$$$

 România genială - Omul și savantul Gheorghe Marinescu

Într-un București de secol XIX, într-o familie modestă, se năștea pe 28 februarie 1863 Gheorghe Marinescu, românul care avea să schimbe pentru totdeauna fața neurologiei. Orfan de tată și crescut cu mari sacrificii de mama sa, tânărul Marinescu a fost îndrumat spre teologie, dar setea de cunoaștere l-a dus pe un alt drum, cel al medicinei.

După anii de studiu la București, sprijinit de Victor Babeș, a ajuns la Paris, în epicentrul neurologiei europene, la Salpêtrière, sub îndrumarea lui Charcot. Acolo, alături de Babinski, Pierre Marie și Ramon y Cajal, Marinescu s-a format ca savant și cercetător.

S-a întors în țară și a pus bazele școlii românești de neurologie - una dintre cele mai vechi din lume. A predat, a cercetat, a tratat mii de pacienți și a format generații întregi de medici extraordinari.

A fost un pionier mondial al cinematografiei medicale, realizând, în 1898, primul film științific din lume despre bolile sistemului nervos. 

A studiat celula nervoasă la microscop în stare vie, a fost printre primii care au cercetat reflexele condiționate și a contribuit esențial la înțelegerea leziunilor neurologice. A publicat un număr impresionant de lucrări științifice, unele rămase de referință și astăzi.

Semne clinice și sindroame poartă numele său, iar diagnosticările sale au dus la primele intervenții chirurgicale pe măduvă și creier în România.

Recunoscut internațional, Gheorghe Marinescu a fost membru în șapte academii străine, Doctor Honoris Causa la patru universități și membru titular al Academiei Române. În plină glorie, în mai 1938, se stingea discret, lăsând în urmă nu doar o operă științifică uriașă, ci o lecție de dăruire și curaj.

Gheorghe Marinescu a plecat din viață și a intrat în istorie ca un savant vizionar și deschizător de drumuri, cu inima dedicată omenirii.