vineri, 28 februarie 2025

$$$

 ANTIDEPRESIVELE DAU DEPENDENȚĂ?


Depresia este o afecțiune complexă ce necesită adesea tratament medicamentos. Antidepresivele sunt medicamente utilizate pentru a gestiona simptomele depresiei, ajutând la restabilirea echilibrului chimic al creierului. Însă, una dintre preocupările frecvente ale pacienților este dependența. Mulți se întreabă dacă antidepresivele creează dependență și cum se manifestă sevrajul la întreruperea tratamentului. În realitate, antidepresivele nu provoacă dependență în sensul clasic al termenului, adică nu produc o nevoie compulsivă de a le consuma, așa cum se întâmplă în cazul drogurilor. Cu toate acestea, întreruperea bruscă poate duce la apariția unor simptome neplăcute, care sunt adesea confundate cu dependența. Acest articol explorează în detaliu adevărul despre dependența de antidepresive și ce simptome apar la întreruperea tratamentului. Vei afla cum funcționează aceste medicamente, care sunt simptomele la intreruperea bruscă, cum să întrerupi corect tratamentul și ce alternative există pentru a gestiona depresia fără medicamente.


Citește tot articolul accesând:


https://www.psy-med.ro/antidepresivele-dau-dependenta

$$$

 DEMENȚA - FACTORI DE RISC ȘI PROTECTIVI


FACTORI DE RISC 


1. vârsta înaintată;


2. nivelul de educație scăzut, analfabetismul;


3. inactivitatea fizică;


4. izolarea socială;


5. poluarea aerului, în special dioxidul de azot şi particulele fine de evacuare a traficului şi arderea lemnului;


6. fumatul;


7. consumul excesiv de alcool (peste 21 de uniăți pe săptămână);


8. deficiențele de auz au fost asociate cu reducerea în volum a lobului temporal, a hipocampului şi a cortexului entorhinal;


9. traumatismele craniene;


10. factori vasculari;


11. hipertensiunea arterială (ideal sub 130 mmHg);


12. insuficiența cardiacă cogestivă;


13. fibrilația atrială;


14. colesterol crescut;


15. diabet zaharat;


16. obezitatea;


17. depresia;


18. tulburări de somn;


19. medicamente anticolinergice (amitriptilina);


20. medicamente administrate în boala Parkinson.


 


FACTORI PROTECTIVI 


1. fiecare an suplimentar de educație scade riscul de dementă;


2. dieta meditaraneană (cereale integrale, legume și fructe proaspete, grăsimi sănătoase din ulei de măsline presat la rece și din peste, lapte și derivate ale acestuia);


3. activitatea fizică;


4. socializarea;


5. stoparea fumatului;


6. consum mic sau moderat (nu mai mult de 21 de unități pe saptamană);


7. utilizarea aparatelor auditive la cei cu hipoacuzie;


8. vitamina E, acidul folic, vitamina B6 și vitamina B12 (beneficii reduse).


 

Un studiu pe 196000 de subiecți a arătat că la cei cu un risc genetic de a dezvolta demență o viață centrată pe activitate fizică regulată, dietă sănătoasă, fără fumat şi consum redus de alcool a scăzut semnificativ dezvoltarea demenței.


https://www.psy-med.ro/dementa--factori-de-risc-si-protectivi

 


Sursa :


 Robert Boland, Marcia Verduin, KAPLAN & SADOCK’S COMPREHENSIVE TEXT BOOK OF PSYCHIATRY, Wolters Kluwer Health, 2024.

$$$

 "-- Iartă-mă... ♥️🥹

Iartă-mă că mă plâng că am obosit.

Iartă-mă că vreau să adormi ca să te simți relaxat.

Iartă-mă că mă simt " ușurat" în momentele când am timp liber.

Iartă-mă că mă enervez când nu mă lași să fac nimic doar pentru că vrei să fii cu mine.

Iartă-mă că uneori nu sunt bine.

Iartă-mă că îmi place să nu te am sub responsabilitatea mea pentru o vreme.

Iartă-mă când mă enervez că te trezești și vreau să mai dorm.

Iartă-mă pentru nopțile în care plâng pentru că simt că nu-ți dau tot ce am mai bun.

Iartă-mă când nici cu mine nu pot.

Promit că în fiecare zi încerc din răsputeri să fiu întreg pentru tine. Nu există dragoste mai mare decât a mea pentru tine fata mea, tu ești rațiunea mea de a exista; scopul meu va fi mereu să te protejez, să am grijă de tine, să-ți ofer tot ce e mai bun ca să crești mare cu valori și să fii un om mare.

Iartă-mă că nu sunt perfect, iartă-mă pentru astea și încă atât.

