$$$

 S-a întâmplat în 20 februarie1882: În această zi, a murit Moş Ion Roată, deputat în Adunarea ad–hoc a Moldovei. Povestirea lui Ion Creangă publicată în Convorbiri literare în 1885 a păstrat în memoria colectivă portretul lui Moş Ion Roată, ţăran din Câmpuri, judeţul Vrancea. Moş Ion Roată este un nume asociat de români cu Unirea Principatelor, domnitorul Alexandru Ioan Cuza şi scriitorul Ion Creangă.     

Ţăranul Ion Roată a jucat un rol important în povestea înfăptuirea Unirii sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza, fiind ales deputat în divanul Ad-hoc al Moldovei. Inspirat de povestea lui, Ion Creangă l-a făcut personaj în povestirea care îi poartă numele Moş Ion Roată”. Numai că, la acea vreme, Roată nu era „moş”, cel puţin în accepţiunea noastră de astăzi, ci era un bărbat în putere, în vârstă de 50 de ani. Fiind un vrednic gospodar în sat, om cu dreptate şi, se pare, ceva ştiinţă de carte, Ion Roată a fost ales deputat în Adunarea ad-hoc din Moldova, constituită în 1857. A fost prezent la toate şedinţele Adunării, alături de deputaţii boieri, preoţi şi, ca şi el, de reprezentanţi ai clăcaşilor. A fost prezent la toate cele 31 de şedinţe ale Divanului şi a pledat pentru scopurile celor pe care îi reprezenta. 

Mihail Kogălniceanu îl aminteşte pe ţăranul din Putna ca participant la şedinţa Divanului în care s-a votat propunerea pentru Unirea Principatelor: „Şi când, în ziua de 7 octombrie, în a 7 şedinţă, Adunarea ad-hoc a votat…propunerea pentru Unirea Principatelor, prezentată de mine, şi când s-a proclamat ca preşedinte, Ion Roată, deputatul ţăranilor din judeţul Putna a exclamat în gura mare în numele celorlalţi clăcaşi: „Noi nu ştim a ura, dar Dumnezeu ştie a îndura!”.A votat propunerea pentru Unire, ba chiar a făcut mai mult decât atât: a ştiut să reprezinte cu insistenţă interesele clăcaşilor. Astfel, Ion Roată a adus în faţa boierilor o jalbă intitulată Propunerea deputaţilor săteni în care cerea, alături de alţi semnatari, împroprietărirea ţăranilor dependenţi.Aceasta a făcut ca, după închiderea Adunării, Ion Roată să fie persecutat de autorităţi şi hulit de boieri.

A fost considerat „stricător al ordinei publice” şi a fost arestat de Poliţia Iaşi. A fost eliberat „pe chezăşia judeţului şi a locuitorilor din satul Câmpurile”.S-a dispus a fi „îndeaproape supravegheat poliţieneşte ca asupra mişcărilor lui şi a corespondenţilor lor, la întâmplare de cea mai mică agitaţie în contra bunei ordine, va fi arestat”. Eliberarea sa se făcuse cu condiţia să nu se mai implice în activităţile divanului.S-a mutat în alt sat, în Gura Văii. Mihail Kogălniceanu scria despre el, pe când era prim ministru:„Voi cita pe Ioan Roată, deputatul pontaş de la districtul Putna.Acest nenorocit a fost adus la laşi, supus cercetărei, pe urmă închis în grosul prefecturei, redus în sfârşit la sapă de lemn. Când, după îndoita alegere, domnitorul a trecut prin Focşani spre a lua frânele guvernului dinŢara Românească, înălţimea sa a binevroit a primi pre Ioan Roată şi a asculta durerele sale”.

Durerile sale erau cele ale sutelor de mii de ţărani lipsiţi de pămât şi înrobiţi cu totul boierilor. De aceea, în 1864 când s-a aplicat reforma agrară a lui Cuza, Ion Roată a fost cel chemat să împartă loturile ţăranilor în satul lui. Paisprezece ani mai târziu avea să primească, tot la intervenţia lui Mihail Kogălniceanu, Ordinul Naţional „Steaua României” pentru contribuţia sa la înfăptuirea Unirii. În ciuda importanţei activităţii sale, recunoscute de mai marii ţării, Ion Roată a murit sărac, în satul său natal. Cu doi ani înainte de moartea sa, prefectul de Putna îi scria o scrisoare lui Kogălniceanu în care amintea că Ion Roată a ajuns în sapă de lemn şi are nevoie de ajutor. Ion Roată a murit în 20 februarie 1882, la 76 de ani, fiind înmormântat în Gura Văii. 

Surse:

http://www.radioiasi.ro/stiri/supliment/mos-ion-roata-fiind-taran-nu-avea-ascunzatori-in-sufletul-sau/

http://www.rador.ro/2019/01/24/mos-ion-roata-si-unirea/

http://www.cunoastelumea.ro/un-document-istoric-tulburatior-jalba-lui-mos-ion-roata-din-1857/

https://adevarul.ro/locale/alexandria/cine-fost-fapt-mos-ion-roata-taranul-contribuit-infaptuirea-unirii-principatelor-romane-1_56e2c1885ab6550cb8bd071a/index.html

http://e-povesti.ro/povesti/mos_ion_roata_si_unirea/

https://www.historia.ro/sectiune/timp-liber/articol/o-farama-de-istorie-in-casa-memoriala-ion-roata

$$$

 S-a întâmplat în 20 februarie1915: În această zi, a murit Sir Charles Augustus Hartley, inginer britanic; între anii 1856 şi 1907 a fost şef al Comisiei Europene a Dunării (CED), perioadă în care a lucrat la modernizarea portului românesc Sulina (1858-1861); a fost şi autorul unor grandioase planuri pentru porturile Trieste, Odessa şi Constanţa, precum şi pentru amenajarea unor fluvii (Don, Gange ş.a.); membru de onoare străin al Academiei Române (1907) (n. 1825). Sir Charles A. Hartley, numit „Părintele Dunării”, a fost în perioada 1856 – 1871 inginerul-şef al CED. 

Până la decesul său din 1905, el a fost consultant pe probleme de navigaţie fluvială şi maritimă şi a participat la construirea şi modificarea a numeroase porturi, printre care cele din Constanţa, Varna şi Burgas. Sir Charles A. Hartley a fost iniţiatorul numeroaselor lucrări tehnice din Delta Dunării, care şi-au pus amprenta pe navigaţia fluvială din zonă până în zilele noastre.El este autorul soluţiilor de regularizare a cursului Dunării, prin amenajarea provizorie a părţii maritime a braţului Sulina şi a regularizării întregului braţ Sfântul Gheorghe în vederea utilizării pentru navigaţie. Dacă în cazul braţului Sfântul Gheorghe, costurile uriaşe presupuse de proiect au împiedicat declanşarea lucrărilor, succesul neaşteptat al lucrărilor iniţiale de pe braţul Sulina a dus la continuarea lucrărilor pe întrega sa lungime, nu doar pe porţiunea maritimă. Astfel s-a reuşit deplasarea barei Sulina şi adâncirea şenalului navigabil. Datorită celor câteva zeci de tranşe de lucrări, canalul Sulina, cu o lungime de 101 km şi o lăţime de 130 – 150m, are o adâncime de 11,25 m şi permite trecerea navelor cu un gabarit de până la 12.500 t.

Surse:

https://www.scribd.com/doc/197374496/Sir-Charles-Augustus-Hartley-P%C4%83rintele-Dun%C4%83rii

https://constantaengleza.wordpress.com/sir-charles-augustus-hartley/

https://ziaruldetulcea.ro/160-de-ani-de-la-infiintarea-comisiei-europene-dunarii/#more-19051

https://mistereledunarii.wordpress.com/2011/05/03/sir-charles-hartley-parintele-deltei/

https://mistereledunarii.wordpress.com/2011/05/04/sir-charles-a-hartley-parintele-dunarii-2/

$$$

 S-a întâmplat în 20 februarie1918, 20 febr./5 martie: La această dată, se semnează, la Buftea, Tratatul preliminar de pace între România şi Puterile Centrale, pe baza căruia vor începe, la Bucureşti, la 9/22 martie acelaşi an, tratativele în vederea încheierii păcii (după prima conflagraţie mondială). Pacea sau Tratatul de la Buftea a fost un tratat încheiat de România cu Puterile Centrale în urma prăbuşirii frontului rusesc sub presiunea revoluţiei bolşevice din Imperiul Ţarist, în timpul Primului Război Mondial. Pacea a fost semnată în mod forţat de către România, care rămasă singură în faţa Puterilor Centrale, ca urmare a părăsirii luptelor de către armata rusă, nu mai avea şanse reale de a se împotrivi Centralilor prin mijloace militare.

Acest tratat s-a încheiat după o serie de lungi discuţii între reprezentanţii României şi ai Puterilor Centrale, pentru că Regele Ferdinand I dorea evitarea semnării unui astfel de document, pentru a respecta întru totul Tratatul de Alianţă semnat cu Antanta în anul 1916, anul intrării României în Primul Război Mondial. Cu toate că în vara anului 1917 armata română reorganizată şi refăcută câştigase marile victorii de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz, prăbuşirea frontului rus a pus-o în imposibilitatea de a se mai apăra în Moldova, astfel încât, împotriva voinţei ei, România a trebuit să semneze Pacea de la Buftea. Tratatul a fost semnat la 20 februarie/5 martie 1918, ora 19, în localitatea Buftea, de lângă Bucureşti, care la acea vreme se afla în teritoriul românesc ocupat de Puterile Centrale. La 20 februarie/5 martie 1918, Constantin Argetoianu, ministrul Justiţiei, a semnat la Buftea, în casa lui Barbu Ştirbei, cu reprezentanţii Puterilor Centrale - Ottokar von Czernin, Richard von Kuhlmann, Talaat-Paşa şi N. Momcilov - prelungirea cu încă 14 zile a armistiţiului între România şi Puterile Centrale şi preliminariile de pace de la Buftea, document diplomatic impus României de Puterile Centrale.        

Prin acest document, Dobrogea era cedată până la Dunăre Puterilor Centrale, care urmau să amenajeze pentru România un drum comercial până la Constanţa la mare; România trebuia să demobilizeze cel puţin opt divizii din armata ei, acest proces urmând să fie realizat în înţelegere cu Mackensen.România era obligată să sprijine trecerea trupelor Puterilor Centrale prin Moldova şi Basarabia spre Odesa. De asemenea, România se obliga să licenţieze pe toţi ofiţerii străini şi să asigure repatrierea ofiţerilor misiunilor militare ale Antantei în cel mai scurt timp posibil, iar articolul final al documentului stipula că tratatul se va aplica imediat, începând de la 5 martie.

Condiţiile acestei păci preliminare erau deosebit de grele pentru România, Germania ţintea petrolul românesc, chiar presa germană scriind la acel moment despre „un control nelimitat'' pe care Germania vroia să îl aibă asupra industriei de petrol a României, conform sursei citate anterior.Pe plan intern, liberalii s-au opus încheierii păcii separate cu Puterile Centrale, drept pentru care, pierzând susţinerea liberalilor, Alexandru Averescu demisionează din fruntea guvernului la 27 februarie/12 martie 1918, iar regele Ferdinand l-a însărcinat cu formarea unui nou guvern pe Alexandru Marghiloman, în speranţa că şeful Partidului Conservator ar putea obţine îmbunătăţiri ale condiţiilor de pace, dată fiind încrederea de care se bucura acesta din partea Austro-Ungariei. Preliminariile păcii semnate la Buftea au fost transformate în tratatul de pace final semnat la 24 aprilie/7 mai 1918, la palatul Cotroceni din București, semnatarii din partea României fiind Alexandru Marghiloman, prim-ministru, Constantin C. Arion, ministru de externe, Mihail N. Burghele, ministru plenipotențiar, Ion N. Papiniu, ministru plenipotențiar. 

Prin tratatul de pace au fost acceptate condiții dure, dintre care se remarcă:

        - România trebuia să retrocedeze Dobrogea de sud (zisă „Cadrilater") și să cedeze o parte a Dobrogei de nord (la sud de linia Rasova-Agigea) Bulgariei, care reanexase deja „Cadrilaterul" în decembrie 1916; restul Dobrogei, deși rămânea în proprietatea nominală a României, urma să fie controlat și ocupat de Germania și Bulgaria până la un tratat ulterior definitiv;

         -România urma să cedeze Austro-Ungariei controlul asupra trecătorilor Munților Carpați;

         - România concesiona pe 90 de ani Germaniei toate exploatările petroliere, prin două societăți petroliere; șantierele navale intrau în stăpânirea statului german;

        - dreptul Germaniei și al Austro-Ungariei de control al navigației pe Dunăre etc.

