$$$

 ,,DE CE BĂRBAȚII SUNT ATÂT DE FERICIȚI??? 

Pentru că au o viață de invidiat:

- Își păstrează numele de familie toată viață.

- Niciodată nu rămân însărcinați.

- Mecanicii nu vorbesc cu ei în chineză

- Ridurile le adaugă caracter.

- Părul alb le adaugă atracție.

- Pantofii noi nu le fac praf picioarele.

- Apelurile lor telefonice durează 30 de secunde.

- Pentru o vacanță de 15 de zile au nevoie doar de o valiză și este pe jumătate goală.

- Pot deschide toate sticlele și borcanele fără să ceară ajutor.

- Dacă apare cineva la o petrecere cu aceleași haine ca și ei, devin prieteni.

- Le vine fenomenal dacă poartă același costum în viitoarele 12 nunți.

- Pot mânca o banană în locuri publice.

- Se pot uita la televizor cu un prieten în liniște totală, ore întregi, fără să se gândească: este supărat pe mine, oare?

- Chiloții lor costă 20 lei, în pachet de șase.

- Trei perechi de pantofi sunt mai mult decât suficienți pentru zece ani.

- Aceeași coafură durează ani de zile, poate zeci de ani, dacă nu toată viața și dacă se plictisesc se tund zero fără regrete.

- Pot avea jucării toată viața.

- Pot purta costum de baie fără să conteze cum le arată picioarele sau dacă le atârnă burta. Lor le vine fenomenal, sunt fericiți în orice mod.

- Nu-și fac griji niciodată: ce fac mâine de mâncare?

- Se pot îngrășa cu cinci kilograme și nici măcar nu observă, iar dacă își dau seama, la fel... le vine fenomenal.

- Cu burtă sau fără burtă continuă să aibă o grămadă de lipici.

Și cel mai rau dintre toate....

Totul este cât se poate de adevărat!

$$$

 "Nu m-a învăţat nimeni să cos, știi? Am învăţat pentru că a trebuit. La început nu a fost artă... A fost supraviețuire. "

M-am născut în sărăcie.

Mama mea a murit când aveam 12 ani.

Tatăl meu un laș a plecat ca și cum nu eram nimic. 

Am ajuns într-un orfelinat rece, gri, unde ecoul rugăciunilor s-a amestecat cu sunetul țesăturii sfâşiate. 

Măicuțele m-au învăţat să cos.

„Ca să-ți ofer o viață decentă, Gabrielle", au spus ei, arătând cu degetul osos spre țesătura mea slabă tăiată.

Dar nu mi-am dorit o viață "decentă".

Decent? Ce înseamnă asta? Să fie liniştit și curat? "Am întrebat odată. Sora Bernadette se uita la mine. „Înseamnă să nu mai ajungi pe stradă", a răbufnit ea.

Dar în capul meu, altceva luase deja foc: Nu am vrut să supraviețuiesc. Am vrut să mă avânt.

Fiecare cusătură pe care am făcut-o a fost o declarație: voi deveni. Am cusut în tăcere - dar înăuntru, țipam. Nimeni nu ar decide pentru mine.

Ani mai târziu, când am început să vând primele pălării, oamenii au râs:

"O femeie cu propriul magazin?" Cât de absurd. "

"Fiica unui vânzător stradal se crede designer?" Ce obraznic. "

Habar n-aveau cu cine vorbesc.

Un om a spus odată îngâmfat:

"Tu ai făcut asta? Dar e elegant... Credeam că e de la Paris. "

"Este", am zâmbit. "Pentru că eu sunt Paris.

Doar că încă nu ştii asta. "

Cu fiecare pălărie vândută, cu fiecare rochie pe care o croiesc fără să respect regulile, m-am apropiat de femeia care visam să devin:

Liberă. Elegant. Fără scuze. Fără corsete. Fără permisiune. Fără teamă.

M-am tuns scurt când fiecare femeie îl purta lung.

"Arăți ca un băiat", a spus un prieten, îngrozit.

„Nu", i-am răspuns. "Semăn cu mine. "

Şi mi-a plăcut la nebunie.

M-au numit rebel, insolent, chiar vulgar. Dar niciodată nu m-au numit ascultător.

Am văzut războaie distrugând totul. Mi-am văzut magazinele închise în timpul ocupației.