Mami te iubește și și și-ar da viața pentru a ta."

$$$

 Ciclurile de 7 ani ale vieții omului


"De la 0 la 7 ani:

Există o legătură puternică cu mama. Cunoașterea lumii are loc pe orizontală. Se creează simțurile. Mirosul mamei, laptele, vocea, căldura şi săruturile ei sunt primele senzații. Această perioadă se sfârșește de regulă, prin ieșirea din cochilia protectoare a mamei şi cunoașterea lumii exterioare.


De la 7 la 14 ani:

Se creează o legătură puternică cu tata. Cunoașterea lumii are loc pe verticală. Se formează personalitatea. Tatăl devine cel mai fidel aliat pentru cunoașterea lumii din afara celulei familiei. Copilul o iubește pe mama, însă pe tata îl adoră.


De la 14 la 21 de ani:

Se începe revolta împotriva societății. Are loc cunoașterea materiei. Se formează intelectul. Începe criza adolescentină. Apare dorința de a schimba lumea şi de a distruge structurile existente. Adolescentul atacă celula familiei şi societatea în general. Este pasionat de tot ce exprimă revolta: muzica tare, relațiile romantice, tendința spre independenţă, evadarea, legăturile cu grupurile sociale marginale, valorile anarhiste, negarea sistematică a vechilor valori. Perioada se încheie prin părăsirea celulei familiei.


De la 21 la 28 de ani:

Are loc integrarea în societate. Stabilizarea după revoltă. Suferind eşec în dorinţa de a schimba lumea, omul se integrează, dorind iniţial să fie mai bun decât predecesorii săi. Omul caută un loc de muncă mai bun decât al părinților. Caută un loc mai bun pentru viaţă. Are loc încercarea de a crea o familie mai fericită decât cea a părinților. Alegerea partenerului şi crearea căminului familial. Crearea propriei celule. Perioada se încheie de regulă cu căsătorie. Din acest moment, omul şi-a îndeplinit misiunea şi a finisat legătura cu prima celulă protectoare – familia.


De la 28 la 35 de ani:

Crearea căminului familial. După căsătorie, locuință, mașină apar copiii. Se acumulează valori în interiorul celulei. Însă dacă primele 4 cicluri nu au trecut cu succes, căminul se distruge. Dacă relaţiile cu mama nu au fost cum trebuie, ea va fi o povară pentru ginere/noră. Dacă relația cu tata a eșuat, el se va implica în treburile interne ale tinerei familii, provocând conflicte. Dacă revolta împotriva societății nu a fost trăită, există riscul conflictelor la locul de muncă. 35 de ani – vârsta la care un cocon prost copt deseori explodează. Atunci se întâmplă divorțurile, concediere de la serviciu, depresie etc.


De la 35 la 42 de ani:

Totul se începe de la zero. După criză, omul îmbogățit de experiențe şi greșeli îşi reconstruiește a doua celulă. Este perioada când în viaţa persoanelor divorțate apar iubite/iubiți noi. Ei încearcă să perceapă ceea ce așteaptă deja – nu de la căsătorie, ci de la sexul opus. Relația cu societatea, de asemenea, trebuie reevaluată. Locul de muncă deja este ales după criteriul cât este de interesant şi cât de mult timp liber oferă. După distrugerea primei celule omul întotdeauna simte necesitatea cât mai repede să-şi creeze a doua celulă. Căsătorie nouă, muncă nouă, relație nouă. Dacă omul a scăpat de elementele parazitare din trecut, el va construi o celulă mai bună. Dacă nu şi-a înțeles greșelile, atunci va creea o celulă asemănătoare şi va ajunge la aceleași eșecuri.


De la 42 la 49 de ani:

Se începe cucerirea societății. Imediat ce a doua celulă îmbunătățită a fost creeată, omul începe să simtă plinătatea vieții în căsnicie, în relaţia cu copiii, la serviciu etc. Această victorie generează două tipuri noi de comportament.Dacă omul pune accent pe bunăstarea materială, atunci apar mai mulți bani, mai mult confort, mai multă putere. Dacă, însă, accentul se pune pe latura sufletească, atunci se începe făurirea autentică a personalității. Această perioada se sfârșește printr-o criză de autoidentificare şi întrebări existențiale: de ce sunt aici, de ce exist, ce trebuie să fac pentru ca viaţa să fie plină de sens, în afara bunurilor materiale?


De la 49 la 56 de ani:

Revoluția spirituală. Dacă omul a reușit să-şi creeze sau să-şi reconstruiască celula sa şi s-a realizat în familie, pe plan profesional, el desigur are dorința să caute înțelepciune. Dacă se face cu dedicație şi sinceritate, această căutare nu va avea limite şi va continua până la sfârșitul vieții."


Fragment din cartea lui Bernard Werber "imperiul îngerilor"

***

 Proverbe din diferite țări:


„Cine zdruncină casa aproapelui, va avea propria sa casă zdruncinată”. (proverb elvețian)


„Dacă nu știi să zâmbești, nu deschide un magazin. (proverb chinezesc)


„Aspectul plăcut este cea mai puternică recomandare”. (proverb englezesc)


„ Să faci fapte bune pentru ingrați, este ca și cum ai turna parfum în mare. (proverb polonez)


„Pentru a cunoaște progresul unei națiuni, uită-te la femeile ei.” (proverb francez)


„De multe ori vedem lucrurile diferit pentru că citim doar titlul”. (Proverb american)


„Greșelile altora sunt întotdeauna mai clare decât ale noastre.” (proverb rusesc)


„Mulțumirea este jumătate din fericire. (proverb italian)


„Fiecare om își creează propriul destin. (proverb englezesc)


„Împodobește-ți mintea cu cunoștințe, nu trupul cu bijuterii. (proverb chinezesc)


„Dragostea care depinde de cadouri întotdeauna este flămândă.” (proverb englezesc)


„Feriți-vă de femeia care vorbește despre virtuțile ei și de bărbatul care vorbește despre onestitatea lui.” (proverb francez)


„Iubește-ți soția și ai încredere în mama ta” (proverb irlandez).


„Fă din fiul tău un prinț timp de cinci ani, un sclav timp de zece ani și un prieten după aceea. (proverb indian)


„ Să te naști om este ușor; să fii om este dificil”. (proverb rusesc)


„Familia m-a învățat să vorbesc, iar oamenii m-au învățat să tac. (proverb cehoslovac)


„Cel care privește oamenii cu cunoaștere îi urăște; cel care îi privește cu realitate îi iartă.” (proverb italian)


„Furia este un vânt puternic care stinge lampa rațiunii.” (Proverb american)


„Cei care dau nu ar trebui să vorbească despre datul lor; cei care primesc, da”. (proverb portughez)


„Un copac mare dă mai multă umbră, dar mai puține fructe.” (proverb italian)


„Pune-ți grijile într-un buzunar rupt". (proverb chinezesc)

***

 MATEI CORVIN A FOST RUMÎN, ȘI REGE AL UNGARIEI


Istoria Ungariei îl consideră maghiar, dar iată argumente imbatabile în sprijinul acestui mare adevăr, Matei Corvin era rumîn:


1. Cel mai mare rege al Ungariei, rumînul Matei Corvin, s'a născut la Cluj și a copilărit la Timișoara.

2. Matei Corvin era rumîn chiar dacă a ocupat tronul altui regat. Așa erau acele vremuri. Iliescu sau Ceaușescu nu sînt considerați rumîni? 

Știți cîți rumîni își denigrează țara sau au abandonat'o definitiv? 

Nu sînt ei tot rumîni?

3. Știți cîți rumîni au trecut la catolicism după 1054? 

Toți din vestul rumînității din Panonia, dar chiar și din Ardeal. De acum 2-3 secole mulți au renunțat și la limba rumînă, iar azi sînt așa-zișii maghiari.

4. Ungaria nu era o țară maghiară pe vremea lui Matei Corvin. Era un regat apostolic, catolic și latin. Și azi foarte mulți rumîni sînt și catolici.

5. Maghiarii nu l'au acceptat, de aceea l'au ucis cu plumb. Maghiarii au complotat împotriva familiei Corvinilor, iar după ce au rămas fără urmași au înlocuit'o imediat cu o altă familie nobiliară.

Matei Corvin a domnit 32 de ani (între 1458 și 1490) ca rege al Ungariei și domnia sa a fost cea mai strălucită din istoria regatului apostolic (papal) Ungaria. 

Matei Corvin, născut Matei de Hunedoara, cunoscut și ca Matei Corvin, în latină Matthias Corvinus, în germană Matthias Corvinus, în croată Matija Korvin, (n. 23 februarie 1443, la Cluj-Napoca, d. 6 aprilie 1490, la Viena) a fost unul dintre cei mai mari regi ai Ungariei.

Matei s'a născut în 1443 la Cluj, ca al doilea fiu al lui Ioan (Iancu) de Hunedoara în casa Stefan Kolb. 

Ioan (Iancu) de Hunedoara a fost renumit conducător militar, care a întreprins în calitate de regent al Ungariei o serie de campanii militare reușite împotriva Imperiului Otoman, lăsînd fiului său un regat sigur și stabil. 