Simultan, dar în afara tratatului, Puterile Centrale acceptau să nu se opună unirii Basarabiei cu România, astfel că, deși învins, regatul ar fi ieșit, oricum, mărit din război.Tratatul a fost ratificat de Parlamentul României (la 15/28 iunie 1918 de Camera Deputaților, iar la 21 iunie/4 iulie 1918 de către Senat), dar nu a fost niciodată promulgat de Regele României, Ferdinand I, dispozițiile sale au intrat în vigoare timp de șase luni. Când Puterile Centrale au început să dea, la rândul lor, în octombrie 1918, semne de epuizare, înțelegerile au fost anulate de guvernul Marghiloman, România reluând ostilitățile împotriva lor, cu sprijinul armatei franceze, condusă de generalul Henri Mathias Berthelot. Aceasta a condus la Unirea din decembrie 1918, act istoric prin care toate teritoriile cu populație majoritară românească au intrat în componența României.

Surse:

„România în Relaţiile Internaţionale 1916-1918'' , Casa Editorială Demiurg, Iaşi, 2008. 

Coord.Iulian Oncescu, „'Texte şi Documente privind Istoria Modernă a Românilor 1774-1918'' Editura Cetatea de Scaun, Târgovişte, 2011

https://www.crainou.ro/2018/05/10/100-de-ani-de-la-semnarea-tratatului-de-pace-de-la-buftea/

https://www.istorie-pe-scurt.ro/tratatul-de-la-bucuresti-din-1918-sau-cum-am-pierdut-carpatii-si-am-devenit-robii-germaniei/

https://ro.historylapse.org/semnarea-pacii-cu-puterile-centrale-la-bucuresti

http://ziarullumina.ro/100-de-ani-de-la-semnarea-tratatului-de-pace-de-la-buftea-133257.html

$$$

 S-a întâmplat în 20 februarie1918, 20 febr./5 martie: La această dată, se semnează, la Buftea, Tratatul preliminar de pace între România şi Puterile Centrale, pe baza căruia vor începe, la Bucureşti, la 9/22 martie acelaşi an, tratativele în vederea încheierii păcii (după prima conflagraţie mondială). Pacea sau Tratatul de la Buftea a fost un tratat încheiat de România cu Puterile Centrale în urma prăbuşirii frontului rusesc sub presiunea revoluţiei bolşevice din Imperiul Ţarist, în timpul Primului Război Mondial. Pacea a fost semnată în mod forţat de către România, care rămasă singură în faţa Puterilor Centrale, ca urmare a părăsirii luptelor de către armata rusă, nu mai avea şanse reale de a se împotrivi Centralilor prin mijloace militare.

Acest tratat s-a încheiat după o serie de lungi discuţii între reprezentanţii României şi ai Puterilor Centrale, pentru că Regele Ferdinand I dorea evitarea semnării unui astfel de document, pentru a respecta întru totul Tratatul de Alianţă semnat cu Antanta în anul 1916, anul intrării României în Primul Război Mondial. Cu toate că în vara anului 1917 armata română reorganizată şi refăcută câştigase marile victorii de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz, prăbuşirea frontului rus a pus-o în imposibilitatea de a se mai apăra în Moldova, astfel încât, împotriva voinţei ei, România a trebuit să semneze Pacea de la Buftea. Tratatul a fost semnat la 20 februarie/5 martie 1918, ora 19, în localitatea Buftea, de lângă Bucureşti, care la acea vreme se afla în teritoriul românesc ocupat de Puterile Centrale. La 20 februarie/5 martie 1918, Constantin Argetoianu, ministrul Justiţiei, a semnat la Buftea, în casa lui Barbu Ştirbei, cu reprezentanţii Puterilor Centrale - Ottokar von Czernin, Richard von Kuhlmann, Talaat-Paşa şi N. Momcilov - prelungirea cu încă 14 zile a armistiţiului între România şi Puterile Centrale şi preliminariile de pace de la Buftea, document diplomatic impus României de Puterile Centrale.        

Prin acest document, Dobrogea era cedată până la Dunăre Puterilor Centrale, care urmau să amenajeze pentru România un drum comercial până la Constanţa la mare; România trebuia să demobilizeze cel puţin opt divizii din armata ei, acest proces urmând să fie realizat în înţelegere cu Mackensen.România era obligată să sprijine trecerea trupelor Puterilor Centrale prin Moldova şi Basarabia spre Odesa. De asemenea, România se obliga să licenţieze pe toţi ofiţerii străini şi să asigure repatrierea ofiţerilor misiunilor militare ale Antantei în cel mai scurt timp posibil, iar articolul final al documentului stipula că tratatul se va aplica imediat, începând de la 5 martie.

Condiţiile acestei păci preliminare erau deosebit de grele pentru România, Germania ţintea petrolul românesc, chiar presa germană scriind la acel moment despre „un control nelimitat'' pe care Germania vroia să îl aibă asupra industriei de petrol a României, conform sursei citate anterior.Pe plan intern, liberalii s-au opus încheierii păcii separate cu Puterile Centrale, drept pentru care, pierzând susţinerea liberalilor, Alexandru Averescu demisionează din fruntea guvernului la 27 februarie/12 martie 1918, iar regele Ferdinand l-a însărcinat cu formarea unui nou guvern pe Alexandru Marghiloman, în speranţa că şeful Partidului Conservator ar putea obţine îmbunătăţiri ale condiţiilor de pace, dată fiind încrederea de care se bucura acesta din partea Austro-Ungariei. Preliminariile păcii semnate la Buftea au fost transformate în tratatul de pace final semnat la 24 aprilie/7 mai 1918, la palatul Cotroceni din București, semnatarii din partea României fiind Alexandru Marghiloman, prim-ministru, Constantin C. Arion, ministru de externe, Mihail N. Burghele, ministru plenipotențiar, Ion N. Papiniu, ministru plenipotențiar. 

Prin tratatul de pace au fost acceptate condiții dure, dintre care se remarcă:

        - România trebuia să retrocedeze Dobrogea de sud (zisă „Cadrilater") și să cedeze o parte a Dobrogei de nord (la sud de linia Rasova-Agigea) Bulgariei, care reanexase deja „Cadrilaterul" în decembrie 1916; restul Dobrogei, deși rămânea în proprietatea nominală a României, urma să fie controlat și ocupat de Germania și Bulgaria până la un tratat ulterior definitiv;

         -România urma să cedeze Austro-Ungariei controlul asupra trecătorilor Munților Carpați;

         - România concesiona pe 90 de ani Germaniei toate exploatările petroliere, prin două societăți petroliere; șantierele navale intrau în stăpânirea statului german;

        - dreptul Germaniei și al Austro-Ungariei de control al navigației pe Dunăre etc.

Simultan, dar în afara tratatului, Puterile Centrale acceptau să nu se opună unirii Basarabiei cu România, astfel că, deși învins, regatul ar fi ieșit, oricum, mărit din război.Tratatul a fost ratificat de Parlamentul României (la 15/28 iunie 1918 de Camera Deputaților, iar la 21 iunie/4 iulie 1918 de către Senat), dar nu a fost niciodată promulgat de Regele României, Ferdinand I, dispozițiile sale au intrat în vigoare timp de șase luni. Când Puterile Centrale au început să dea, la rândul lor, în octombrie 1918, semne de epuizare, înțelegerile au fost anulate de guvernul Marghiloman, România reluând ostilitățile împotriva lor, cu sprijinul armatei franceze, condusă de generalul Henri Mathias Berthelot. Aceasta a condus la Unirea din decembrie 1918, act istoric prin care toate teritoriile cu populație majoritară românească au intrat în componența României.

Surse:

„România în Relaţiile Internaţionale 1916-1918'' , Casa Editorială Demiurg, Iaşi, 2008. 

Coord.Iulian Oncescu, „'Texte şi Documente privind Istoria Modernă a Românilor 1774-1918'' Editura Cetatea de Scaun, Târgovişte, 2011

https://www.crainou.ro/2018/05/10/100-de-ani-de-la-semnarea-tratatului-de-pace-de-la-buftea/

https://www.istorie-pe-scurt.ro/tratatul-de-la-bucuresti-din-1918-sau-cum-am-pierdut-carpatii-si-am-devenit-robii-germaniei/

https://ro.historylapse.org/semnarea-pacii-cu-puterile-centrale-la-bucuresti

http://ziarullumina.ro/100-de-ani-de-la-semnarea-tratatului-de-pace-de-la-buftea-133257.html

$$$

 S-a întâmplat în 20 februarie 1927: În această zi, s-a născut actorul şi regizorul american de film Sidney Poitier, prima supervedetă de culoare (d. 6 ianuarie 2022, Los Angeles, California, SUA) ). Actorul din „Ghici cine vine la cină” (1967) este primul artist de culoare distins cu un premiu Oscar. S-a născut la 20 februarie 1927, în timpul unei călătorii pe mare, pe care o făceau părinţii săi dinspre insula natală, Cat Island, Bahamas către Miami, Florida, unde mergeau să vândă produsele de la fermă.Sidney Poitier s-a născut prematur, fără prea mari șanse de a supraviețui călătoriei.A fost înregistrat la Miami, având în vedere că în momentul nașterii sale, se apropiaseră deja de coastele Floridei. Copilăria și-a petrecut-o pe insula îndepărtată, fără electricitate și cu o populație de doar 1.500 de persoane. În primii ani de adolescență, părinții l-au trimis în capitala Nassau, la niște rude, urmând să-și găsească de lucru acolo.  

Manifestând o înclinație către delincvența juvenilă, a fost trimis la Miami, unde avea să locuiască cu fratele mai mare. În ianuarie 1943, Sidney Poitier, pe atunci în vârstă de 15 ani, a plecat din Nassau către „pământul tuturor posibilităţilor”, Statele Unite, pentru a-şi face un rost în viaţă. Îşi dorea o viaţă mai bună pentru el şi pentru familia sa care trăia într-o sărăcie cruntă. Deşi era numai un adolescent, Poitier a lucrat câteva luni în condiţii greu de imaginat şi a dormit pe unde apuca. În cele din urmă, a ajuns în Harlem. Pentru că nu-şi putea găsi o slujbă stabilă cu ajutorul căreia să se poată întreţină, Poitier a minţit în legătură cu vârsta sa şi s-a înrolat în armata americană. Avea numai 16 ani. Un an mai târziu, la vârsta de 17 ani, a fost lăsat la vatră. Când banii câştigaţi în armată s-au terminat, Poitier era gata să renunţe. Dorea să se întoarcă acasă, dar nu avea nici un ban. În disperare de cauză, adolescentul Poitier i-a scris o scrisoare preşedintelui Roosevelt. Spre fericirea lui Poitier, acesta nu a primit niciodată un răspuns. La scurt timp după ce a redactat respectiva scrisoare, s-a alăturat Teatrului Negrilor Americani şi a impresionat lumea cu talentul său actoricesc.

La 18 ani, s-a mutat la New York. Și-a încercat norocul pe scena teatrului, dar nu a fost bine primit de către public. A petrecut următoarele șase luni dedicându-se carierei actoricești și, la cea de-a doua încercare de a urca pe scenă, a fost remarcat și distribuit în piesa „Lysistrata” de pe Broadwayt.În 1949, a fost nevoit să aleagă între roluri principale în piese de teatru și oferta regizorului Darryl F. Zanuck de a juca în filmul „No Way Out” (1950). A ales filmul, iar succesul de care s-a bucurat i-a adus noi oferte în domeniul cinematografiei.Rolul care l-a consacrat a fost cel din filmul „Blackboard Jungle” (1955). Rolul din „The Defiant Ones” (1958), i-a adus Premiul BAFTA pentru cel mai bun actor străin, în 1959. A urmat rolul din „Lilies of the Field” (1963), care i-a adus Oscar-ul, fiind primul actor de culoare care a primit această distincție. 

În 2016, Sidney Poitier a fost distins cu Premiul BAFTA Fellowship pentru realizări remarcabile în timpul vieții de film, după ce cu șase ani mai devreme, în anul 2000, primise premiul pentru întreaga activitate din partea Asociației Actorilor Americani. Poitier a scris trei cărți autobiografice: This Life (1980), The Measure of a Man: A Spiritual Autobiography (2000), Life Beyond Measure – letters to my Great-Granddaughter (2008, an Oprah's Book Club selection); și un roman, Montaro Caine, editat în mai 2013. Poitier este subiectul unei biografii Sidney Poitier: Man, Actor, Icon (2004), scrisă de istoricul Aram Goudsouzian.În 2009, Sidney Poitier a primit Medalia Prezidenţială a Libertăţii de la primul preşedintele de culoare al SUA, Barack Obama.

Surse:

https://www.biography.com/actor/sidney-poitier

https://www.britannica.com/biography/Sidney-Poitier

https://www.ziarulmetropolis.ro/sidney-poitier-90/

https://www.kennedy-center.org/artist/A3785

https://www.oscars.org/collection-highlights/sidney-poitier

https://www.antena3.ro/life/oameni/incredibila-poveste-de-viata-a-primului-barbat-de-culoare-care-a-castigat-premiul-oscar-la-199063.html

$$$

 S-a întâmplat în 20 februarie 1937: În această zi, a debutat la Postul de Radio Bucureşti cea care va deveni o voce simbol a cântecului popular românesc, Maria Tănase (n. 25 septembrie 1913, Bucureşti - d. 22 iunie 1963, Bucureşti). 

Fiica lui Ion Coandă Tănase şi a Anei Munteanu, studiază la Şcoala de fete „Ion Heliade Rădulescu” din Bucureşti, doar cursul inferior, fiind obligată să muncească, alături de fraţii şi părinţii săi, pentru a se putea întreţine. Începând cu 1935, a urmat Conservatorul Regal de Muzică şi Artă Dramatică, avându-l ca profesor pe Ion Manolescu împreună cu care juca pe scena Teatrului Municipal. În 1934 este admisă, prin concurs, la Teatrul „Cărăbuş”, condus de Constantin Tănase, şi distribuită într-un grup vocal în spectacolul de revistă Cărăbuş-Expres, pe al cărui afiş figura cu pseudonimul Mary Atanasiu. Aici a descoperit-o folcloristul Harry Brauner care a i-a pregătit lansarea. 

A început să înregistreze la reprezentanţele bucureştene ale studiourilor „Tomis” şi „Columbia” din Viena, iar în 20 februarie 1938 a debutat la Radio. Succesul a fost răsunător, cronicile i-au fost favorabile: „Tânăra cântăreaţă care e una din cele mai izbutite talente ale promoţiilor mai noi aduce pe lângă apreciate însuşiri vocale şi o preocupare de noutate întru totul lăudabilă: studiul temelor folclorice, valorificarea melodiilor populare pe care nu le disează ci le cântă, păstrându-le nealterată frumuseţea originală. Solista creează astfel şi pune în valoare melodia poporană autentică şi cu deosebire cântecul autentic, terenuri încă necunoscute, neînţelese sau degradate de obişnuiţii noştri diseuri” (revista Radio-Adevărul).În 1938, participă la jubileul de 30 de ani de la înfiinţarea Universităţii de la Vălenii de Munte, prilej cu care Nicolae Iorga o supranumeşte „Pasărea Măiastră”. În 1939 este aleasă de un juriu, din care făceau parte compozitorul Mihail Jora şi Constantin Brăiloiu, să participe la Expoziţia Internaţională de la New York, unde a cântat în faţa fostului preşedinte, Herbert Hoover, şi a celui în exerciţiu, Franklin Delano Roosevelt, şi a altor personalităţi ca Yehudi Menuhin, Constantin Brâncuşi, George Enescu ş.a. În spectacolele de revistă ale Tetrului Alhambra interpretează melodii din repertoriul francez, spaniol, negro spirituals precum şi autohtone. La Radio participă în cadrul programului Cântece populare în ritm de jazz, împreună cu formaţia dirijată de Steve Bernard.

După perioada în care a fost interzisă de către regimul legionar (oct. 1940 – ian. 1941), participă la turneul de propagandă românească din Turcia, unde a avut un imens succes. La Teatrul Taxim a tăiat răsuflarea spectatorilor cu melodii din folclorul local. Sulfikidar, guvernatorul Capitalei, îi propune un angajament permanent la Radio Ankara, o vilă pe insula Buyuk-Ada şi un post de cercetător la Institutul Etnografic; dar artista refuză şi se întoarce în ţară. În timpul războiului participă, alături de marii artişti George Enescu, George Vraca, Constantin Tănase, la spectacole organizate pentru răniţi sau la unităţile militare, cum ar fi serbarea Pomului de Crăciun de la Regimentul de Gardă Călare, la care au asistat Regele Mihai, Regina Mamă Elena şi Conducătorul Statului, Mareşalul Ion Antonescu, precum şi alţi membri ai guvernului. 

În ianuarie 1944 debutează în opereta Mascota de Edmond Audran, alături de tenorul Ion Dacian şi sub bagheta dirijorului Egizio Massini. Joacă roluri principale şi în piese montate la Teatrul Municipal, Cadavrul viu de Lev Tolstoi, Nana de Émile Zola sau Opera de trei parale a lui Bertolt Brecht, precum şi la Ateneu, Axel la porţile raiului, de Paul Morgan şi Adolf Schültze pe muzica lui Ralph Benatzky, sub numele Sfinxul din Hollywood. În decembrie 1957 este distribuită, alături de actorii Marcel Anghelescu, Mihai Berechet şi Florin Piersic, în coproducţia româno-franceză Ciulinii Bărăganului, realizată după romanul lui Panait Istrati.

Laureată a Premiului de Stat (1955), Artistă Emerită (1957).A fost curtată de multe servicii de spionaj, englez, francez, german.Există date conform cărora a făcut parte din grupul de agenţi al lui Eugen Cristescu, alături de Zaharia Stancu şi Mihai Beniuc. „Se pare că celebra cântăreaţă i-a facilitat lui Eugen Cristescu, într-o perioadă destul de dificilă, unele schimburi de informaţii cu o serie de diplomaţi americani” (Cristian Troncotă). După refuzul de a lucra pentru Securitate, a fost urmărită permanent, fiind considerată un element „care manifestă duşmănie pentru regimul nostru”. A fost supranumită „Privighetoarea”, „reprezentanta întregii românimi”, „marea doamnă a milenarului cântec românesc”, „mitul Maria Tănase”, „Edith Piaff a României”. Corpul neînsufleţit a fost depus la Teatrul de Revistă. A fost condusă pe ultimul său drum, spre Cimitirul Bellu, de zeci de mii de oameni. „Sunt voci care nu exprimă numai frumosul muzical, minunea veche şi cu toate astea mereu nouă a cântecului, ci ceva mai mult, exprimă sufletul unui loc şi al unui timp.Aşa a fost vocea Mariei. Când cânta ea, [...] parcă plângea un violoncel cu strunele de mătase” (Constantin Nottara).

Surse:

George Marcu (coord.), Dicţionarul personalităţilor feminine din România, Editura Meronia, Bucureşti, 2009.

https://folclor-romanesc.ro/maria-tanase-biografie/

https://radioromaniacultural.ro/portret-maria-tanase-un-fenomen-unic-in-muzica-romaneasca-debutul-la-radio-si-dragostea-pentru-brancusi-repere-ale-unei-existente-fascinante/

https://www.ziarulmetropolis.ro/maria-tanase-voci-chipuri-file-de-poveste/

$$$

 S-a întâmplat în 20 februarie…

- Ziua Mondială a Dreptăţii Sociale. Conform declaraţiei de la Copenhaga referitoare la dreptatea socială, cei trei piloni importanţi sunt: eradicarea sărăciei, oportunităţi de angajare pentru toţi şi integrarea socială. Important este modul în care aceştia se împletesc reciproc pentru atingerea scopului de realizare a dreptăţii sociale.

