$$$

 Acum 100 de ani nu existau mașini de spălat, iar femeile foloseau râurile și pâraiele pe post de spălătorie. Spălatul rufelor era o activitate solicitantă, care dura ore întregi și necesita nu doar forță fizică, ci și răbdare.

• O muncă obositoare, făcută de obicei de femei

În lipsa electrocasnicelor moderne, gospodinele se trezeau devreme, încărcau coșurile cu rufe murdare și mergeau până la cea mai apropiată sursă de apă curată. Acolo, întindeau hainele pe pietre, le săpuneau cu săpun de casă și le băteau cu maiul de lemn pentru a scoate murdăria.

• Apa rece și vremea capricioasă complicau totul

Indiferent dacă era vară sau iarnă, activitatea trebuia făcută, iar apa rece era parte din rutină. Iarna, femeile spălau cu mâinile în apă înghețată sau fierbeau rufele în cazane mari. Uscatul se făcea la soare sau în apropierea sobei, pe sfori întinse prin curți sau camere.

• Un loc de muncă, dar și de socializare

Spălatul la râu nu era doar o treabă casnică, ci și o formă de socializare. Femeile stăteau de vorbă, schimbau povești și informații din sat, transformând munca grea într-un moment de comuniune.

Astăzi, apăsăm un buton și totul se rezolvă automat. Însă nu cu mult timp în urmă, curățenia însemna efort fizic, organizare și ore întregi de muncă grea în aer liber.

    Sursa: Atlas Geografic