Deși la un moment dat mi-am dorit să devin „doctoriță de copii” la un moment dat aproape abandonasem ideea. Nu știam dacă puteam face față unor copii din ce în ce mai năzbâtioși. Dar la un moment dat a trebuit să accept un loc de muncă, oricare ar fi fost acesta, numai să-mi câștig cumva existența. Și acest loc de muncă a fost acela de medic școlar.
Nici nu știți cum este viața alături de copii și în slujba acestora. În fine... Având grijă de sănătatea și integritatea lor corporală. Ceea ce este dificil în condițiile în care copiii pot fi extrem de imprevizibili și cu atât mai mult cu cât sunt destul de diferiți ca preocupări și mediu de formare față de cum eram noi la vârsta lor.
Un lucru care ne diferențiază pe noi la vârsta copilăriei de copiii de acum ar fi că noi eram ceva mai puțin cocoloșiți. Ne petreceam timpul liber pe afară, mai mult sau mai puțin, alergând prin praf, cățărăndu-ne pe toate gardurile și în toți copacii, chit că ne alegeam cu julituri la coate, genunchi și în palme; unii mai ghinioniști sau mai aventuroși se puteau alege cu capete sparte și oase rupte. Nu neg că copiii de azi nu fac aceleași lucruri atunci când au ocazia numai că ocazii de acest gen sunt ceva mai puține dar poate trăite ceva mai intens… Numai că în cazul nostru acordam, cel puțin în primă fază, mai puțină atenție acordării primului ajutor, în condițiile în care eram extrem de grăbiți să ne reîntoarcem la joacă.
Într-o primă fază, primul ajutor în cazul unui traumatism minor se rezumă doar la aplicarea unei comprese fixată cu o bucată de leucoplast. Dar cât de mare este diferența dintre leucoplastul destul de grosolan cumpărat se la farmacie pe vremea când eram noi mici și consumabilele medicale de acum oferite de pildă de Medicale-Shop.ro.
Față de leucoplastul din pânză destul de groasă cu acel “lipici” de pe una dintre fețe care se usca destul de mult înainte de consumarea rolei respective, condiții în care cu greu mai putea fi folosit, leucoplastul textil de acum și chiar mai mult leucoplastul din mătase, extrem de fine, adesea confundându-se perfect cu pielea pe care se aplică, cu greu mai amintesc de vremurile de demult. Aplicate pe pielea lezată abia se mai simt, fiind atât de bine tolerate de organism încât nici măcar nu știi că sunt fixate pe piele. Se fixează ușor dar sigur, uneori rezistă chiar la spălare, astfel că nu încurcă aplicarea unor măsuri de minimă igienă .
Fixându-se atât de bine pe pielea lezată, protejează atât de bine rana, izolând-o de mediul exterior și împiedicând contactul cu praf și microbi, încât ajută la o vindecare mai rapidă, mai sigură și mai ușoară. În plus fiind hipoalergenice nu produc efecte adverse cum ar fi o intoleranță mergând până la o alergie destul de serioasă…
Fiind atât de fin și de subțire este și foarte ușor de aplicat și de către cineva cu pregătire medicală mai puțină. În plus, după vindecare sau chiar înainte poate fi înlăturat la nevoie, pentru a vedea evoluția vindecării sau pentru a schimba pansamentul murdărit înainte de vreme, pentru a nu fi el însuși o sursă suplimentară de infecție.
Răsfăț sau necesitate? Poate părea răsfăț la o primă vedere. Numai că este mult mai mult decât un răsfăț, fiind o necesitate în condițiile în care organismul deja traumatizat, lezat, care luptă să se vindece prin forțe proprii. Faptul că pielea este protejată de agresiunile din exterior o ajută să se refacă fără să sufere în plus mai mult decât este necesar.
Articol scris pentru SuperBlog 2025
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu