat rapid mancarea insotita de o parte din cafea. Acum aveam chef de joaca...
- Inainte de a arunca cutiile la gunoi, sa ne jucam putin cu ele...
Din cutiile si betele folosite am incepuut sa incropim diverse aranjamente. Pana la urma am reusit sa realizam imaginea unui dragon...
- Mda.. Ne-a iesit ceva,,,
- Da... zisei eu cu un zambet de strengar in coltul buzelor... Seamana cu dragonul care mi-a iesit in cale zilele trecute. El mi-a povestit despre WU XING. Si mi-a povestit si altceva: despre cum putem intra intr-o poveste jucandu-ne. E un joc pe care l-am numit SHARE&PLAY...
- Cum se joaca?
- Uitati-va la mcul nostru dragon de pe masa. Stangaci construit, dar destul de reusit. V-ar placea sa il impartasiti si altora? Ca imagine, fireste. Si ca intr-o joaca, trezind in sufletul celorlalti dorinta de a se juca construind din aproape nimic o imagine haioasa... Ia faceti o fotografie dragonului!!!
In cateva secunde fotografia a fost facuta...
- Acum incarca fotografia pe http://shareandplay.wuxing.ro/... In fond e provocarea lor de a face tot felul de constructii haioase din cutii si bete. Daca avem noroc, imaginea noastra va fi apreciata si premiata. Sunt premii saptamanale, iar marele premiu, un smartphone Huawei P10Lite va fi oferit pe 15 decembrie. Tentant, nu-i asa?
Cafeaua era deja in stomacul nostru, iar poza "urcata" pe site-ul firmei.
- Hai sa ne despartim de acum, desi vad ca aveti inca chef de joaca...
- Putem repeta experienta SHARE&PLAY?
- Buna idee! Sa ne oferim fiecaruia dintre noi macar o sansa de a castiga. Dar repetam experienta si in alta zi.... Si raspunzand si la alta provocare...
Magia s-a incheiat in acea seara. Dar dorinta de a o reinvia a ramas in sufletele noastre.
Articol scris pentru SuperBlog 2017
- Asa as bea o cafea... se auzi o voce. Stiu ca este deja suficient de tarziu ca sa existe posibilitatea unor insomnii pentru jumatate de noapte din cauza cafelei, dar am inghetat, iar cafeaua fierbinte mi-ar pune sangele in miscare. In plus, am o moleseala in corp care parca imi "innoada" picioarele; abia ma misc si cred ca nu mai ajung acasa in starea asta.
- As bea si eu o cafea, spusei eu aprobator. Numai ca am stomacul parca prea gol sa pice cafeaua in el fara sa il faca sa sufere. Trebuie sa mamanc ceva in prealabil. Ceva usor, ca sa nu imi strice de tot pofta de mancare; nu as renunta nici la o masa sanatoasa de pranz.
- Si ce propui?
- Simplu, replicai. Suntem aproape de locuinta mea, va invit la mine acasa. Luam niste cafea macinata de peste drum; o fac eu la ibric, tare si fierbinte, sa ne infierbante si sa ne dezmeticesca putin. Pana fac eu cafeaua, comandati ceva de mancare.
- Pizza?
- Nu! M-am cam saturat de pizza, am mancat de prea multe ori in pauzele de masa de la servici. Si daca ne capatam cu una mare, ne burdusim prea tare stomacul si nu mai mancam nimic pana maine spre pranz. Credeti-ma ca eu parca nu mi-as dori asa ceva...
- Si atunci? Ce propui?
- Am o alta idee care sa combine si o gustare putin mai consistenta, sa nu ne doara stomacul de la cafea, dar care sa nu ne incarce prea tare organismul, cu o distractie de pomina dupa aceea. Propun mancare chinzeasca. Putem face o comanda in grup, cate trei cutii de fiecare, adica 12 cutii in total. Pot fi trei feluri de mancare diferita pentru fiecare dintre noi. Combinate, ne vor astampara foamea fara sa ne sature de tot, si sa ne ramana loc si pentru o masa de pranz si o gustare mica in loc de cina. In plus, ambalajele sunt mai usor de transportat afara dupa aceea decat daca am fi comandat pizza.
- Si cu distractia de dupa cum ramane?
- Va explic pe parcurs.
Cat am vorbit, am si ajuns la magazinul de peste drum de blocul meu. Am intrat si am cumparat cafea macinata. O parte separat cat sa o preparam pe loc si ceva rezerve pentru mine pe zilele urmatoare.
Ajunsi in casa, ne-am facut imediat lejeri cu totii. Plecand spre bucatarie sa fac cafeaua, le-am spus celorlalti:
- Faceti comanda de 12 portii de mancare chinezeasca de la WU XING. Dupa ce mancam, incepem joaca...
Pe moment, i-am vazut ezitand....-
- Ok. Se poate comanda telefonic sau online. Hai sa comandam online, ca sa va arat si "joaca"... Ori de cate ori aveti chef de mancare chinezeasca, jocuri distractive si premii, puteti intra pe http://shareandplay.wuxing.ro ...
Cum eram flamanzi si cafeaua deja statea in fata noastra, aburind, in ditamai canile, am infulecat rapid mancarea insotita de o parte din cafea. Acum aveam chef de joaca...
- Inainte de a arunca cutiile la gunoi, sa ne jucam putin cu ele...
