$$$

 

ZILNIC...

CAFEAUA DE DRAGOSTE... ADRIAN PĂUNESCU...

( 1 )

ÎNVINSĂ TE-AI ÎNTORS LA TINE- ACASĂ

Învinsă ,te întorci la tine- acasă ,

În satul tău, în care crezi că eu

Ți-am construit figura scandaloasă ,

Cu căutarea și cu dorul meu .

Aș vrea să-ți spun că lumea nu e proastă

Și ține minte fără de perdea ,

Că tu dorești de mult să fii nevastă

Și ești bârfită dinaintea mea .

E lesne să găsești un nume mare

Și după el să te ascunzi acum ,

Eu ,cu instinctul meu de răzbunare ,

Am să te las mătușilor din drum .

Prea mă jignește -ncrederea stupidă ,

A ta , că eu aș fi cu capu-n nori ,

Chiar dac-am fost , mă -ntorc din piramidă ,

Mersi ,c-ai reușit să mă cobori .

Tot ce se poate , Tragică Prințesă ,

Să mergi la vrăjitori și falșii popi 

Și coafeza ta să-ți dea o lesă ,

Într-un taxi rusesc să te îngropi .

Învinsă și târând niște boccele ,

Ca sub un greu , apăsător păcat ,

Te-ntorci ,de sub poveri de suflet grele ,

În satul tău ,cu trup și cap plecat .

Așa străină ,trista mea cea dragă ,

Așa comună între -ai tăi revii ,

Încât , deodată, trupul meu se roagă

Să nu se mai găsească printre vii .

Învinsă ,te întorci la tine-acasa

Și nu-ți mai afli locul pe cuprins ,

iubirea noastră , totuși ,te apasă

Și eu , învinso ,te salut , învins .

Și nu ca să fac dragoste cu tine ,

Și nu ca să te-arunc într-un război ,

Ci fiindcă vreau să știu și eu , în fine ,

Ce s-a- ntâmplat , într-adevăr ,cu noi .

Nu te mai caut ,dar aș vrea , odată ,

Să ne- ntâlnim, învinși,la post-restant ,

Într-o ireversibila erată ,

A unui tren ce merge spre neant .

Vreau să te-aud , în niște clipe stranii ,

Cum ai să-mi faci ,ferindu- ți triștii ochi ,

De frica morții , niște spovedanii ,

Ca să te poți desface din deochi .

DE AZI, DOMNIȚĂ ,MERGE FIECARE ,

ORIUNDE VREA, ÎN MARGINI SAU ÎN MIEZ ,

NUMAI C-AICI,DIN CÂND ÎN CÂND, SE MOARE ,

ȘI EU N-AM DREPTUL NICI SĂ TE SALVEZ .