Mama lui Matei a fost Erzsebet Szilagyi (Elisabeta Sălăjan), dintr'o familie de nobili maghiarizați cu foarte mare influență, fiica căpitanului Laszlo Szilagyi de Horogszeg (Ladislau) al cetății de la Bradics și sora lui Mihai Szilagyi, voievod transilvănean și regent ungar.

A primit la botez numele de Matei ca născut în ajunul zilei de 24 februarie, zi în care calendarul roman îl comemorează pe Apostolul Matei (trecut în calendarul răsăritean pe 9 august). 

Din cauza frecvenței reduse a numelui Matia în spațiul rumînesc transilvănean, prenumele regelui a fost și este pronunțat de rumîni, Matei. 

Aceasta poate fi și o urmare a asemănării numelui apostolului Matia, cu cel al evanghelistului Matei (sărbătorit la 21 septembrie în calendarul roman universal, respectiv la 16 noiembrie în cel creștin ortodox). 

Mai mult, în Moldova s'a încetățenit numele Mateiaș, de la numele maghiar al regelui, Matyas (Mattia). 

De aici, istoricii din Muntenia l'au preluat ca Matei, considerînd numele Mateiaș ca fiind un diminutiv. 

Însă numele corect, care rezultă din documente, este Matia / Mattia / Mathias. 

Epitetul Corvinus provine de la stema familiei, (vezi poza) ce conținea un corb (corvus în latină).

După moartea lui Iancu de Hunedoara, oligarhia maghiară a pus din nou mîna pe putere.

''Tînărul rege'' (Ladislau Postumul) a fost conducătorul nominal, însă adevărații conducători erau familiile maghiare Garai, Ujlaki și Cillei. 

Grija lor a fost să combată influența familiei Hunyadi. Astfel l'au convins pe tînărul rege Ladislau, să ordone uciderea (prin decapitare) a lui Laszlo (Ladislau Corvin), fiul cel mare al lui Ioan de Hunedoara. 

Fiul cel mic al lui Iancu, Matei încă un copil, a fost și el, datorită intrigilor, curînd aruncat în închisoare. 

Apoi a început războiul civil. 

Adolescentul rege a fugit în Boemia, luînd pe Matei de Hunedoara cu el. 

Elisabeta Szilagyi, văduva lui Ioan de Hunedoara, a organizat armatele fidele soțului său și a reușit să pună capăt războiului civil, învingînd armatele marii nobilimi. 

Regele Ladislau Postumul a fost ucis, împreună cu cei mai mulți dintre cei ce îl determinaseră să'l omoare pe Ladislau de Hunedoara. 

Dieta Națională a fost reunită la Buda să aleagă noul rege. 

În prezența și sub presiunea armatelor lui Corvin, cantonate pe Dunărea înghețată, a fost ales rege Matei, în vîrstă de 18 ani, care trebuia să fie răscumparat și adus de la Praga.

Matei Corvin a domnit 32 de ani ca rege al Ungariei și domnia sa a fost una dintre cele mai strălucite din istoria Ungariei. 

Aristocrația de rang înalt însă nu s'a împăcat cu prezența lui pe tronul Ungariei și a uneltit pentru a'l detrona. Conform legendei, marii nobili ar fi reușit să'și pună planul în aplicare cu ajutorul reginei Beatrice, soția regelui. 

Medicul reginei îl trata de reumatism pe regele Matei otrăvindu'l cu plumb; astfel regele Matei Corvin a murit încet, de saturnism, înainte să ajungă la vîrsta de 50 de ani.

Matei a fost instruit în italiană. 

Descoperind realizările Renașterii, a început să promoveze influențele culturale italiene în Ungaria. 

Buda, Esztergom, Szekesfehervar și Visegrad au fost printre orașele care au beneficiat de stabilirea unui sistem de sănătate publică și educație, precum și a unui nou sistem juridic sub domnia lui Matei Corvin. 

S'a dovedit a fi un generos mecena al artiștilor din Italia (ex. Galeotto Marcio) și Europa de Vest, care s'au strâns la curtea sa. 

Biblioteca sa, Bibliotheca Corviniana, era cea mai mare colecție europeană de cronici istorice și lucrări filosofice și științifice din secolul al XV-lea, numărînd peste 5.000 de exemplare, fiecare exemplar valorînd mai mult de 1.000 florini de aur.

Domnia sa este considerată ca fiind unul dintre cele mai glorioase capitole ale istoriei Ungariei, marcate prin campanii militare victorioase ale temutei sale Fekete sereg (''Armata neagră'').

Ungaria a cunoscut în timpul domniei sale cea mai vastă întindere din istoria sa (la vest din sud-estul Germaniei pînă în Dalmația, iar la est din Polonia, – excluzînd Moldova și Țara Rumînească - pînă în Bulgaria de astăzi). 