Din cutiile si betele folosite am incepuut sa incropim diverse aranjamente. Pana la urma am reusit sa realizam imaginea unui dragon...
- Mda.. Ne-a iesit ceva,,,
- Da... zisei eu cu un zambet de strengar in coltul buzelor... Seamana cu dragonul care mi-a iesit in cale zilele trecute. El mi-a povestit despre WU XING. Si mi-a povestit si altceva: despre cum putem intra intr-o poveste jucandu-ne. E un joc pe care l-am numit SHARE&PLAY...
- Cum se joaca?
- Uitati-va la mcul nostru dragon de pe masa. Stangaci construit, dar destul de reusit. V-ar placea sa il impartasiti si altora? Ca imagine, fireste. Si ca intr-o joaca, trezind in sufletul celorlalti dorinta de a se juca construind din aproape nimic o imagine haioasa... Ia faceti o fotografie dragonului!!!
In cateva secunde fotografia a fost facuta...
- Acum incarca fotografia pe http://shareandplay.wuxing.ro/... In fond e provocarea lor de a face tot felul de constructii haioase din cutii si bete. Daca avem noroc, imaginea noastra va fi apreciata si premiata. Sunt premii saptamanale, iar marele premiu, un smartphone Huawei P10Lite va fi oferit pe 15 decembrie. Tentant, nu-i asa?
Cafeaua era deja in stomacul nostru, iar poza "urcata" pe site-ul firmei.
- Hai sa ne despartim de acum, desi vad ca aveti inca chef de joaca...
- Putem repeta experienta SHARE&PLAY?
- Buna idee! Sa ne oferim fiecaruia dintre noi macar o sansa de a castiga. Dar repetam experienta si in alta zi.... Si raspunzand si la alta provocare...
Magia s-a incheiat in acea seara. Dar dorinta de a o reinvia a ramas in sufletele noastre.
Articol scris pentru SuperBlog 2017
joi, 16 noiembrie 2017
Cafeaua care mi-a schimbat viata
E seara tarzie de toamna si o plimbare romantica prin parc parca nu-si gaseste locul in viata mea acum. Cu o cafea mare si aburinda in fata mea, incerc sa astern cateva ganduri din strafundul unor amintiri indepartate pe hartie. Scrisoare de amor la o cafea? Am trecut de mult de varsta scrisorilor romantice de amor; si totusi simt nevoia sa imi pun amintirile pe hartie pentru sufletul pereche care s-a ivit in viata mea, schimbandu-mi drumul spre un destin fericit in doi.
Ma "agatasesi" in mediul virtual. Recunosc si pledez "vinovat": stateam destul de mult in mediul online; internetul era ca a doua viata pentru mine si nu in sensul rau al cuvantului. Ma documentam in domeniul profesional, scriam destul de mult, ascultam muzica... Aveam destul de mult de cautat timp de o ora sau mai multe pe zi... Zi de zi... Asa cum aveam sa aflu ulterior de la tine aveai aceeasi "boala" de a sta ore in sir online, ascultand, cel mai ades, muzica. Aceeasi muzica pe care o ascultam si eu in timp ce citeam sau scriam, raspandind cuvintele in imensul mediu virtual.
Ma "agatasesi" pe o retea de socializare... Sau poate pe un portal specializat.... Apoi, pentru a ne fi comunicarea mai usoara, ne-am mutat conversatia pe messenger. Am inceput sa descoperim ca aveam puncte comune: primul lucru descoperit era ca... ne duceam viata in acelasi oras, dar nu ni se intretaiasera drumurile. E drept ca eu eram mai putin sociabila, mai retrasa; drumurile mele se intindeau intre casa, servici si cumparaturi; de altceva nu prea aveam chef sa imi gasesc timp. E la fel de adevarat ca tu disparusesi din oras pe anumite perioade in cautarea unui loc de munca. Dar eram din acelasi oras si ne duceam viata tot aici in ultimul timp.
Probabil asta ti-a starnit curiozitatea si ai vrut sa ne cunoastem mai bine.Ca intr-un joc am inceput sa ne aratam fata, mai intai prin fotografii. Urmatorul pas l-ai facut tu: mi-ai propus o intalnire scurta la o cafea. Era primul pas pentru cunoasterea in viata reala. Am acceptat, desi eram reticenta in ceea ce priveste infiriparea unei relatii; e cam greu sa convingi un burlac inrait sa renunte la viata lui solitara.
Si totusi, din curiozitate, am acceptat intalnirea. Poate si din amuzament; o intalnire cu un necunoscut (pana atunci!) la o cafea era putin cu totul altceva decat sa bei cafea la birou, ca un robot in timpul lucrului, alaturi de colegi si totusi de unul singur.
Dupa 1-2 zile, asa cum convenisem, ne-am intalnit. Am intrat intr-un mini-bar si am luar fiecare cate o monodoza de cafea, din care, cu putina apa clocotita, am transformat-o in doua cesti de cafea aburinda. Nu era solutia ideala, dar era pretextul de a ne aseza la o masa sa stam putin de vorba. A fost o discutie scurta, destul de timida, rezervata, mai mult de tatonare. Dar a fost primul pas care a spart gheata. Cafeaua am baut-o repede; singura ei "calitate" fiind temperatura suficient de ridicata pentru a ne incalzi putin in acea dupa-amiaza racoroasa. Apoi ne-am retras impreuna spre casa, convenind sa mentinem o vreme legatura.
Si am mentinut legatura. Atat in mediul online, cat si telefonic. Ba chiar de cateva ori ne-am mai reintalnit pe drumul dintre servici si casa; tocmai bine sa stam pe o banca in parculetul din centru, tot cu o cafea in mana. Ce mai... Se parea ca ceea ce ne legase pana atunci era cafeaua bauta in afara casei. Pana cand cafeaua fierbinte a topit acea pojghita de gheata ce mai ramasese intre noi. Taria cafelei ne desteptase simturile si am simtit nevoia sa prelungim intalnirea acasa la unul dintre noi. Normal a fost sa ne intalnim la cel care locuia cel mai aproape de locul intalnirilor noastre din micul parculet, caci nu puteam rezista tentatiei de a prelungi intalnirea de cafea. Si cum acel "cineva" eram eu... te-am primit in intimitatea casei mele... Si in viata mea, caci de atunci nu ti-am mai dat drumul sa pleci.
De atunci formam un cuplu fericit. O familie... Iar ceea ce ne-a legat (cafeaua!) face in continuare parte din viata noastra. Si ce poate fi mai fermecator decat sa ai la indemana in fiecare dimineata ratia obisnuita de cafea boabe pe care sa le rasnesti, eliberand in toata casa aroma cafelei proaspat prajite pe care sa o transformi in acea licoare intunecata si fierbinte pe care sa o savurezi impreuna cu persoana iubita...
Poate ca vom derula acelasi ritual zi de zi, pana la adanci batranete. Parca ma vad alaturi de tine, dragul meu: doi batranei ce isi duc viata frumos si tihnit, aducandu-si aminte in fiecare dimineata, la cafea, de clipele petrecute in tinerete in parc cu cafeaua in mana, apoi crescandu-ne impreuna copii, nepotii... Si totul incepand cu o ceasca de cafea prelungita apoi repetat, la infinit, pana la sfarsitul vietii si dincolo de ea.
Articol scris pentru SuperBlog 2017
marți, 14 noiembrie 2017
Expert in curatenie inainte de sarbatori
E inca toamna. Si toamna are farmecul ei. Culorile se schimba parca de la o zi la alta, pe nesimtite dar din ce in ce mai evident. Peisajul vegetatiei ce ne inconjura isi schimba rapid culorile de la acel verde puternic al frunzelor inca viguroase, la culori mai "de pamant": galben, ruginiu sau spre maro, acele culori ce transforma vegetatia intr-un rug de flacara mocnita sau vapai intense. Sunt acele culori ce inflacareaza imaginatia si trimite sufletul spre a se ineca intr-un ocean de melancolie si de visare. Tocmai acesta este farmecul toamnei ce m-a cucerit, caci altminteri frigul, ploaia si vantul sunt departe de a ma mentine in acea stare de confort care sa imi produca placerea de a sta in aer liber.
Oricat as vrea ca peisajul de toamna ruginie sa nu se topeasca si sa dispara in negura timpului, tocmai acel timp necrutator ce ne suna atat de discret in urechi (tic-tac! tic-tac!) incat nici macar nu il auzim pasind pe langa si dincolo de noi ne aduce aminte ca peisajele si atmosfera din jurul nostru se schimba. Si uite cum astazi de dimineata, iesind afara spre a merge la servici, am sesizat schimbarea: parca dintr-o data s-a facut mai rece. Peisajul era inca aproape neschimbat, desi frunzele cu nuante din ce in ce mai ofilite si mai uscate se imputinasera vazand cu ochii. In cateva zile crengile vor ramane cu siguranta golase si uscate, la fel ca bratele descarnate ale unor stafii.
Si nu va trece mult timp, probabil, si pomii si totul in jurul lor se vor invesmanta in pudra fina de promoroaca si in puful fin al primelor ninsori. E semnul cel mai evident ca sarbatorile de iarna se apropie cu pasi extrem de repezi.
Visez inca de pe acum la sarbatorile de iarna. Mai bine spus, visez la atmosfera de sarbatoare. La farmecul acelor zile libere cand iti doresti cel putin doua lucruri:
- fie sa zburzi pe afara, prin aerul rece incarcat parca de ace de gheata, printre fulgii de nea ce plutesc prin aer si pe sub crengile pline de promoroaca, pe care ti-o doresti scuturandu-se pe umeri si pprin par la cea mai mica miscare, cu picioarele afundate in zapada moale si rece, scartaind sub talpi;
- fie sa stai in casa, la caldura caminului, privind pe geam la atmosfera hibernala, citind carte dupa carte cu trupul si imaginatia incalzite de o cana de ceai fierbinte sau de un pahar de vin, intr-o lumina difuza si in fundal cu cantecul in surdina al colindelor, venind parca din departarea spatiului si timpului, si cu parfumul lumanarilor, al cetinii de brad si a prajiturilor aburinde cu aroma de vanilie...
Pentru a savura parfumul plin de farmec al sarbatorilor, trebuie sa iti faci casa cat mai curata. Iar pentru a face curatenia mai usoara, trebuie sa te folosesti de acei experti in curatenie care, la un raport calitate pret corect, sa fie eficiente si sa curete repede.