I-am auzit spunând:

„Chanel este terminat. Timpul ei s-a terminat."

Dar ei nu mă cunoşteau.

M-am întors la Paris când toată lumea credea că sunt istorie - şi am dovedit că încă mai am capitole de scris.

Nu eram doar un brand. Am fost o declaraţie. Un strigăt de război împotriva conformității.

Chanel No 5? 

Da, se spune ca este cel mai faimos parfum din lume. 

Dar parfumul meu adevărat? 

....Mirosea a sfidare.😉

"Cum miroase curajul?" m-a întrebat odată un tânăr designer.

"Îmi place să nu renunț", am spus.

"Ca parfumul cu cicatrici. "

Şi dacă aș putea să-i spun fetiței care plânge pe patul ei de orfelinat un lucru, ar fi acesta:

"Nu lăsa noroiul în care te-ai născut să te oprească să înfloreşti." ....

"Cele mai puternice flori cresc din ruine. "

                            

                     ✍️Coco Chanel

Gabrielle Bonheur alias..„Coco" Chanel 

(n. 19 august 1883, Saumur Val de Loire ....(d), Franța d. 10 ianuarie 1971, Hôtel Ritz Paris , Région parisienne, Franța) este considerată una dintre cele mai mari creatoare de modă ale secolului al XX-lea, alături de nume precum Paul Poiret, Christian Dior, Christian Lacroix, Guy Laroche, Nina Ricci sau Hubert de Givenchy. 

Publicația Time a considerat-o una dintre cele mai influente femei ale secolului al XX-lea. 

Respect și considerație!

Sursa rezumatului internet 

📷 Pinterest

$$$

 ⭐️⭐️⭐️⭐️⭐️OLIVIA DE HAVILLAND....

     "Celebritățile simt că trebuie în continuare sa se afle pe creasta valului,fără să și dea seama ca e împotriva tuturor regulilor vieții. Nu poți trăi în vârf tot timpul,nu este firesc. "

       -OLIVIA de HAVILLAND s-a născut la 1 iulie 1916, în TOKYO, JAPONIA, într-o familie britanică. 

 Incă din copilărie s-a mutat în CALIFORNIA, unde și-a început cariera artistică,devenind celebră în anii '30 și '40, fiind una dintre cele mai apreciate actrițe ale epocii de aur a HOLLYWOODULUI.

     -A avut un rol emblematic în filmul PE ARIPILE VÂNTULUI 1939, unde a interpretat-o pe blânda MELANIE HAMILTON. 

     -A fost cunoscută nu doar pentru talentul său, ci și pentru eleganța și demnitatea cu care își purta personajele.

      -De-a lungul carierei sale, OLIVIA a câștigat două premii OSCAR pentru cea mai bună actriță, pentru rolurile din TO EACH HISTRIA OWN 1946 și THE HEIRESS 1949. 

    - A fost, de asemenea, o figură importantă în lupta pentru drepturile actorilor, contribuind la schimbarea relației dintre studiourile de film și artiști.

      -OLIVIA de HAVILLAND a trăit o viață lungă și împlinită, decedând la vârsta de 104 ani, în 2020, la PARIS. 

A fost ultima supraviețuitoare a distribuției principale din "PE ARIPILE VÂNTULUI "și una dintre ultimele legende ale HOLLYWOODULUI clasic.

Demnitatea nu înseamnă tăcere, ci curajul de a fi tu însăți, chiar și sub luminile reflectoarelor.

CONSIDERAȚIE ȘI RESPECT!

$$$

 DEGETUL MIJLOCIU.....

    Mulți dintre noi consideră că degetul mijlociu ridicat este un gest ofensator, care simbolizează furia și vulgaritatea..... Mai piuțini știu că acesta își are originea într-un eveniment istoric din 1415, din timpul bătăliei de la AGINCOURT, dintre armatele engleză și franceză.

     La începutul bătăliei, forțele franceze au obținut avantajul și au capturat mai mulți arcași englezi. Pentru a-i împiedica să-și folosească abilitățile, francezii le-au tăiat degetele mijlocii, făcându-i incapabili să-și întindă arcurile, care se bazau în mare măsură pe degetul mijlociu pentru precizie și forță.