Matei Corvin a condus în uniune personală Regatul Moraviei, Silezia și Luzația (Lausitz) (toate trei 1468/1469/1479-1490) și Austria Inferioară (1477/1485-1491). 

Era poliglot, vorbea limba rumînă, italiana, croata, latina, maghiara, și mai tîrziu germana, ceha, slovaca, precum și alte limbi slave. 

Regele Matei este amintit și astăzi, în multe istorisiri și cîntece populare, ca un conducător foarte înțelept și drept.

Matei Corvin a fost cel care a ordonat întemnițarea domnitorului Munteniei Vlad al III-lea (Țepeș), cînd acesta, urmărit de armata otomană, i'a cerut ajutorul. 

Dar tot Matei l'a ajutat pe Vlad să recucerească tronul Valahiei de la Laiotă Basarab. 

Ulterior, după ce Ștefan cel Mare, domnitorul Moldovei a încheiat pacea cu Regele Cazimir al Poloniei, Matei l'a atacat pe Ștefan, dar a fost înfrînt în lupta de la Baia, oastea sa retrăgîndu'se, urmărită de cea a lui Ștefan, iar Matei a fost rănit în această luptă de trei săgeți și o lovitură de lance.

În deceniul nașterii lui Matei Corvin, anul 1440, otomanii presau puternic asupra Transilvaniei. 

După ce cuceriseră o mare parte a Serbiei, următoarea lor țintă era Transilvania. 

În anul 1441, otomanii au lansat o puternică ofensivă asupra Valahiei, patria Corvinilor. 

În anul următor ei atacă Transilvania ajungînd la Sibiu, în martie 1442. 

Avansul lor părea imposibil de oprit, dar Iancu de Hunedoara îi învinge la Alba Iulia. 

În pofida acestei înfrîngeri, otomanii lansează o nouă invazie asupra Transilvaniei în august 1442. 

Cîteva luni înaintea nașterii lui Matei Corvin, tatăl său repurtează o victorie zdrobitoare asupra turcilor și eliberează Transilvania de otomani pentru întreaga durată a copilăriei lui Matei Corvin.

Iancu de Hunedoara era la curent cu marile schimbări culturale care aveau loc în Italia. 

Se căsătorește în anul 1430 cu Elisabeta Szilagy de Horogszeg iar în anul 1433 i se naște primul fiu, botezat Laszlo și tot în această perioadă se asociază cu regele Sigismund în lupta sa contra cehilor husiți, care îl împiedecau să intre pe catolicul rege în Praga. 

Toate aceste nume maghiare nu înseamnă nimic. 

Mulți rumîni renunțînd benevol la numele rumînești pentru privilegii și o poziție mai bună în regatul papal al Ungariei.

Castelele văzute de Huniade în călătoriile sale cu Sigismund l‘au inspirat pe Iancu să‘și remodeleze castelul său de la Hunedoara. 

Tot acum adoptă ca blazon pasărea pe care o vedem sculptată deasupra intrării principale a castelului de la Hunedoara: corbul (corvus) de unde provine numele medieval de Corvinus.

În acel castel și‘a petrecut Matei Corvin copilăria. 

El nu s‘a simțit mulțumit în societatea maghiarilor și a căutat mereu compania străinilor, căsătorindu‘se mai întîi cu o cehă și apoi cu o italiancă. 

Curtea sa regală era plină cu italieni, germani și polonezi. 

În armata sa erau rumîni, nemți și cehi, iar arhiepiscopii numiți de Matei au fost: un croat, apoi un german și al treilea, un italian. 

Nu se știe cu precizie care era limba lui favorită. 

Cum soția lui italiancă Beatrice nu stăpînea limba maghiară, cuplul regal conversa în italiană, iar limba de circulație internațională era latina clasică.

Italianul Bonfini, în cartea sa ''Rerum Ungaricarum'', unde descrie viața la curtea lui Matei Corvin, nota: ''monarhul cunoștea multe limbi străine. 

Pe lîngă turcă și greacă el era fluent în multe din limbile Europei. (pag. 634)

În iulie 1456 otomanii asediau Belgradul apărat de Iancu Huniade, căpitanul armatei ungare. 

Regele adolescent al Ungariei, Ladislau Postumous, fugise de la Buda la Viena, convins că turcii vor cuceri Belgradul. 

Dar pe 22 iulie 1456 Huniade zdrobește armata otomană și o măcelărește în timp ce se retrăgea în degringoladă. 

Victoria a fost atît de umilitoare pentru turci încît a ferit Ungaria de o altă invazie otomană timp de 75 de ani! 