Sa incepem cu bucataria, acel loc unde pregatim mancarea cea mai gustoasa si prajiturile cele mai savuroase. Cu produsele din gama Triumf curatim usor aragazul si vesela pana stralucesc luna.
Pentru intreaga casa putem folosi produsele din gama Nufar.
Toate suprafetele pot fi curatate eficient cu un detartrant, care inlatura toate urmele de depuneri calcaroase si fac apoi curatenia mai usoara.
Geamurile devin stralucitor de curate cu detergentii specifici, iar produsele de dezinfectare ofera siguranta curateniei pe toate suprafetele. Pana si baia este curatata extrem de eficient cu produse specifice de curatenie.
Folosind gama Nufar si Triumf toata casa devine extrem de curata. Atat de curata incat aceste produse, odata folosite, te conving sa le ramai fidele si sa le folosesti mereu pentru a face casa si viata mai curata.
De acum sarbatorile pot fi intampinate asa cum se cuvine. Mai ales cand ai facut casa curata cu ajutorul celor mai priceputi experti in curatenie.
Articol scris pentru SuperBlog 2017
Oricat as vrea ca peisajul de toamna ruginie sa nu se topeasca si sa dispara in negura timpului, tocmai acel timp necrutator ce ne suna atat de discret in urechi (tic-tac! tic-tac!) incat nici macar nu il auzim pasind pe langa si dincolo de noi ne aduce aminte ca peisajele si atmosfera din jurul nostru se schimba. Si uite cum astazi de dimineata, iesind afara spre a merge la servici, am sesizat schimbarea: parca dintr-o data s-a facut mai rece. Peisajul era inca aproape neschimbat, desi frunzele cu nuante din ce in ce mai ofilite si mai uscate se imputinasera vazand cu ochii. In cateva zile crengile vor ramane cu siguranta golase si uscate, la fel ca bratele descarnate ale unor stafii.
Si nu va trece mult timp, probabil, si pomii si totul in jurul lor se vor invesmanta in pudra fina de promoroaca si in puful fin al primelor ninsori. E semnul cel mai evident ca sarbatorile de iarna se apropie cu pasi extrem de repezi.
Visez inca de pe acum la sarbatorile de iarna. Mai bine spus, visez la atmosfera de sarbatoare. La farmecul acelor zile libere cand iti doresti cel putin doua lucruri:
- fie sa zburzi pe afara, prin aerul rece incarcat parca de ace de gheata, printre fulgii de nea ce plutesc prin aer si pe sub crengile pline de promoroaca, pe care ti-o doresti scuturandu-se pe umeri si pprin par la cea mai mica miscare, cu picioarele afundate in zapada moale si rece, scartaind sub talpi;
- fie sa stai in casa, la caldura caminului, privind pe geam la atmosfera hibernala, citind carte dupa carte cu trupul si imaginatia incalzite de o cana de ceai fierbinte sau de un pahar de vin, intr-o lumina difuza si in fundal cu cantecul in surdina al colindelor, venind parca din departarea spatiului si timpului, si cu parfumul lumanarilor, al cetinii de brad si a prajiturilor aburinde cu aroma de vanilie...
Pentru a savura parfumul plin de farmec al sarbatorilor, trebuie sa iti faci casa cat mai curata. Iar pentru a face curatenia mai usoara, trebuie sa te folosesti de acei experti in curatenie care, la un raport calitate pret corect, sa fie eficiente si sa curete repede.
Sa incepem cu bucataria, acel loc unde pregatim mancarea cea mai gustoasa si prajiturile cele mai savuroase. Cu produsele din gama Triumf curatim usor aragazul si vesela pana stralucesc luna.
Pentru intreaga casa putem folosi produsele din gama Nufar.
Toate suprafetele pot fi curatate eficient cu un detartrant, care inlatura toate urmele de depuneri calcaroase si fac apoi curatenia mai usoara.
Geamurile devin stralucitor de curate cu detergentii specifici, iar produsele de dezinfectare ofera siguranta curateniei pe toate suprafetele. Pana si baia este curatata extrem de eficient cu produse specifice de curatenie.
Folosind gama Nufar si Triumf toata casa devine extrem de curata. Atat de curata incat aceste produse, odata folosite, te conving sa le ramai fidele si sa le folosesti mereu pentru a face casa si viata mai curata.
De acum sarbatorile pot fi intampinate asa cum se cuvine. Mai ales cand ai facut casa curata cu ajutorul celor mai priceputi experti in curatenie.
Articol scris pentru SuperBlog 2017
duminică, 12 noiembrie 2017
Eveniment la Royal
Nu de mult m-am reintalnit cu o colega cu care lucrasem la inceputuri pe medicina scolara in oras. Intre timp ea a decis sa urmeze o specializare, iar eu am ramas singura din domeniu in oraselul mic de provincie in care traiesc si lucrez.
Dupa primele saluturi, imbratisari si replici de convenienta, am nceput o discutie pe teme profesionale.
- Apropo, zise ea, tii minte cum ne duceam impreuna la cursuri? Tu nu pareai prea incantata la un moment dat...
- Da, zisei, eram depasita de situatie la un moment dat. Prea multa alergatura, multi bani cheltuiti deodata. Nu-mi tihnea nici sa diger informatiile. Era o goana contra cronometru.
- Presupun ca ai lasat-o mai moale.