     Pe măsură ce a progresat, bătălia s-a întors în favoarea englezilor. Ca semn de sfidare și rezistență, soldații englezi victorioși i-au provocat pe francezi ridicând degetele mijlocii, semnalând că degetele lor erau intacte și că erau încă capabili să lupte. Acest gest îndrăzneț de sfidare a evoluat în cele din urmă în semnul vulgar pe care îl cunoaștem astăzi.

    Data viitoare când vezi pe cineva ridicând degetul, amintește-ți rădăcinile sale istorice, de simbol al rezistenței și supraviețuirii, mai degrabă decât de simbol al furiei! Asta te va face să-l reflectezi și nu te vei lăsa afectat....

Web

$$$

 ⭐️⭐️⭐️⭐️⭐️🖤LÉA MASSARI – CEA MAI FRANȚUZOAICA DINTRE ACTRIȚELE ITALIENE....

    Pe 23 iunie 2025, lumea cinematografiei a pierdut o stea: LÉA MASSARI s-a stins din viață la venerabila vârstă de 91 de ani....😢

      Născută ANNA MARIA MASSETANI în ITALIA, LÉA MASSARI a fost o prezență enigmatică și profund elegantă, recunoscută nu doar pentru frumusețea sa clasică, ci și pentru talentul său subtil și intens. 

      Într-un parcurs artistic care a traversat granițele culturale ale EUROPEI, MASSARI a devenit cunoscută drept „cea mai franțuzoaică dintre actrițele italiene” – un titlu care reflectă nu doar cariera sa prolifică în FRANȚA, ci și spiritul ei cosmopolit și rafinat.

     MASSARI a devenit o figură emblematică în cinematografia franceză, jucând alături de monștri sacri ai ecranului, precum ALAIN DELON. 

    În filmul" L’INSOUMIS"1964, ea a dat viață unui personaj feminin complex, plin de forță și contradicții, într-o poveste despre război, pasiune și rezistență interioară. 

Ulterior, în" LE PROFESSEUR" 1972, relația dintre personajele interpretate de MASSARI și DELON a explorat teme delicate precum puterea, vulnerabilitatea și iubirea în fața prăbușirii morale.

      LÉA MASSARI nu a fost doar o actriță, ci o punte între două mari culturi cinematografice: italiana și franceza. 

     Deși a apărut în filme italiene precum capodopera lui MICHELANGELO ANTONIONI, L’AVENTURA 1960,adevărata consacrare a venit din partea publicului și criticii franceze, care au adoptat-o ca pe una de-a lor. 

    Prezența ei distinsă, vorbirea elegantă și discreția personală au făcut din ea o icoană a filmului european de autor.

    Viața și cariera LÉI MASSARI ne amintesc că adevărata artă nu cunoaște granițe. 

A iubit cinemaul cu o pasiune tăcută, dar constantă, lăsând în urmă personaje memorabile și o moștenire ce va inspira generații viitoare.

Eleganța adevărată traversează granițele – LÉA MASSARI, suflet italian cu spirit francez.

The page simply

CONSIDERAȚIE ȘI RESPECT!

$$$

 LUNA IULIE 

LUNA LUI "CUPTOR”🌞

      Luna IULIE este considerată în general, cea mai caldă a anului în emisfera nordică şi cea mai rece în cea sudică. 

     În ţările din spaţiul anglo-saxon încep "zilele câinelui", zilele cele mai calde din an. Denumirea provine de la steaua SIRIUS, din Constelaţia CÂINELUI, ea fiind considerată răspunzătoare de această căldura.

În tradiţia populară, de pe meleagurile noastre, luna iulie este luna lui "CUPTOR", perechea lui "FĂURAR".

      Se spune că pe cât de frig este în "FĂURAR" (Februarie), pe atât de cald va fi în "CUPTOR". "Făurar" anunţă începutul lucrărilor agricole, iar "Cuptor" coincide cu apogeul verii când activitatea soarelui este intensă. 

     Această strălucire a luminii alungă elementele obscure şi aduce claritate, generozitate. O putem privi ca şi "cuptorul" din procesul alchimic al întregului an.

     Este deci un timp în care se poate prelua o lumina cu care să aduci mai multă claritate, în tine, sau în diferite aspecte ale vieţii tale. Poate nu întâmplător, multă lume pleacă acum în vacanţă, îşi acordă un timp pentru a fi mai relaxaţi, pentru a face şi altceva decât rutina zilnică. 

