„Conflict”?

 Ca să vezi... că tot se apropie sărbătorile de iarnă... Ca să mai destind puțin atmosfera între colegi, am încercat să trimit într-un grup de whatsapp un colind împreună cu urări de sărbători fericite.

Sunt doar două chestii care mi se pot reproșa în legătură cu asta.

1. Grupul a fost creat în scop profesional, pentru comunicarea unor chestii profesionale.
2. Poate părea destul de devreme pentru a face urări de sărbători, având în vedere că mai sunt aproape două săptămâni până la Crăciun

Și totuși vin cu contraargumente:

1. Nu este pentru prima dată când se urează diferite chestii pentru membrii grupului cu diverse ocazii: sărbători, zile onomastice... Și nu s-a scandalizat nimeni în legătură cu acest lucru. Mai mult chiar, acum câteva zile un alt membru al grupului a pus o întrebare strict de natură profesională la care nu s-a primit răspuns. Și nu s-a scandalizat nimeni...
2. În fond și la urma urmei, sincer vorbind, sărbătorile de iarnă se pot considera că încep... în decembrie. Pe 30 noiembrie fiind sf. Andrei, pe 6 decembrie sf. Nicolae în calendarul ortodox. Chiar dacă sunt și persoane de alte confesiuni, asta nu înseamnă că asemenea mesaje trebuie considerate „dulcegării” sau mesaje deranjante. 

 De acord. Sunt simpatii și antipatii între oameni. Chiar dacă ne vorbim la per tu între noi, asta nu înseamnă că există o lipsă de respect între noi și nici nu ar trebui să fie. Este pentru prima și ultima oară când amestec viața reală/profesională cu social media, mai ales când este vorba că se găsesc în treabă să se implice anumite persoane conflictuale. Cine are o problemă, să și-o asume. Eu mi le asum pe toate ori de câte ori se poate.

Dorință într-o gheata

 

Deși vârsta din buletin arată altceva, sunt un om mare cu suflet de copil. Și ca orice copil, îmi doresc cadouri de sărbători. Știu că adesea nu sunt posibilități deosebite, dar cred că o vorbă frumoasă și un gând bun nu costă o avere. 

Nu trebuie să primesc mare lucru ca să am o bucurie. Mă bucură până la cer și înapoi o vorbă bună sau o clipă de liniște, mai ales când sufletul meu încordat de stres, frustrări și suferință le dorește din plin.

Cred din tot sufletul că există și Moș Nicolae și Moș Crăciun. Pentru cei care spun că sunt doar personaje de poveste, spun doar atât: Moș Nicolae și Moș Crăciun există în fiecare dintre noi, pentru fiecare dintre noi și, mai mult decât atât, fiecare dintre noi poate fi și Moș Nicolae și Moș Crăciun deopotrivă pentru sine și pentru toți ceilalți atâta timp cât poate dărui bucurii și speranțe pentru mai bine. 

(Per)vers

 Per(vers)

Postat de Ioan Grigoraș în Iunie 17, 2015 la 1:00amVezi blog
- În noaptea asta cu luciri nebune,
Iubita mea, îți fac confesiune,
Declar solemn că trupul de sirenă
Se impregnează-n mintea erogenă

Purtându-mă prin fantezii bizare
Când te sărut pe vers, între picioare,
Apoi cuprins de-o dulce nebunie
Mă pierd cu totu-n tine, Poezie,

Căpșuna sânilor o mușc cu sete,
De două ori, adânc, vreau să mă-mbete
Și pot să mor strivit între petale
Ca victimă a frumuseții tale.

- Culegi nectarul nopţilor rebele,
Vulcani erup în sânge şi în piele,
Simţi între coapse lava, te incită
Şi gura ta flămândă mă recită

Ca pe-un poem fluid, apocaliptic,
Greu accesibil, versurile gliptic
Le şlefuieşti adânc pe sâni, pe spate,
Trăim extrem şi totuşi jumătate

Din pasiune încă n-am trăit-o,
Şopteşte-mi la ureche: Ştii, iubito,
Vreau totul! Şi-ţi promit că dimineaţă
Vom cere “bis” destinului o viaţă.

Ioan Grigoraș & Liliana Trif

*poezia cu numărul 700
semnată Ioan Grigoraș & Liliana Trif

###

 

Bună, Pe jumătate în glumă, pe jumătate în serios, un prieten de-al meu citează următoarele ca scuză pentru amânare: „Orice lucru care merită făcut, merită amânat!" Ți se pare cunoscut exemplul de mai jos? Este vineri după-amiază și mai e puțin și se termină programul. A fost o săptămână grea. Lucrezi furios pentru a termina un raport pe care trebuie să-l predai, în timp ce te cerți în sinea ta că nu te-ai apucat mai devreme de ce era urgent.  Cum s-a întâmplat asta iar? Ce nu a mers bine? De ce ți-ai pierdut concentrarea? Faci raportul asta lunar și știi ce trebuie să pui în el și cum să aduni informația. Ei bine, iar ai stat prea mult de vorbă sau poate pe rețelele de socializare, te-ai tot pregătit să te pregătești să fii pregătit☹☹, pauzele de cafea și în fine unele lucruri chiar le-ai fi putut lăsa lejer pe săptămâna viitoare. Și acum te simți vinovat că ai amânat începerea raportului și…uite unde ești iar? În criză de timp. Procrastinarea ne poate face să nu respectăm termenele limită și ne poate împiedica să profităm de noi oportunități care apar. Din experiență, recunoaștem capcanele procrastinării, dar, cumva, tot cedăm în fața ei. De ce se întâmplă acest lucru? De ce procrastinăm? ✤ Sentimentul de copleșire. Uneori s-ar putea să tergiversezi lucrurile pur și simplu pentru că te simți copleșit. Ai atât de multe pe cap încât nici măcar nu știi de unde să începi. Ironia este că, amânând inevitabilul, nu faci decât să vă crești stresul și timpul de care va fi nevoie pentru a finaliza totul. ✤ Sarcini neplăcute. Din când în când, o sarcină neplăcută se poate ivi asupra ta. S-ar putea să îți fie teamă să te ocupi de ea, așa că o amâni. Dar, făcând acest lucru, ea îți bântuie realitatea și în cele din urmă, va trebui să te ocupi de ea. ✤ Atracția către ceva amuzant. Când toată lumea din jurul tău se distrează, este greu să te ții de treabă din fața ta. Ar fi mult mai amuzant să te alături tuturor celorlalți în veselia lor, chiar dacă făcând acest lucru vei rămâne în urmă. ✤ Distrageri. Din când în când, distragerile venite din alte domenii ale vieții tale par să îți ceară atenția și te împiedică să te ocupi de adevăratele priorități. ✤ Eșecul de a planifica sau de a programa. Fără un plan și un program pentru a-l duce la bun sfârșit, alte lucruri se suprapun peste acele lucruri pe care trebuie să le finalizezi. Rezultatul este că amâni abordarea lucrurilor importante și te trezești la mila lucrurilor banale și neplanificate. Știu că până acum nu are legătură cu mazărea....vine și continuarea😊😊😊 Pe curând,