- Nicidecum. E drept ca o vreme, intr-adevar, chiar o lasasem mai moale, dar pe urma m-am infuriat. Vreo 1-2 chiar 3 ani am facut cursuri online, la distanta, cat se poate de multe. Dar la un moment dat mi-am spus ca nu se mai poate asa. Bineinteles ca nu am renuntat la a face cursuri la distanta; e o modalitate de a invata, de a te documenta si de a si demonstra asta extrem de convenabil, fara a iesi prea mult din ritmul si din confortul vietii obisnuite de zi cu zi. Dar vroiam si altceva: trepidatia vietii de alta data. Asa ca am inceput sa merg la manifestari de specialitate.
- Bravoooo....
- Uite, tocmai in perioada urmatoare ma duc la o manifestare in domeniul medicinii scolare.
- La noi in judet?
- Nu, tocmai la Brasov. Dar imi convine. Zona e faina. Aer curat; si stii ca la "betegelile" mele, adica la problemele mele inerente de sanatate, imi prinde bine sa ies la aer curat si sa imi oxigenez organismul.
Locatia e faina: hotelul Royal din Poiana Brasov. Este expert in organizarea de evenimente in Brasov: nunti, botezuri, organizarea de conferinte...
Iar aici ai asigurata atat cazarea cat si masa. Peisajul este superb, iar manifestarea ca atare in acest cadru este o adevarata placere.
Salonul de evenimente din Brasov este perfect organisat pentru aceasta manifestare. Pentru conferințe, sala poate fi amenajată în sistem teatru, găzduind un număr de 150 de participanți. Hotelul pune la dispoziție ecran de proiecție, videoproiector, flipchart, sonorizare, laptop. Deci... conditii moderne si ultracivilizate. Iar la final este organizat o masa festiva si un cocktail... Totul la costuri ce nu depasesc o limita rezonabila.
- Tare mi-as dori sa particip si eu la o asemenea manifestare.
- Se vor mai organiza astfel de manifestari, cu siguranta. Pe mine deja m-au prins ca participant.
Ne-am despartind zambind si cu fata si cu sufletul. Cine stie? Poate ne vom intalni vreodata la hotelul Royal.
Articol scris pentru SuperBlog 2017
Dupa primele saluturi, imbratisari si replici de convenienta, am nceput o discutie pe teme profesionale.
- Apropo, zise ea, tii minte cum ne duceam impreuna la cursuri? Tu nu pareai prea incantata la un moment dat...
- Da, zisei, eram depasita de situatie la un moment dat. Prea multa alergatura, multi bani cheltuiti deodata. Nu-mi tihnea nici sa diger informatiile. Era o goana contra cronometru.
- Presupun ca ai lasat-o mai moale.
- Nicidecum. E drept ca o vreme, intr-adevar, chiar o lasasem mai moale, dar pe urma m-am infuriat. Vreo 1-2 chiar 3 ani am facut cursuri online, la distanta, cat se poate de multe. Dar la un moment dat mi-am spus ca nu se mai poate asa. Bineinteles ca nu am renuntat la a face cursuri la distanta; e o modalitate de a invata, de a te documenta si de a si demonstra asta extrem de convenabil, fara a iesi prea mult din ritmul si din confortul vietii obisnuite de zi cu zi. Dar vroiam si altceva: trepidatia vietii de alta data. Asa ca am inceput sa merg la manifestari de specialitate.
- Bravoooo....
- Uite, tocmai in perioada urmatoare ma duc la o manifestare in domeniul medicinii scolare.
- La noi in judet?
- Nu, tocmai la Brasov. Dar imi convine. Zona e faina. Aer curat; si stii ca la "betegelile" mele, adica la problemele mele inerente de sanatate, imi prinde bine sa ies la aer curat si sa imi oxigenez organismul.
Locatia e faina: hotelul Royal din Poiana Brasov. Este expert in organizarea de evenimente in Brasov: nunti, botezuri, organizarea de conferinte...
Iar aici ai asigurata atat cazarea cat si masa. Peisajul este superb, iar manifestarea ca atare in acest cadru este o adevarata placere.
Salonul de evenimente din Brasov este perfect organisat pentru aceasta manifestare. Pentru conferințe, sala poate fi amenajată în sistem teatru, găzduind un număr de 150 de participanți. Hotelul pune la dispoziție ecran de proiecție, videoproiector, flipchart, sonorizare, laptop. Deci... conditii moderne si ultracivilizate. Iar la final este organizat o masa festiva si un cocktail... Totul la costuri ce nu depasesc o limita rezonabila.
- Tare mi-as dori sa particip si eu la o asemenea manifestare.
- Se vor mai organiza astfel de manifestari, cu siguranta. Pe mine deja m-au prins ca participant.
Ne-am despartind zambind si cu fata si cu sufletul. Cine stie? Poate ne vom intalni vreodata la hotelul Royal.
Articol scris pentru SuperBlog 2017
joi, 9 noiembrie 2017
Inainte/dupa testul elegantei
Imi amintesc ca si cum ar fi fost ieri. Septembrie 1999... Terminasem facultatea si imi sustineam examenul de licenta. Dupa examenul teoretic (un test cu 140 de intrebari tip grila) urma sustinerea lucrarii de diploma. Fiecare cum si-a ales; eu imi alesesem o tema de igiena - eram destul de putini la aceasta disciplina, asa ca toti be sustineam lucrarea intr-o singura zi, dar la alte discipline erau colegi inscrisi in numar mai mare, asa ca se intrunisera mai multe comisii de examinare, iar prezentarea tuturor lucrarilor dura si pana la doua sau chiar trei zile.