     Luna IULIE este, prin tradiție, consacrata secerișului, de aceea grija primordială a satenilor este aceea de a-și aduna in pace recoltele de pe ogoare. Așa explica specialiștii existența, in calendarul popular, a numeroase zile in care este evitat lucrul, tocmai de a nu trezi mania divinităților, răspunzătoare de producerea grindinei sau a inciendierii grânelor.

In fiecare an pe data de 20 Iulie se sărbătorește Sfântul ILIE. Aceasta zi marchează miezul verii pastorale, se spune ca atunci ciobanii separa oile de berbeci.

In trecut oamenii nu lucrau de ziua Sfântului ILIE ca sa fie feriți de grindina, tunete și fulgere.

Se dăruiau mere, miere și covrigi pentru cei adormiti.

In aceasta zi se culegeau plante de leac, in special busuiocul.

Web

$$$

 RADU LUI ANGHEL......

       HAIDUCUL EROU CARE LUPTA PENTRU DREPTURILE SĂTENILOR.....

RADU ANGHEL -cunoscut drept RADU lui ANGHEL sau RADU MAMII, născut în anul 1827, la MOȘTENI-GRECI, BOȚEȘTI, DÂMBOVIȚA și decedat în anul 1866, la CÂMPULUNG, ARGEȘ.

        -A fost unul dintre cei mai vestiți haiduci români, erou popular, dar mai ales luptător pentru drepturile locuitorilor satelor. RADU era fiul unuia dintre pandurii lui TUDOR VLADIMIRESCU, pe nume GHEORGHE ANGHEL. 

     - GHEORGHE pandurul s-a stabilit în satul MOȘTENI-GRECI, unde s-a căsătorit cu DESPA. Au avut un fiu și o fiică, băiatul fiind RADU, viitorul haiduc care avea să bage spaima-n ciocoi. A nu se confunda cu RADU URSAN. Potrivit legendei, potera l-a executat pe vestitul haiduc cu „argint tăiat în patru”, deoarece se considera că RADU haiducul ar fi avut puteri magice.  

      -În anul 1866, sub conducerea căpitanului NEGOIESCU, dorobanții din patru județe :ARGEȘ, DÂMBOVIȚA, PRAHOVA și MUSCEL, l-au găsit pe RADU, l-au încercuit și l-au împușcat pe DEALUL CÂRSTIENILOR, lângă RÂNCACIOV. RADU ajunge la CÂMPULUNG MUSCEL, dar moare din cauza rănilor..... 😢

    -Lupul român nu și-a vândut pielea, nu s-a lăsat prins ușor. Haiducul a fost înmormântat în Mănăstirea Sfânta Treime din oraș. Persoanele care nu cred în mitul haiducului susțin că RADU lui ANGHEL l-a jefuit pe judecătorul VESPESCU din TOPOLOVENI și a fost rănit în timpul jafului. Alții l-au numit chiar: „tâlhar mizerabil”. Unele persoane mi-au transmis că portretul său, realizat de către marele patriot și artist Mihail (Mișu) Popp ar fi fost ascuns din incinta muzeului BRUKENTHAL. Oare fiindcă cei care hulesc sunt urmașii ciocoilor de altădată?