- Ziua dezrobirii romilor; stabilită prin Legea 28 din 11 martie 2011 privind comemorarea dezrobirii romilor din România. La 20 februarie 1856 a fost promulgată legea prin care ţiganii au devenit oameni liberi, cu drepturi şi îndatoriri egale cu ale celorlaţi cetăţeni din România.

- 1431: A trecut la cele veşnice Papa Martin al V-lea. A pus capăt „Marii Schisme” din sânul Bisericii catolice, întărind puterea Papalităţii şi a restabilit reşedinţa pontificală la Roma.A fost adversar al mişcării husite.

- 1482: A murit sculptorul Luca della Robbia. Luca della Robbia este un important sculptor al Renaşterii Florentine, membru al unei prestigioase familii de sculptori şi ceramişti florentini. 

- 1724: A avut loc, la Londra, premiera operei Iulius Caesar, de Georg Friederich Handel, pe un libret de Nicola Haym.Acţiunea se petrece în Egipt, în anul 48 înainte de Hristos.

- 1733:Prin osteneala dascălului Petcu Şoanul, de la Braşov, apare un „Calendar românesc pe 100 de ani", tradus din limba slavonă, prin intermediar rusesc . 

- 1786: A trecut la cele veşnice, în Iaşi, mitropolitul român Gavriil Callimachi (n.1710).A fost ridicat în scaunul de Mitropolit al Moldovei în anul 1760, unde a păstorit timp de 15 ani, până în 1786. Sub îndrumarea lui, s-a ridicat noua catedrală mitropolitană la Iaşi. A înfiinţat o tipografie, unde s-au tipărit o serie de cărţi religioase şi laice.

- 1790: A încetat din viaţă Iosif al II-lea, rege roman (din 1764), împărat al Sfântului Imperiu Roman de Naţiune Germană (1765-1790) şi rege al Ungariei şi Boemiei (1780-1790). Fiul reginei Maria Thereza. În timpul domniei sale şi al Mariei Thereza, Bucovina a fost anexată de Habsburgi (1775) şi a avut loc prima răscoală condusă de Horea, Cloşca şi Crişan (1784).

- 1791: S-a născut Karl Czerny (m.1857), compozitor austriac. A desfăşurat activitate pedagogică şi de pianist, fiind considerat un reprezentant al şcolii pianistice vieneze din primul deceniu al secolului al XIX-lea.A scris piese pentru pian, lucrări didactice (caiete de studii pentru pian).

- 1815: Nava americană USS Constitution capturează navele britanice HMS Cyane şi HMS Levant.USS Constitution sau Old Ironsides este una dintre primele fregate construite pentru marina americană, cea mai impresionantă navă din clasa ei la acea vreme, fiind prezentă în numeroase bătălii navale.Lansată pe 21 octombrie 1797, avea o lungime de 62 m şi putea transporta peste 50 de tunuri şi un echipaj de peste 450 de oameni. A fost nava amiral în Războiul tripolitan (1801-1805) şi şi-a îndeplinit cu succes misiunea.În Războiul din 1812, a învins fregata britanică Guerriere. Tradiţia spune că acest nume i-a fost dat de marinari, care au văzut că proiectilele engleze nu reuşeau să perforeze componentele navei construite din lemn de stejar.A fost declarată inaptă de a mai ieşi pe mare în 1828, dar poezia lui Oliver Wendell Holmes Old Ironsides a dus la organizarea unei campanii publice în vederea conservării navei. Restaurată în perioada 1927-1931, este ancorată în portul Boston, iar în prezent poate fi vizitată.

- 1816: Premiera, la Roma, a operei „Bărbierul din Sevilla" de Gioacchino Rossini (pe libretul lui C. Sterbini, după piesa omonimă a scriitorului francez Charles de Beaumarchais) 

- 1838: Are loc prima reprezentaţie de operă în limba română, cu „Norma" de Vincenzo Bellini, susţinută de elevii Conservatorului Filarmonic-Dramatic din Iaşi

- 1844: S-a născut Ludwig Eduard Boltzmann, fizician şi matematician.Ludwig Eduard Boltzmann ( d. 5 septembrie 1906) a fost un fizician şi matematician austriac, membru al Academiei de Stiinţe din Viena, faimos pentru fondarea mecanicii statistice, ca metodă generală de studiere a gazelor. A generalizat legile teoriei cinetice a gazelor cu ajutorul metodelor statistice şi a fundamentat pe cale cinetico-moleculară principiul al doilea al termodinamicii.Boltzmann a fost unul dintre adepţii concepţiei atomiste ştiinţifice, situându-se ferm pe poziţii materialiste în interpretarea fenomenelor fizice.

- 1844: S-a născut canadianul Joshua Slocum, cel mai mare navigator solitar al secolului al XIX-lea

- 1849, 20.II / 4.III: Franz Joseph I de Habsburg, împăratul Austriei (1848-1916) şi rege al Ungariei (1867-1916), promulgă o Constituţie (numită „Constituţia din 4 martie") prin care se recunoaşte Transilvaniei o autonomie limitată

- 1858: S-a născut medicul american Howard Kelly; în paralel cu activitatea clinică şi cea de conducător al unor aşezăminte spitaliceşti, a desfăşurat şi o intensă muncă de cercetare, fiind considerat drept pionier în tratamentul cu radiu al cancerului; membru corespondent străin al Academiei Române (1921) (m.12.I.1943) 

- 1877: Premiera baletului „Lacul lebedelor" de Piotr Ilici Ceaikovski.Libretul baletului (în 4 acte) este unul dintre cele mai cunoscute şi a fost pus în scenă pentru prima dată în 1877 în Moscova la renumitul Teatru Bolşoi, coregraf fiind Julius Reisinger, având ca sursă de inspiraţie o veche legendă rusă (după alţii, o legendă germană, dacă judecăm după numele personajelor principale: Siegfried, Odette - Odillia, Rotbart ş.a.) şi a corespuns pretenţiiilor compozitorului rus.

- 1882: A murit Moş Ion Roată, deputat în Adunarea ad–hoc a Moldovei.Ion Roată (n. 1806, satul Câmpuri, judeţul Vrancea; d. 20 februarie 1882, satul Gura Văii, judeţul Vrancea), cunoscut şi sub numele de Moş Ion Roată, a fost un ţăran român, deputat în Divanul Ad-hoc şi un susţinător înflăcărat al Unirii Principatelor Moldova şi Valahia şi al reformei agrare din Principatele Unite Române. 