Inainte de ziua stabilita pentru sustinerea lucrarii, am stabilit impreuna cu indrumatorul meu cateva detalii: cam ce urma sa spun si inca un mic detaliu: sa prezint cateva imagini si grafice cu caracter statistic. Totul era stabilit, acum depindea numai de mine...
- Succes! mi-a spus cel care ma indrumase pana atunci. Nu stiu daca voi fi cu tine in ziua prezentari, dar sper sa te descurci. Ai grija si in ce tinuta te prezinti. Ceva gen sacou, bluza si fusta, simplu, decent si elegant.
M-am decis in cazul acesta sa merg in aceeasi tinuta ca la cursul festiv de final de an, din vara. Un costum, sacou si fusta alb-crem si o bluza roz deschis. Si niste sandale cu un toc rezonabil, de culoare gri deschis, nu foarte noi, dar in stare inca buna.
Am iesit din cladirea facultatii cu gand sa ma indrept spre casa. Sa ma odihnesc pana a doua zi, cand urma sa imi iau documentatia si sa plec spre sala de examinare. La iesire ma intalnesc cu o colega... Ne-am salutat reciproc si am intrebat-o cand da proba practica...
- Eu imi sustin maine lucrarea. La igiena.
- Si eu tot maine, dar la comisia de pediatrie. Apropo... Daca tot ne-am intalnit... Vrei sa mergem impreuna sa imi iau o pereche noua de blugi? Imi trebuiesc tocmai ca sa am cu ce ma imbraca in ziua examenului.
Mi s-a parut curios. Pe de o parte, nu mi se parea tocmai potrivit sa te prezinti in cea mai importanta zi din viata ta de pana atunci in tinuta sport. Ma gandeam ca blugii sunt buni la munca, intr-o excursie sau in orice caz intr-o situatie cand e mai potrivita o tinuta mai lejera, mai comoda. La un examen important, insa, sau mai tarziu la un interviu de angajare, ar fi fost mai potrivita o tinuta putin mai sobra in locul unei tinute sport. Pe de alta parte insa, uitandu-ma la colega mea, vedeam in fata ochilor o fata firava, cu un corp aproape filiform. Pune un sacou pe o asemenea persoana si o pierzi din ochi. Intr-adevar o prindea mai bine o pereche de blugi, un tricou si o geaca. Mai ales ca niciunul dintre noi, in acele vremuri si cu statutul de proaspat absolvent de facultate, fara venituri proprii si aflati inca sub obladuirea parintilor, nu ne permiteam tinute scumpe si extravagante. Trebuia sa ne descurcam onorabil si cu bani putini.
Au trecut de atunci 18 ani. Cu totii suntem acum angajati. Unii au devenit medici specialisti. Dar cei mai multi dintre noi au ramas la fel ca la absolvirea facultatii, lucrand in sectorul medicinii primare: cei mai multi ca medici de familie, majoritatea in mediu rural, unii si in alte sectoare. Ca mine, de pilda: lucrez ca medic scolar.
Problema vestimentatiei se pune putin altfel. Sa ma gandesc la mine de exemplu. Pe de o parte, mai toti suntem acum oameni trecuti de prima tinerete; mai toti ne apropiem de 45-50 de ani (eu am aproape 50...). Parca nu mai merge sa ne imbracam ca niste pustani de 20-25 sau maxim 30 de ani, adica blugi simpli si adidasi la fel. Pe de alta parte ma gandesc la mine, dar si la alti colegi: probabil multi lucreaza in mediul rural, facand naveta, plus ca merg pe teren pe drumuri prafuite pe distante de kilometri buni. Chiar si eu sau altii ca mine, care totusi lucreaza in oras, circula intre 2-3-5 cabinete sau intre cabinet si domiciliul pacientilor.Deci fiecare dintre noi are sansa sa mearga kilometri multi pe jos in fiecare zi. Sau cu masina, daca au norocul acesta. Si ca atare tot nu isi permit sa foloseasca haine si incaltaminte luxoase si scumpe, ca daca se uzeaza, macar nu e prea mare paguba. Plus ca totul trebuie sa fie lejer si comod. Si adecvat varstei si conditiilor de mediu. Fie ca este vorba de ghete si sacouri pentru barbati, sau rochii elegante si cizme in cazul femeilor,totul trebuie sa fie potrivit si bine echilibrat.
In plus, se mai pune si altfel problema. Spre 45-50 de ani, nu avem pretentia aproape nici unul dintre noi sa mai avem silueta din liceu si facultate. E drept ca unii dintre noi, putini ce-i drept, s-au mentinut fizic aproape de dimensiunile de altadata, dar tot s-au mai implinit fizic, capatand anumite forme... Si ceva kilograme in plus... Asa ca se poate intampla de multe ori sa avem surprinderea neplacuta ca anumite piese de imbracaminte nu nne mai vin sau, daca totusi perseveram si reusim sa le imbracam, la cea mai mica miscare putin mai ampla sau mai brusca, riscam sa se rupa hainele pe noi.
