$$$

 După 20 de ani de pribegie, pe Ulise l-a recunoscut doar câinele său. A luptat timp de zece ani în războiul troian, apoi a rătăcit alți zece ani, încercând să se întoarcă acasă. În tot acest timp, soția sa, Penelopa, și fiul său, Telemach, l-au așteptat, deși mulți îl credeau mort.

Când Ulise revine în sfârșit acasă, el se deghizează într-un cerșetor pentru a nu fi recunoscut de pretendenții care îi ocupaseră casa. Singura ființă care îl recunoaște fără ezitare este câinele său credincios, Argos, care, deși îmbătrânit, bolnav și abandonat, își salută stăpânul cu o ultimă zvâcnire de bucurie, apoi moare.

Acest episod, profund simbolic, provine din epopeea Odiseea, atribuită poetului grec Homer. Ulise (Odiseu în originalul grec), regele Itacai

Povestea lui Ulise este una dintre cele mai emoționante din literatura antică, fiind adesea interpretat ca un simbol al loialității necondiționate, al trecerii timpului și al recunoașterii adevăratei identități dincolo de aparențe. Scena subliniază puterea memoriei și legătura profundă dintre om și animal, contrastând cu uitarea și trădarea unor oameni apropiați.

În cultura occidentală, povestea lui Argos a devenit un arhetip al fidelității absolute și este adesea citată în literatură, film și filozofie drept una dintre cele mai puternice reprezentări ale devotamentului.