- 1901: S-a născut Radu Cioculescu (m.1961), cronicar muzical, eseist şi traducător român. A tradus, împreună cu soţia sa, Eugenia Cioculescu, ciclul În căutarea timpului pierdut, roman în 7 părţi al prozatorului francez Marcel Proust, o capodoperă a literaturii universale. S-a stins din viaţă la 1 ianuarie 1961 în închisoarea de la Dej, condamnat de regimul comunist.

- 1911: A murit Grigoriu Ştefănescu, geolog şi paleontolog; sub îndrumarea sa a apărut, în 1898, prima hartă geologică a României, la scara 1:200.000; membru al Societăţii Academice Române (n. 1836) 

- 1912: George Enescu a concertat pentru prima oară cu Filarmonica din Budapesta, având în program Simfonia spaniolă, de Lalo (dirijor Kerner Istvan). 

- 1915: A murit Sir Charles Augustus Hartley, inginer britanic; între anii 1856 şi 1907 a fost şef al Comisiei Europene a Dunării (CED), perioadă în care a lucrat la modernizarea portului românesc Sulina (1858-1861)

- 1918, 20.II/5.III.: Se semnează, la Buftea, Tratatul preliminar de pace între România şi Puterile Centrale, pe baza căruia vor începe, la Bucureşti, la 9/22 martie acelaşi an, tratativele în vederea încheierii păcii (după prima conflagraţie mondială) 

- 1920: A încetat din viaţă Robert Edwin Peary (n.1856), explorator polar american.A întreprins explorări în regiunile arctice. Este creditat ca prima persoană care a atins Polul Nord geografic al Pământului, la 6 aprilie 1909.

- 1922: A avut loc, la Bucureşti, logodna Principesei Maria (Mignon) a României cu Principele Alexandru (unicul fiu al regelui Serbiei, Petru I Karagheorghevici); nunta a avut loc la 8 iunie 1922, la Belgrad. Maria s-a născut la 6 ianuarie 1900, în oraşul Gotha, provincia Turingia, Germania. Mama sa era Maria de Edinburgh devenita Regina Romaniei.Tatăl Mariei a fost Regele Ferdinand I al României.

- 1924: S-a născut Eugen Barbu, prozator, dramaturg, eseist, traducător, publicist; membru corespondent al Academiei Române (m. 1993).A debutat cu volumul de nuvele „Munca de jos” (publicată mai întâi în Viaţa Românească, şi apoi republicată la Editura Tineretului sub titlul Gloaba). A scris apoi romanele Groapa, Şoseaua Nordului, Săptămâna nebunilor, Principele (volum ce a fost însoţit de mai multe volume intitulate Caietele principelui, un soi de şantier al creaţiei), Ianus (publicat postum). A fost laureat al premiului Herder.A lăsat şi un Jurnal.A fost căsătorit cu actriţa Marga Barbu pentru care a creat, în calitate de scenarist, seria filmelor cu haiducii lui Mărgelatu, în care aceasta juca alături de Florin Piersic.

- 1925: S-a născut Robert Altman, regizor de film, scenarist şi producător american (m. 2006)

- 1926: Apare la Bucureşti, săptămânal şi apoi lunar, „Viaţa literară" (până în aprilie 1938, cu întreruperi), avându-l ca director pe George Murnu 

- 1927: S-a născut Mircea Maliţa, matematician, diplomat şi eseist; autor de studii de prognoză socială, de istoria civilizaţiilor şi a diplomaţiei; membru al Academiei Române. Mircea Maliţa (n. Oradea) este un matematician, eseist, academician, diplomat (ambasador în SUA şi director al Bibliotecii române din New York),profesor universitar român. A fost preşedinte al UNSR (Uniunea Naţională a Studenţilor din România), organizaţie de masă a Partidului Comunist, până la reunirea tuturor organizaţiilor de tineret în UTM, membru în CC al PCR din iulie 1972 .A fost director al Bibliotecii Academiei între 1950-1955, adjunct al ministrului Afacerilor Externe, ministru al Învăţământului (1970-1972), ambasador în Elveţia (1980- 1982), iar apoi în SUA (până în 1984).

- 1927: S-a născut actorul şi regizorul american de film Sidney Poitier, prima supervedetă de culoare

- 1927: A murit Constantin Mille, scriitor, ziarist român. Constantin Mille (n. 21 decembrie 1861, Iaşi) a fost un ziarist, nuvelist, poet, avocat şi militant socialist român, precum şi un activist prominent pentru apărarea drepturilor omului.

- 1930: S-a născut filosoful Alexandru Boboc; studii de istoria filosofiei şi filosofia culturii; membru corespondent al Academiei Române

- 1932: A apărut, la Bucureşti, România literară. Gazetă de critică şi informaţie literară, artistică şi culturală, sub direcţia lui Liviu Rebreanu (până în ianuarie 1934)

- 1937: A debutat la postul de Radio Bucureşti cea care va deveni o voce simbol a cântecului popular românesc, Maria Tănase (1913-1963). 

- 1938: S-a decretat o nouă Constituţie (promulgată la 27 februarie acelaşi an), care legifera instaurarea dictaturii personale a regelui Carol al II-lea (1930-1940) şi sfârşitul regimului parlamentar în România

- 1940: S-a născut pianistul şi dirijorul german Christoph Eschenbach

- 1945: S-a născut George Fitzgerald Smoot, fizician american.George Fitzgerald Smoot (n. Yukon, Florida, SUA) este un fizician american, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică în 2006, împreună cu John C. Mather, pentru descoperirea formei de corp negru şi anizotropiei radiaţiei cosmice de fundal.

- 1947: S-a născut actorul american Peter Strauss

- 1949: S-a născut Lucia Olaru-Nenati, poetă şi prozatoare

- 1954: S-a născut interpretul de muzică populară Grigore Leşe. Grigore Leşe (n. Stoiceni, Maramureş) este un rapsod al Ţării Lăpuşului şi un cunoscut solist de muzică populară românească. A absolvit Academia de Muzica „Gheorghe Dima”, din Cluj-Napoca, Facultatea de Interpretare (Fagot), azi fiind doctor în Muzică şi profesor asociat al Facultăţii de Litere, Universitatea Bucureşti şi al Universităţii de Muzică Bucureşti. Repertoriul lui este constituit din melodii vechi, provenind din folclorul autentic al zonei şi marcând evenimente importante din viaţa omului.Grigore Leşe cântă şi la diverse instrumente muzicale.