Apropo de aspectul acesta... Imi amintesc ca odata, mergand la unul dintre cabinete, am reusit prin nu stiu ce minune sa imbrac o fusta mai stramta. Fusta care statea pe mine... ce sa spun... mai mult decat mulata. Plus ca nu era o fusta facuta recent, ci avea oarece vechime. Si uzura... Cu ceva dificultate am reusit sa ma asez pe scaun fara ca fusta sa se ridice mai mult decat decent. Numai ca la cea mai mica foiala am auzit o paraiala la spatele meu. Mi-am dat seama ca se rupsese cusatura fustei. M-am mai ridicat de cateva ori de pe scaun si m-am asezat la loc. S-a mai auzit aceeasi paraitura de cateva ori si apoi... liniste. Cand m-am uitat la spatele fustei, ramasese intreg doar... fermoarul. Restul era rupt, lasand sa se vada tot ce aveam sub fusta. Ata fiind slabita si fusta prea stramta, cedase. Asa ca am plecat acasa cu halatul pe mine, ca sa imi acopere fusta rupta si, ajunsa acasa, am dat fusta la reparat.Si totul s-a rezolvat. Pe moment...
Intre timp, am cotrobait prin toate dulapurile. Am descoperit haine de diferite dimesiuni. Cateva putin mai largi, cateva care imi vin totusi bine. Dar cele mai multe destul de stramte. Asa ca am mai multe variante: ori imi completez garderoba cu haine potrivite ca marime, dar la preturi rezonabile, ori incerc sa mai dau jos din kilograme, ca totusi sa reusesc sa (re)incap in hainele de altadata, pe cat este posibil.
Dar de unde se pot cumpara astfel de haine? Si ieftine, si bune, si pe masura... O varianta ar fi magazinele clasice din oras. Cu haine noi sau second-hand. Si aici ai sansa de multe ori sa iti gasesti produsele potrivite.
O alta optiune ar fi shopping-ul online. Intr-un asemenea magazin ai sansa sa gasesti produse variate: imbracaminte si incaltaminte, eleganta sau casual/sport, pe toate gusturile si la preturi rezonabile. Trecand peste faptul ca totusi nu poti incerca produsul, exista totusi posibilitatea, uneori, de a returna un produs mai putin potrivit intr-un anume termen.
Indiferent de optiunea aleasa, cu putina inteligenta si perseverand, iti poti imbogati usor garderoba cu produse potrivite. Doar bunavointa si rabdare sa fie...
Articol scris pentru SuperBlog 2017
Inainte de ziua stabilita pentru sustinerea lucrarii, am stabilit impreuna cu indrumatorul meu cateva detalii: cam ce urma sa spun si inca un mic detaliu: sa prezint cateva imagini si grafice cu caracter statistic. Totul era stabilit, acum depindea numai de mine...
- Succes! mi-a spus cel care ma indrumase pana atunci. Nu stiu daca voi fi cu tine in ziua prezentari, dar sper sa te descurci. Ai grija si in ce tinuta te prezinti. Ceva gen sacou, bluza si fusta, simplu, decent si elegant.
M-am decis in cazul acesta sa merg in aceeasi tinuta ca la cursul festiv de final de an, din vara. Un costum, sacou si fusta alb-crem si o bluza roz deschis. Si niste sandale cu un toc rezonabil, de culoare gri deschis, nu foarte noi, dar in stare inca buna.
Am iesit din cladirea facultatii cu gand sa ma indrept spre casa. Sa ma odihnesc pana a doua zi, cand urma sa imi iau documentatia si sa plec spre sala de examinare. La iesire ma intalnesc cu o colega... Ne-am salutat reciproc si am intrebat-o cand da proba practica...
- Eu imi sustin maine lucrarea. La igiena.
- Si eu tot maine, dar la comisia de pediatrie. Apropo... Daca tot ne-am intalnit... Vrei sa mergem impreuna sa imi iau o pereche noua de blugi? Imi trebuiesc tocmai ca sa am cu ce ma imbraca in ziua examenului.
Mi s-a parut curios. Pe de o parte, nu mi se parea tocmai potrivit sa te prezinti in cea mai importanta zi din viata ta de pana atunci in tinuta sport. Ma gandeam ca blugii sunt buni la munca, intr-o excursie sau in orice caz intr-o situatie cand e mai potrivita o tinuta mai lejera, mai comoda. La un examen important, insa, sau mai tarziu la un interviu de angajare, ar fi fost mai potrivita o tinuta putin mai sobra in locul unei tinute sport. Pe de alta parte insa, uitandu-ma la colega mea, vedeam in fata ochilor o fata firava, cu un corp aproape filiform. Pune un sacou pe o asemenea persoana si o pierzi din ochi. Intr-adevar o prindea mai bine o pereche de blugi, un tricou si o geaca. Mai ales ca niciunul dintre noi, in acele vremuri si cu statutul de proaspat absolvent de facultate, fara venituri proprii si aflati inca sub obladuirea parintilor, nu ne permiteam tinute scumpe si extravagante. Trebuia sa ne descurcam onorabil si cu bani putini.
Au trecut de atunci 18 ani. Cu totii suntem acum angajati. Unii au devenit medici specialisti. Dar cei mai multi dintre noi au ramas la fel ca la absolvirea facultatii, lucrand in sectorul medicinii primare: cei mai multi ca medici de familie, majoritatea in mediu rural, unii si in alte sectoare. Ca mine, de pilda: lucrez ca medic scolar.