Iancu Huniade nu s‘a putut bucura de victoria sa, acesta murind sub zidurile Belgradului din cauza unei epidemii de ciumă. 

Trupul lui a fost adus în Transilvania și îngropat în Catedrala romano-catolică de la Alba-Iulia.

Matei Corvin, din închisoarea pe tron

În ziua de 14 martie 1457 are loc o lovitură de palat la Buda, organizată de regele Ladislau Postumous, care‘l arestează pe Laszlo Huniade, fratele mai mare al lui Matei Corvin. 

Regele l‘a acuzat pe Laszlo de trădare și de atentat la viața lui, iar 48 de ore mai tîrziu, Laszlo de Hunedoara era decapitat în curtea palatului. 

Matei Corvin era și el arestat de rege și l‘ar fi urmat pe frate‘său, dacă pe 23 noiembrie 1457, regele Ladislau n‘ar fi decedat subit de o boală fulgerătoare. 

În mod neașteptat era deschisă calea lui Matei Corvin de a fi nu numai eliberat din închisoare, dar și de a deveni rege, primul ''commoner'' încoronat după secole, în care numai nobilii avuseseră acces la coroana Ungariei. 

În ianuarie 1458, cînd Matei Corvin era încoronat, abia împlinise 15 ani. 

Va sta pe tron 32 de ani, din care 25 de ani el va fi pe cîmpurile de luptă ale Europei.

În anul 1476, Matei Corvin se căsătorește cu Beatrice de Aragon, o italiancă din Neapole, orfană de la 7 ani, care i‘a adus lui Matei o dotă de 200.000 de monede din aur, dar nu și un moștenitor. 

Înaintea căsătoriei sale, Matei avusese o idilă cu Barbara Edelpock, care i‘a născut un fiu, botezat Ioan Corvinus. 

Acesta va rămîne singurul moștenitor al lui Matei Corvin pînă la moartea acestuia, în 1490.

Din punct de vedere financiar, Matei Corvin era mai bogat decît împăratul Austriei Frederik III. 

Așa se explică sumele imense cheltuite pe cărți și manuscrise. 

La 1 iunie 1485, Matei Corvin cucerește Austria și intră triumfal în Viena. 

În această perioada pasiunea lui Matei Corvin pentru bibliofilie și pentru instrumente astronomice se mărește. 

Biblioteca sa devine legendară și intră în istorie sub denumirea de ''Biblioteca Corviniană''. 

Pe lista celor 2500 de cărți și manuscrise cumpărate de Matei Corvin de‘a lungul vieții sale se cunosc următoarele: orațiile și tragediile lui Eschil, ''De expeditione Alexandrio'' (Campaniile lui Alexandru Macedon) de Arrian, ''Brutus de Cicero, ''Panegiricus'' de Pliniu, „Biblia Ilustrată''.

 Grosul cărților din ''Biblioteca Corviniană'' proveneau din Veneția și Florența, unde multe ateliere lucrau permanent pentru legarea în piele și mătase a cărților comandate în Italia de regele de la Buda. 

La curtea sa, Matei avea în permanență 30 de scribi, experți în pictură și gravori, potrivit mărturiilor lui Olahus (de asemeni, istoric rumîn).

La moartea lui Matei Corvin, în 1490, maghiarii au preferat pe tron ca succesor nu pe fiul lui Matei, Ioan Corvinus, ci pe Wladislaw de Boemia, stingînd astfel dinastia Corvinilor rumîni pe tronul Ungariei.

Ioan Corvin devine ban al Croației și moare în anul 1502 în luptele cu turcii, exact ca bunicul său, Iancu de Hunedoara. 

Prin moartea în 1508 a copiilor lui Ioan Corvin se sfîrșește și neamul Corvinilor.

La zece săptămîni de la moartea lui Matei Corvin, prin Tratatul de la Pressburg, Maximilian de Habsburg a cîștigat tot ce a cucerit Matei Corvin în 10 ani de lupte. Văduva lui Ioan Corvin se va recăsători cu George von Brandenburg-Ansbach.

surse: Enciclopedia Rumîniei, Encyclopaedia Britannica

$$$

 Creede si NU cerceta? !!


Napoleon Savescu


M-am întrebat de multe ori care este motorul schimbărilor pozitive într-o societate şi trebuie să recunosc că de cele mai multe ori sunt tinerii, care refuză să accepte un adevăr relativ, mincinos, contestabil.


