$$$

 Piețele de pește din Yakutsk, cel mai friguros oraș mare din lume, sunt un spectacol suprarealist unde congelatoarele sunt inutile, deoarece aerul de afară are -50 de grade Celsius. Aici, peștele nu este întins pe gheață, ci stă înfipt vertical în lăzile cu zăpadă, ca niște buchete de flori argintii sau săbii înghețate. Marfa este „beton” în câteva secunde după ce a fost scoasă din apă. Vânzătorii nu cântăresc peștele, ci îl vând adesea la bucată sau la „braț”, iar dacă un client vrea o bucată mai mică, negustorul nu folosește cuțitul, ci sparge peștele lovindu-l de masă, acesta fiind atât de casant încât se rupe ca sticla.

Această piață în aer liber funcționează toată iarna, indiferent de cât de mult scade mercurul în termometre. Singura tehnologie necesară pentru conservarea produselor este natura însăși. Localnicii numesc acest fenomen „congelare rapidă naturală”, o metodă care păstrează calitatea cărnii mult mai bine decât orice echipament industrial. Deoarece înghețul se instalează instantaneu la nivel celular, cristalele de gheață nu au timp să distrugă structura fibrelor, astfel încât, la decongelare, peștele este la fel de proaspăt ca în momentul capturii.

Comercianții, majoritatea femei, sunt îmbrăcați în straturi groase de blană de ren, vulpe sau lup, arătând ca niște statui voluminoase. Singurele părți vizibile ale corpului sunt ochii, protejați de genele care se albesc rapid din cauza respirației cristalizate. Ei stau în picioare ore întregi pe un carton sau scânduri, purtând cizme tradiționale din pâslă și blană numite „valenki” sau „unty”, singurele încălțări capabile să izoleze piciorul de solul care are temperatura permafrostului.

Varietatea speciilor expuse este impresionantă, majoritatea fiind pești grași de râu, vitali pentru dieta bogată în calorii necesară supraviețuirii în Siberia. Cele mai apreciate specii sunt muksun, chir și omul, pești cu carnea albă și delicată. Modul vertical de expunere nu este doar estetic, ci și practic: dacă ar fi stivuiți orizontal unul peste altul, s-ar lipi atât de tare încât ar deveni un singur bloc imposibil de separat fără unelte grele.

O caracteristică unică a acestei piețe este lipsa totală a mirosului specific de pește. La temperaturi atât de scăzute, compușii volatili care transportă mirosul sunt complet înghețați. Aerul este extrem de uscat și tăios, iar atmosfera este dominată de o ceață densă și lăptoasă, creată de diferența de temperatură dintre respirația oamenilor, gazele de eșapament ale mașinilor (care nu sunt oprite niciodată) și aerul polar.

Acest pește nu este cumpărat doar pentru a fi gătit termic, ci pentru a fi consumat crud, sub formă de „stroganina”. Aceasta este o delicatesă locală celebră, constând în felii lungi și extrem de subțiri, tăiate direct din peștele înghețat bocnă. Fâșiile se curbează ca niște așchii de lemn și se înmoaie într-un amestec de sare și piper negru, fiind consumate imediat, cât încă sunt înghețate, topindu-se în gură ca un sorbet sărat și gras.

Pescuitul în sine este o provocare extremă în regiunea Iakutia. Pescarii trebuie să foreze prin gheața râului Lena, care poate avea o grosime de peste un metru sau doi. Odată scos din apa relativ mai caldă (care are în jur de 0-4 grade), peștele moare și îngheață în mai puțin de un minut în contact cu aerul de la suprafață. Această moarte rapidă și procesarea termică naturală asigură siguranța alimentară, distrugând eventualii paraziți prin temperatura extremă.

Prețurile sunt ridicate, dar peștele este o necesitate, nu un lux. În lipsa fructelor și legumelor proaspete pe timpul iernii lungi de șapte-opt luni, grăsimea acestor pești este sursa principală de vitamine și acizi grași Omega-3 pentru localnici. Ea ajută organismul să genereze căldură internă și să mențină sistemul imunitar funcțional în condiții de stres termic pe care majoritatea oamenilor de pe glob nu și le pot imagina.

Sunetul ambiental al pieței este și el diferit. Nu se aude zgomotul umed al peștelui proaspăt manipulat, ci un sunet sec, ca de lemne lovite unele de altele, atunci când marfa este mutată. Clienții examinează produsele lovindu-le ușor cu mănușa; un sunet clar și cristalin indică o congelare perfectă și o calitate superioară, în timp ce un sunet înfundat ar putea sugera că peștele a fost decongelat și recongelat, ceea ce îi scade valoarea.

Piața din Yakutsk rămâne un simbol al rezilienței umane și al adaptării la mediul ostil. Într-un loc unde metalul devine casant și cauciucul se sparge, comerțul continuă neabătut. Acești oameni au transformat frigul, inamicul lor principal, în cel mai bun aliat pentru conservarea hranei, demonstrând că viața poate prospera chiar și în condiții care par, la prima vedere, incompatibile cu existența umană.