Să citim și balada haiducului care ura exploatatorii oamenilor din popor: ,,Foicica – a vrejilor,/ Sus pe dealul Grecilor,/ deasupra Căndeștilor,/ La cel fag cu frunza deasă/ Și cu umbrulița groasă/ Stau voinicii ca-ntr-o casă./ La tulpina fagului/ Carabina Radului/ Iar mai sus, pe rămurele/ Sunt vreo șapte revolvere/ Ce trage Radu cu ele; Radu ce-mi făcea?/ Măna la gură ducea/ Și-ncepea a fluiera/ Și voinicii s-aduna/ Mare, Radu ce făcea?/ Lăngă fag s-apropia/ Și de acolo ce lua?; O ploscuță ce avea/ Și mai mică nu era/ Și da la băieți să bea/ Băieții se îmbăta/ Iară Radu mi-i certa/ Și din gură le zicea:/ – Hai, băieți, plecați acasă/ La copii și la nevastă/ Că sunteți băieți de gloată/ Bunicei de sapă lată./ Radu singur rămănea/ Și-un cântecel cânta:/Și-am zis verde trei sipici/ Dintr-o ceată de voinici /Rămăsei singur aici./ Mare, Radu, că pleca,/ La popa Ion mergea/ Și din gură cuvânta:/ – Bună sara, popă Ioane,/ – Mulțumescu-ți, căpitane,/ – Nu-mi mai zice căpitane,/ Zi-mi pe nume, Răducane!/ Căpitanii sunt la tărg/ Eu sunt Radu cel din crâng./ Potera îl ajungea/ Casa o înconjura/ Și la Radu striga:/ – Dă-te, Radule, legat/ Ca să scapi nevătămat. Cum să mă dau eu legat/ La un ciocoi gulerat?/ Ziceți că mă dau legat/ Când cu trei poteri mă bat?/ Comandiru ordona,/ Foc la casă că dădea,/ Iară Radu ce-mi făcea? Drumu carabinii da,/ Pistoalele slobozea,/ Acoperișu cădea,/ Radu jos se arunca,/ Drum prin poteră făcea/ Și spre pădure fugea./ Dar un om din poteră,/ De-o vadră și cinci oca,/ Argintu-n patru tăia/ In pușcă el mi-l băga/ Și după Radu trăgea,/ Pieptul mi-l străpungea/ Atunci Radu se sfărșea”.

     Potrivit bătrânilor din zonă, pe dealurile ȘTEFĂNEȘTIULUI există multe foste ascunzători ale haiducilor lui ANGHEL și, cel mai probabil, chiar locuri unde își ascundea comorile, bogății care nu au fost găsite până acum. Din acea perioadă a rămas în tradiția populară legenda „galbenilor jurați”, reprezentată de flăcările care sunt vizibile ocazional pe dealuri. În plus, comuna Bogați găzduiește de sute de ani unul dintre cei mai bătrâni copaci ai țării, cunoscut în popor sub numele de COPACUL lui ANGHEL sau TUFANUL OMULUI. Numele lui este legat de haiduci, jafuri și comori îngropate și uitate în rădăcinile stejarilor seculari, prin care încă sunt simțiți haiducii prin ceva asemănător unui foc. ....

    Bătrânii din BOGAȚI știu că arborele lui ANGHEL, sau TUFANUL OMULUI, a aparținut haiducului RADU lui ANGHEL din GRECI, unii afirmând că arborele era locul în care se lăsau mesaje și lucruri de folos pentru haiduci.

      -Legenda lui RADU lui ANGHEL „trăiește” și astăzi în comuna BĂRBULEȚU din județul DÂMBOVIȚA, unde se spune că ar fi ascunsă o comoară într-o peșteră. Legenda spune că RADU lui ANGHEL s-a ascuns în vârful unui deal, în zona satului CETĂȚUIA, într-un loc inaccesibil, ori de câte ori era căutat de poteră și că acolo își îngropa frecvent averea. Bătrânii satului sunt convinși că ascunzătoarea avea un pat, o sobă de piatră și o măsuță dat fiind faptul că RADU lui ANGHEL locuia acolo luni de zile, până când potera îi pierdea urma. Cu toate acestea, odată cu trecerea timpului, intrarea în posibila ascunzătoare s-a blocat. Să fie un semn? Să fie semnalul de deșteptare că prea mulți rău-voitori ne blochează accesul la istoria reală, sau că ascund personalități ale istoriei noastre în spatele unor buruieni, mărăcini și spini, care ne „fură” istoria? Dacă unui neam i se anulează identitatea și cultura (cancel-culture), acel popor devine cobaiul perfect. Care va accepta orice i se spune, dar mai ales care va face orice i se spune. Iar toate aceste lucruri fac ca alte popoare care au o cultură și o identitate proprie (popoare care parazitează populația și statul „anulat”), să devină națiuni-stat mult mai puternice, de pe urma exploatării celui „mai slab”. Cine investește în educație patriotică investește în viitor! Iar un popor care nu-și cunoaște istoria este precum un copil care nu-și cunoaște părinții! Așa că să nu uităm că nu poate exista viață fără rădăcini. Și că un popor unit nu poate să fie „luat de vânt”, după cum vor unii sau alții. ROMÂNUL NU PIERE! TOT CE E ROMÂNESC NU PIERE ȘI NICI NU VA PIERI!

Web