$$_

 A " murit " Otilia Mărculescu ! 

În memoria actriței de teatru și film JULIETA SZONYI ( n. 13 mai 1949 - d. 18 aprilie 2025 )

OTILIA / OTILIA MĂRCULESCU / " OTILICA " din filmul " Felix și Otilia " ( 1972 ) regizat de Iulian Mihu și ecranizat după romanul de inspirație balzaciană " Enigma Otiliei " scris de George Călinescu.

.....................................................................

Protagonista romanului " Enigma Otiliei ", fiica vitregă a lui Costache Giurgiuveanu, iubita la modul ideal a lui Felix Sima și la cel pragmatic al moșierului Leonida Pascalopol, Otilia nh e deloc enigmatică, chiar dacă cei doi iubiți ai săi recunosc pe rând că fata este o " enigmă ". La prima întâlnire cu Felix, " fata părea să aibă optsprezece - nouăsprezece ani. Fața măsline, cu nasul mic și ochii foarte albaștri, arăta și mai copilăroasă între multele bucle și gulerul de dantele ( ... ) ".

Otilia este o Evă în plină modernitate ; ea fumează, este cochetă, studiază la Conservator și este tentată să devină actriță de dramă, citește, cântă la pian și, în plus, este, " o fată subțire, cu gusturi aristocratice ". 

Felix remarcă faptul că " Otilia e foarte frumoasă și apoi e cultă, talentată ".

Emfaticul Stănică ( avocatul fără procese ) o caracterizează : " Nostimă fată, delicioasă [ ... ], dar ușuratică, cheltuitoare, e femeia care te ruinează ".

După moartea protectorului ei ( Costache / Constantin Giurgiuveanu ), se căsătorește cu Pascalopol, om cultivat, manierat și mai ales generos, capabil să- i ofere o viață lipsită de griji. Aceata îi va reda însă curând libertatea.

Peste ani, în fotografia pe care i- o arată Pascalopol lui Felix, Otilia nu mai este " fata nebunatică " de odinioară, ci " o doamnă foarte picantă, gen actrița întreținută ".

Otilia este Femeia. Ea îngemănează cele mai diferite trăsături : " bun simț exagerat ", " experiență dd viață ", este " ușuratică, risipitoare ", " modestă ", atrăgătoare, inteligentă, talentată, îi place să pară superficială ( față de Felix mai ales ) și este capabilă de un devotament nelimitat față de Costache Giurgiuveanu ( când acesta este bolnav ) și de acte altruiste chiar față de dușmanii săi declarați ( de exemplu față de Aurica ).

Caracterizări paradoxale și contradictorii referitoare la eroina Otilia : " verișoara Otilia ", " o simplă fetiță ", " o prietenă de vârsta lui ", " o soră ", " frivolă numai în aparență fiind în fond inteligentă și profundă " ( Felix, care o primește, apoi, ca pe o iubită o ființă adorabilă și adorată ) ; " nebună " ( Marina ) ; " o zănatică ", " o zăpăcită ", " o dezmățată ", " obraznică și îndrăzneață, nu urâtă " ( Aglae Tulea - sora lui Costache ) ; " fe - fetița " evident și sincer iubită ( Costache Giurgiuveanu ) ; " falsă ", " fată fără căpătâi ", " o destrăbălată ", " o șireată, caută numai bărbați în vârstă, bogați " ( Aurica Tulea ) ; " o mare ștrengăriță ", " mândră, independentă " ( Pascalopol ) ; " tânără, nerxperimentată ", " nostimă fată, are temperament ", " sufletește obosită ", " fetiță crescută de milă " ( Stănică Rațiu ).

La aceste calificări se adaugă autocalificările Otiliei : " Ți-a spus că sunt o străină " ; " Sunt foarte capricioasă, vreau să fiu liberă ! " ; " Eu am un temperament nefericit : mă plictisesc repede, sufăr când sunt contrariată " etc.

Otilia reprezintă exact ceea de va exprima, cu o oarecare exasperare, Felix : " Petru mine, Otilia, ai început să devii o enigmă ". Otilia este enigmatică, enigma ei fiind, ceea ce îndeobște critica a numit feminitatea generică. Autorul însuși o caracterizează pe Otilia drept personajul său " angelic " : " ușuratică, risipitoare ", " în spiritul ei feminin [ ... ] lipsa de prejudecăți se alia cu superstiția ".

" Otilia este una dintre cele mai încântătoare prezențe feminine din litetatura română. Aflată la vârsta incertă a Sburătorului, ea este o devenire grațioasă, un echilibru fragil, între copil și femeie. " ( Paul Georgescu ).

" În planul poetic, scria G. Călinescu în articolul Esența realismului din 1960, Otilia este eroina mea lirică, proiecția mea în afară, o imagine liniară și feminină. Flaubertian aș putea spune și eu : Otilia < c' est moi >, e fondul meu de ingenuitate și copilărie ".

" Iubind luxul, călătoria, muzica și desfoliindu- se parcă într- o necurmată feminitate, Otilia rămâne într- o penumbră de mister în tot romanul. Enigma ei este iarăși feminitatea ei, mereu proaspătă, de un magnetism care deformează și pe avarul Costache și chiar pe cei mai aprigi dușmani ai ei ." ( Pompiliu Constantinescu ).

" Este de adâncă psihologie scena în care Otilia vine, noaptea, să i se ofere lui Felix, după ocoluri și reticențe numeroase, în speranța că tinerețea va birui interesul. Platonismul mistic al tânărului este un semn că feminitatea ei nu se - înșală, căsătoria cu Pascalopol, părăsirea și fuga cu un conte străin sunt consecințele firești ale aceleași feminități profunde. " ( Pompiliu Constantinescu ).

Sursa text : " Dicționar de personaje călinesciene " de Larisa Casangiu și Marin Iancu. Editura Sigma, 2001. Fragmente din pag. 86- 91.