&&&

 

Tunelul care înghite oceanul – Misterul apelor dispărute din Mexic

La granița dintre statul mexican Yucatán și Golful Mexic, într-un loc unde pământul pare ars de soare iar marea pulsează sub priviri, există un fenomen natural pe cât de spectaculos, pe atât de tulburător: un tunel natural subacvatic, care pare că „înghite” bucăți întregi din ocean.

Localnicii îi spun El Tragamar — „Cel care înghite marea”.

Este vorba despre o formațiune geologică rară: o rețea de tuneluri de calcar care conectează oceanul deschis cu un vast sistem de peșteri subterane, ascuns sub jungla Yucatánului. Ce este fascinant? La anumite momente ale zilei, nivelul mării scade brusc, ca și cum o forță nevăzută ar trage apa în adâncuri.

 Unde se află exact?

La nord de localitatea Progreso, în Peninsula Yucatán, există o zonă izolată, neamenajată pentru turiști, dar binecunoscută de pescari și scafandri experimentați. Acolo, între plaje pustii și faleze joase, există un punct în care marea se agită fără vânt, formând un vârtej lent, dar vizibil.

Este ca o gura deschisă în mare, care la anumite ore se umple de bule și absoarbe tot ce este deasupra.

 Ce se întâmplă, de fapt?

Geologii care au studiat zona au descoperit că acolo se află o dolină marină activă, conectată la peste 300 km de peșteri subterane. Aceste peșteri funcționează ca un sistem de ventilație naturală. Când presiunea atmosferică și nivelul apei ating anumite valori, apa oceanului este trasă cu forță în tunelurile de calcar.

Asta produce:

Sunete înfundate, ca niște suspine venite din adânc

Dispariția bruscă a unor valuri

Apariția unor curenți inversi, periculoși pentru înotători

 Fenomen ciclic sau imprevizibil?

Inițial s-a crezut că tragerea apei urmează ciclurile mareei. Dar măsurătorile arată că fenomenul se produce neregulat, uneori și de 3 ori pe zi, alteori o dată la două săptămâni. Totul pare să țină de presiunea aerului din galeriile subterane, un mecanism pe care nimeni nu l-a descifrat complet.

Dispariții inexplicabile?

Pescarii locali au raportat că uneori peștii dispar din zonă cu ore înainte ca apa să fie trasă, de parcă ar simți ceva. Unii au povestit că au pierdut bărci mici, trase ușor spre centrul vârtejului. Legendele vorbesc chiar despre voci care se aud din apă, mai ales în nopțile fără lună.

O legendă mayașă spune că în acel loc se află o poartă către Xibalba, lumea de jos, tărâmul morților.

 Legătură cu rețeaua cenotelor?

Peninsula Yucatán este celebră pentru cenote — acele fântâni adânci naturale, folosite de mayași pentru ritualuri sacre. Ele sunt, de fapt, intrări în aceeași rețea gigantică de peșteri subterane de calcar.

„El Tragamar” ar putea fi singurul punct în care această rețea face legătura directă cu oceanul deschis. Este ca un plămân care inhalează și exhalează apă.

 De ce nu se știe mai mult?

Zona nu este deschisă turismului, nu există panouri sau semnalizări, iar autoritățile locale o păstrează discretă. Motivul: pericolul real. Apa dispare brusc, formând vârtejuri care pot înghiți ambarcațiuni mici. În plus, sistemul de peșteri este extrem de instabil, cu riscuri mari de surpare.

 Concluzie

„Tunelul care înghite oceanul” este un exemplu de fenomen natural care sfidează intuiția: nu erupție, nu cutremur, nu valuri uriașe. Doar o respirație misterioasă a pământului, un punct în care oceanul pare să-și revină în sine.

Și poate că adevăratul mister nu este unde se duce apa, ci ce anume o cheamă acolo.

#fenomenenaturale #mexicmisterios #tunelurisubterane #curiozitățigeografice #oceaninvizibil