***

 Annabel Lee

Traducere -Lucian Blaga

Într-un regat lângă mare, pe care

Poate că ca ai să-l cunoști într-o zi,

Trăia odată, demult, o fată 

Pe nume Annabel Lee.

Ursita i-a fost de a fi iubită 

De mine și de-a iubi.

În acel regat lângă mare, eu și ea.

Amândoi eram doar niște copii.

Ne iubeam însă cu-o dragoste ce întrecea 

Orice dragoste, eu și Annabel Lee.

Înaripați, chiar serafimii din cer

La dragostea noastră-ar fi putut râvni.

Aceasta-a fost pricina pentru care

Peste regatul de lângă mare, veni

Un vânt, ce, suflând dintr-un nor,

Îngheță pe frumoasa mea Annabel Lee.

Rude înalte o duseră, s-o-nchidă-n mormânt,

În regat lângă mine, între făclii.

Mai puțin fericiți decât noi, îngerii 

În rai s-au prins a ne pismui.

Aceast-a fost pricina, numai aceasta,

Precum toți oamenii știu, că vântul veni

Și-n regat suflând, cu îngheț 

Nimici pe-a mea Annabel Lee.

Dar mult mai tare-a fost dragostea noastră,

Decât dragostea tuturor, a tuturor celor vii

Mai vârstnici, mai înțelepți decât noi,

Nici îngerii sus, nici demonii jos, nu pot despărți 

În cer și sub mare, sufletul meu

De sufletul mândrei Annabel Lee.

Căci luna niciodat' nu lucește fără ca vis să-mi aducă 

Despre frumoasa Annabel Lee.

Niciodată stele răsar fără a-mi aminti

Ochii frumoasei Annabel Lee.

Și așa în mareea nopții eu zac

Lângă draga mea, draga mea, viața și mireasa mea,

În mormântul ei lângă mare,

Pe țărm, în mormântul fără făclii.

(din poezia americană 

Edgar Allan Poe 1809-1849)