- 1962: A fost lansată nava cosmică Mercury–Atlas 6, cu astronautul John Glenn, care realizează primul zbor american pe orbită. În 20 februarie 1962, John Gleen, Mercury-Atlas 6 (Friendship 7), devine primul american care a realizat un zbor orbital, trei orbite de Pamant complete.

- 1965: A murit zoologul francez René Jeannel; apropiat al lui Emil Racoviţă şi influenţat de acesta, a devenit pasionat de speologie; în 1920 a venit împreună cu Racoviţă la Cluj, unde au întemeiat Institutul de Speologie, primul de acest fel din lume; tot aici a fost numit profesor de biologie generală la Facultatea de Ştiinţe, calitate în care a elaborat primul curs de specialitate din învăţământul românesc; membru corespondent străin al Academiei Române (1928) (n. 1879)

- 1966: S-a născut Cindy Crawford, fotomodel, actriţă americană 

- 1966: A murit amiralul american Chester Nimitz. Chester William Nimitz (n. 24 februarie 1885) a fost un amiral american, unul dintre principalii comandanţi militari americani din timpul celui de-al Doilea Război Mondial.La bordul navei sale, USS Missouri, a fost semnat la 2 septembrie 1945 actul capitulării Japoniei.

- 1967: S-a născut Kurt Cobain, solist, chitarist şi compozitor american, membru al formaţiei rock „Nirvana” (m. 1994)

- 1969: A încetat din viaţă, la Bucureşti, medicul român Mihai Ciucă (n.1883). Membru titular al Academiei Române (1938).Microbiolog, parazitolog, epidemiolog şi igienist, a desfăşurat o vastă activitate ştiinţifică, concomitent cu funcţia de profesor la Facultatea de Medicină din Iaşi (1922-1934) şi la Universitatea din Bucureşti. Şi-a adus contribuţia la înfiinţarea Spitalului „Izolarea” din Iaşi. Numele lui este legat de primele vaccinări antiholerice, de eradicarea malariei, de organizarea primului centru de malarioterapie la Iaşi. 

- 1971: S-a născut Virgil Ianţu, cântăreţ şi prezentator TV. Virgil Ianţu (pe numele său real Virgil Gătăianţu; n. Timişoara, România) este un cântăreţ şi prezentator. Virgil Ianţu a fost prezentatorul multor emisiuni de pe postul român de televiziune Prima TV precum: Vrei să fii miliardar?, Copiii spun lucruri trăsnite şi Te crezi mai deştept?. Membru al formaţiei The Fifties (principalul solist fiind Ştefan Bănică Jr.), Ianţu furniza backing-vocals. A prezentat la Kanal D emisiunea Vrei să fii milionar? iar acum prezintă emisiunea „Câştigă România” la TVR

- 1972: A murit Maria Goeppert-Mayer, fizician german, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică pe anul 1963 (n. 1906) 

- 1972: A avut loc, la Bucureşti, premiera filmului Felix şi Otilia, în regia lui Iulian Mihu, după romanul lui George Călinescu. 

- 1975: A murit criticul literar Nicolae Baltag, fratele poetului Cezar Baltag (n. 1940)

- 1979: A încetat din viaţă regizorul englez George Dunning (n.1920).A fost unul dintre marii regizori ai animaţiei moderne, remarcabil prin fantezia şi originalitatea stilului său. A realizat filme atât în Anglia cât şi în Canada.

- 1983: A murit compozitorul Ion Totan (n. 1912)

- 1991: S-a inaugurat oficial, la Praga, Secretariatul Permanent al CSCE - Conferinţa pentru Securitate şi Cooperare în Europa (din decembrie 1994, OSCE - Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa) 

- 1992: A murit pictorul canadian Alfred Joseph Casson (n. 1898)

- 1993: A murit industriaşul italian Ferruccio Lamborghini, fondatorul companiei de automobile care-i poartă numele (n. 1916)

- 1995: A murit Robert Bolt, scenarist şi dramaturg britanic (n. 1924)

- 1996: A încetat din viaţă, la Bucureşti, muzicianul român Gheorghe Dumitrescu (n.1914). A fost violonist, compozitor şi dirijor la Teatrul Naţional din Bucureşti (1935-1946) şi profesor de armonie la Conservator.A compus muzică de teatru, muzică vocal-simfonică, muzică de film, de cameră, corală şi vocală. A fost distins cu titlul de Maestru Emerit al Artei (1957).

- 1996: A murit compozitorul japonez Toru Takemitsu (n. 1930) 

- 2002: A încetat din viaţă Ion Ţugui (n.1933), poet şi prozator român. Din scrierile sale se reţin: volumul Versuri (1967), lirică de inspiraţie diversă şi romanul Voivodeasa (1976) pe teme sociale din nordul Moldovei.Ion Ţugui (n. 24 decembrie 1933, Vicovu de Jos, judeţul Suceava - d. 20 februarie 2002, Bucureşti) a fost un poet român, romancier, eseist şi muzician.De asemenea a fost ufolog şi parapsiholog.

- 2005: A murit Hunter S. Thomson, scriitor şi ziarist american, considerat, pentru stilul său, unul dintre pionierii „noului jurnalism" (gonzo journalism) (n. 1937)

- 2006: A avut loc ceremonia oficială de transfer a Staţiei Law-Racoviţă, prima staţie românească din Antartica. Staţia Law-Racoviţă este prima staţie românească permanentă de cercetare şi explorare din Antarctica, numită după exploratorul român Emil Racoviţă şi inaugurată în data de 13 ianuarie 2006 pe amplasamentul unei staţii construite în 1986 de Australia şi donată României. Staţia se găseşte în regiunea „Prinţesa Elisabeta", în dealurile Larsermann, la o distanţă de 2 km de Staţia Zhong Shan a Chinei şi la 1 km de Staţia Progress II a Federaţiei Ruse, ceea ce a permis o cooperare strânsă şi cu cercetătorii acestor ţări. 

- 2009: A murit Costin Cazaban, compozitor, muzicolog şi profesor, stabilit în Franţa (n. 1946)

- 2012: A murit pictorul Vasile Grigore; a donat statului român întreaga sa colecţie de artă (lucrări de pictură, grafică, sculptură, artă decorativă şi artă populară, însumând peste 500 de obiecte), în anul 2004 fiind deschis, în Bucureşti (în zona Piaţa Rosetti), Muzeul de Artă ce-i poartă numele (n.27.I.1935).