Ei sunt cei ce nu sunt legaţi de interese politice ori religioase de moment, ei sunt cei care caută un adevăr absolut… 


Deci pe ei îi îndemn să-şi întrebe profesorii de istorie şi de limba română:


-Cât la sută din Dacia a fost cucerită de romani?şi dacă profesorul ştie răspunsul:


-14 % din teritoriul Daciei (care se întindea de la vest la est, de la lacul Constanţa-Elveţia de azi şi până dincolo de Nipru), urmează altă întrebare:


-Câţi ani au ocupat romanii acei 14% din teritoriul Daciei? şi dacă răspunde:

–Numai 164 ani, atunci puteţi merge la următoarea întrebare:


-Soldaţii “romani” chiar veneau de la Roma şi chiar erau fluenţi în limba latină?


Aici le va fi şi mai greu să vă răspundă, căci acei soldaţi “romani” vorbeau orice limbă numai latina nu!


–Cohortele aflate pe pământul Daciei cuprindeau soldaţi din diferite părţi ale imperiului roman, uneori foarte îndepărtate: găsim Britani din Anglia de azi, Asturi şi Lusitanieni din peninsula Iberică, Bosporeni din nordul Mării Negre, Antiocheni din regiunile Antiochiei, Ubi de la Rin , din părţile Coloniei, Batavi de la gurile acestui fluviu, Gali din Galia, Reţi din părţile Austriei şi Germaniei sudice de azi, Comageni din Siria, până şi Numizi şi Mauri din nordul Africii (C.C.Giurescu, Istoria Romanilor, I, 1942,p.130).


Şi ultima întrebare: 


Cum a fost posibil ca într-un aşa de scurt interval istoric TOATĂ populaţia Daciei să-şi uite limba şi să înveţe o limbă nouă, limba latină, de la nişte soldaţi “romani” care nici ei nu o vorbeau?


Când toate popoarele civilizate iniţiază, desfăşoară şi promovează valorile istorice care le îndreptăţesc să fie mândre de înaintaşii lor, găsim opinia unor astfel de “adevăraţi români”, care, nici mai mult, nici mai puţin, spun despre formarea poporului daco-român:


 “Soldaţii romani au adus femeile şi fetele dace în paturile lor şi aşa s-au născut generaţii de copii, care învăţau numai limba latină de la tatăl lor!!??... Soldatul “roman”…


 Cum or fi venit ele din Moldova de azi, din Basarabia, de pe Nistru, Bug şi de pe Nipru, acele soţii şi fete de traco-geţi şi carpi, de la sute şi sute de kilometri depărtare ca să fie “fecundate” de soldaţii “romani”?


După părerea stimabililor, femeile daco-gete erau şi “curve”, ba chiar şi mute, nefiind în stare să-şi transmită limba strămoşească copiilor lor! 


Cât despre noi, urmaşii lor, cum ne-am putea numi altfel decât “copii din flori” apăruţi dintr-o aventură amoroasă a întregii populaţii feminine daco-gete, la care masculii autohtoni , dacii, priveau cu “mândrie”, aşteptând apariţia “sâmburilor” noului popor şi grăbindu-se, între timp, să înveţe cât mai repede şi mai bine noua limbă, limba latină, când de la soţii, când de la fiicele lor (iubite ale soldaţilor romani cuceritori) ba chiar şi direct, de la soldaţii romani năvălitori ce le-au înjosit căminele….


La Centrul Cultural Român, pe data de 26 octombrie 1999, am aflat de la o altă somitate, de origine română, prof. dr. în arheologie Ioan Pisso, că dacii au învăţat latina, de la romani, prin băile de la Sarmisegetuza lui Traian! 


De ce prin băile romane şi de la nişte soldaţi cam fără haine pe ei?!


Nu prea ştiu ce a vrut să spună stimabilul profesor din Cluj despre bărbaţii daci, dar cred că nici un român, nici măcar în joacă, nu are voie să facă o astfel de afirmaţie decât dacă… de fapt tot dânşii ne spun că ne tragem din “doi bărbaţi cu… braţe tari”! Astfel de declaraţii “istorice” te fac să-ţi doreşti să fii orice, numai român nu!


Domnilor, Dacia a fost cotropită de romani în proporţie de numai 14% şi pentru o perioadă istorică foarte scurtă, de 164 de ani. 86% din teritoriul Daciei nu a fost călcat de picior de legionar roman.


 Este greu de crezut că într-o aşa de scurtă perioadă istorică, dacii să fi învăţat latina, fără ca pe 86% din teritoriul lor să-i fi întâlnit pe soldaţii romani. 


Dar dacă nu de la romani au învăţat dacii latina, atunci de la cine? – se întreabă aceiaşi demni urmaşi ai lui Traian…


Herodot ne spune că, cel mai numeros neam din lume, după indieni, erau tracii. Iar Dio Casius ne spune şi el: “Să nu uităm că Traian a fost un trac veritabil.