Problema vestimentatiei se pune putin altfel. Sa ma gandesc la mine de exemplu. Pe de o parte, mai toti suntem acum oameni trecuti de prima tinerete; mai toti ne apropiem de 45-50 de ani (eu am aproape 50...). Parca nu mai merge sa ne imbracam ca niste pustani de 20-25 sau maxim 30 de ani, adica blugi simpli si adidasi la fel. Pe de alta parte ma gandesc la mine, dar si la alti colegi: probabil multi lucreaza in mediul rural, facand naveta, plus ca merg pe teren pe drumuri prafuite pe distante de kilometri buni. Chiar si eu sau altii ca mine, care totusi lucreaza in oras, circula intre 2-3-5 cabinete sau intre cabinet si domiciliul pacientilor.Deci fiecare dintre noi are sansa sa mearga kilometri multi pe jos in fiecare zi. Sau cu masina, daca au norocul acesta. Si ca atare tot nu isi permit sa foloseasca haine si incaltaminte luxoase si scumpe, ca daca se uzeaza, macar nu e prea mare paguba. Plus ca totul trebuie sa fie lejer si comod. Si adecvat varstei si conditiilor de mediu. Fie ca este vorba de ghete si sacouri pentru barbati, sau rochii elegante si cizme in cazul femeilor,totul trebuie sa fie potrivit si bine echilibrat.
In plus, se mai pune si altfel problema. Spre 45-50 de ani, nu avem pretentia aproape nici unul dintre noi sa mai avem silueta din liceu si facultate. E drept ca unii dintre noi, putini ce-i drept, s-au mentinut fizic aproape de dimensiunile de altadata, dar tot s-au mai implinit fizic, capatand anumite forme... Si ceva kilograme in plus... Asa ca se poate intampla de multe ori sa avem surprinderea neplacuta ca anumite piese de imbracaminte nu nne mai vin sau, daca totusi perseveram si reusim sa le imbracam, la cea mai mica miscare putin mai ampla sau mai brusca, riscam sa se rupa hainele pe noi.
Apropo de aspectul acesta... Imi amintesc ca odata, mergand la unul dintre cabinete, am reusit prin nu stiu ce minune sa imbrac o fusta mai stramta. Fusta care statea pe mine... ce sa spun... mai mult decat mulata. Plus ca nu era o fusta facuta recent, ci avea oarece vechime. Si uzura... Cu ceva dificultate am reusit sa ma asez pe scaun fara ca fusta sa se ridice mai mult decat decent. Numai ca la cea mai mica foiala am auzit o paraiala la spatele meu. Mi-am dat seama ca se rupsese cusatura fustei. M-am mai ridicat de cateva ori de pe scaun si m-am asezat la loc. S-a mai auzit aceeasi paraitura de cateva ori si apoi... liniste. Cand m-am uitat la spatele fustei, ramasese intreg doar... fermoarul. Restul era rupt, lasand sa se vada tot ce aveam sub fusta. Ata fiind slabita si fusta prea stramta, cedase. Asa ca am plecat acasa cu halatul pe mine, ca sa imi acopere fusta rupta si, ajunsa acasa, am dat fusta la reparat.Si totul s-a rezolvat. Pe moment...
Intre timp, am cotrobait prin toate dulapurile. Am descoperit haine de diferite dimesiuni. Cateva putin mai largi, cateva care imi vin totusi bine. Dar cele mai multe destul de stramte. Asa ca am mai multe variante: ori imi completez garderoba cu haine potrivite ca marime, dar la preturi rezonabile, ori incerc sa mai dau jos din kilograme, ca totusi sa reusesc sa (re)incap in hainele de altadata, pe cat este posibil.
Dar de unde se pot cumpara astfel de haine? Si ieftine, si bune, si pe masura... O varianta ar fi magazinele clasice din oras. Cu haine noi sau second-hand. Si aici ai sansa de multe ori sa iti gasesti produsele potrivite.
O alta optiune ar fi shopping-ul online. Intr-un asemenea magazin ai sansa sa gasesti produse variate: imbracaminte si incaltaminte, eleganta sau casual/sport, pe toate gusturile si la preturi rezonabile. Trecand peste faptul ca totusi nu poti incerca produsul, exista totusi posibilitatea, uneori, de a returna un produs mai putin potrivit intr-un anume termen.
Indiferent de optiunea aleasa, cu putina inteligenta si perseverand, iti poti imbogati usor garderoba cu produse potrivite. Doar bunavointa si rabdare sa fie...
Articol scris pentru SuperBlog 2017
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
**†**
SCRISOARE PENTRU UN VIS UCIS -„Eu am plecat mămico un Brad s-aduc acasă Căci ştiu că tata slujbă de astăzi nu mai are Şi-aş vrea să avem ...
-
Cred că de la vârste fragede am fost un copil "cu personalitate". O fi fost zodia? O fi fost temperamentul, un temperament mai ap...
-
Ca oameni suntem înzestrați cu dorința de întrajutorare și cu sentimentul de compasiune pentru semenii noștri aflați în nevoie. Ajutăm necon...
-
Am început să citesc destul de devreme, înainte de a merge la școală pentru a studia abecedarul. Cred că am deprins literele din mers: pări...