 Luptele dintre Traian şi Decebal au fost războaie fratricide, iar Tracii au fost Daci”.


 Faptul că dacii vorbeau “latina vulgară”, este “un secret” pe care nu-l ştiu numai cei ce refuză să-l ştie.


“Când sub Traian romanii au cucerit pe daci la Sarmisegetuza n-au trebuit tălmaci”, afirmă Densuşanu şi asta schimbă totul. Deci, dacii şi romanii vorbeau aceeaşi limbă!


Dacă astăzi se consideră că 95% din cunoştinţele acumulate de omenire sunt obţinute în ultimii 50 de ani, să vedem cum şi noţiunile noastre despre istoria poporului daco-român pot evolua.


Când nu de mult s-a publicat teoria evoluţiei speciei umane în funcţie de vechimea cromozomială, s-a ajuns la concluzia că “prima femeie” a apărut în sud-estul Africii. Următorul pas uriaş a fost în nordul Egiptului, iar de aici, în Peninsula Balcanică.


Când profesoara de arheologie lingvistică Marija Gimbutas, de la Universitatea din Los Angeles, California, a început să vorbească despre spaţiul Carpato-dunărean ca despre vatra vechii Europe, locul de unde Europa a început să existe, am fost plăcut surprins şi m-am aşteptat ca şi istoricii noştri să reacţioneze la fel. Dar, din partea lor am auzit numai tăcere.


Când profesorii Leon E. Stover şi Bruce Kraig în cartea “The Indo-European heritage”, apărută la Nelson-Hall Inc., Publishers, 325 West Jack son Boulevard, Chicago, Illinois 60606 , vorbesc la pagina 25 despre Vechea Europă a mileniului 5 î.d.H., care-şi avea locul în centrul României de azi, să nu fim mândri?


Când studiile de arheologie moleculară ne îndreptăţesc să ne situăm pe primul plan în Europa ca vechime, nu-mi este uşor să le răspund unor persoane care nu citesc nici ceea ce spun inteligent alţii despre noi şi nici măcar ce scriu eu.


 Studii impecabile cromozomiale, la nivel de mitocondrie, folosind PCR (polimerase chain reaction), pot determina originea maternă a unor mumii vechi de sute şi mii de ani.


Teoria genoamelor situează spaţiul carpato-dunărean ca fiind, nici nici mai mult nici mai puţin decât, locul de unde a început Europa să existe, locul unde acum 44.000 de ani sosiseră primele 3 Eve şi primul Adam…


Când am scris “Epopeea Poporului Carpato-dunărean” şi volumele “Noi nu suntem urmaşii Romei”, “În căutarea istoriei pierdute” şi “Călătorie în Dacia – ţara Zeilor”, m-am bazat pe astfel de cercetări, dar şi pe cartea unei somităţi în domeniul preistoriei Europei, D-l V. Gordon Childe, profesor la Universitatea din Oxford, Anglia, căruia i se publica, în anul 1993, la Barnes & Noble Books, New York, “The History of Civilization”, “The Aryans”. El explorează într-un mod fascinant originea şi difuzarea limbilor în Europa preistorică. Între paginile 176-177 publică şi o hartă arătând leagănul aryenilor în timpul primei lor apariţii; şi minune mare, spaţiul Carpato-dunărean este cel vizat!


Când roata, plugul, jugul, căruţa cu două, trei şi patru roţi apar pentru prima dată în lume pe teritoriul nostru, dacic, când primul mesaj scris din istoria omenirii se găseşte tot pe teritoriul nostru, la Tărtăria , când primii fermieri din Europa sunt descrişi pe acelaşi spaţiu, într-o perioadă când Anglia abia se separa de continent şi din peninsulă devenea insulă – 6,500 î.d.H., (vezi John North, “A new interpretation of prehistoric man and the cosmos”, 1996, Harper Collins Publishers, 1230 Avenue of Americas , New York , 10020, Chronology), nu-ţi vine a crede că tocmai cei pentru care aduni aceste informaţii formidabile despre poporul şi spaţiul pe care îl ocupa ţara noastră, te decepţionează.


Faptul că NOI, Românii, suntem strămoşii tuturor popoarelor latine şi nicidecum o rudă marginală a latinităţii, ar trebui să ne facă să ne mândrim şi nicidecum să căutam contra argumente, precum cei lipsiţi de înţelepciune care îşi taie cu sârg craca de sub picioare…

@@@

 ....Flămând şi gol, făr-adăpost, Mi-ai pus pe umeri cât ai vrut, Şi m-ai scuipat şi m-ai bătut Şi câine eu ţi-am fost! Ciocoi pribeag, adus...