$$$

 

Singurul castel medieval din România construit pe o insuliță artificială în mijlocul Dunării a dispărut sub ape în 1972, dar fundațiile sale subacvatice de peste 700 de ani încă rezistă pe fundul fluviului.

În mijlocul Dunării, între România și Serbia, se află una dintre cele mai bizare povești arhitecturale din istoria noastră. Castelul Ada-Kaleh nu era doar o fortăreață obișnuită - era un oraș întreg construit pe o insulă artificială de doar 1,7 hectare, în mijlocul celui mai turbulent sector al Dunării. Pentru peste 700 de ani, această minune de inginerie a rezistat la toate forțele naturii, doar pentru a fi înghițită de propriile ape în 1972, când construcția barajului de la Porțile de Fier a ridicat nivelul Dunării.

Construcția inițială a fost o nebunie din punct de vedere tehnic. În secolul al XIV-lea, inginerii otomani au consolidat o mică insulă naturală prin adăugarea de tone de piatră și pământ direct în mijlocul curentului puternic al Dunării. Au construit diguri masive pentru a proteja insula de eroziune și au ridicat ziduri de apărare care intrau direct în apă. Castelul avea fundații care coborau până la 8 metri sub nivelul apei, ancorate în roca de pe fundul fluviului printr-un sistem complex de piloni de lemn și piatră.

Cel mai fascinant aspect era că întreaga comunitate trăia pe această insulă de dimensiunea unui teren de fotbal. Ada-Kaleh avea case, moschee, magazine, grădini terasate și chiar cimitir - totul concentrat pe un spațiu minuscul. Locuitorii, în mare parte turci și tătari, dezvoltaseră o cultură unică: erau pescari, comercianți și meșteșugari care trăiau practic pe apă. Aveau propriile bărci pentru transport, propriul sistem de apă potabilă din fântâni săpate în insula artificială și chiar propriile legi.

Provocările zilnice ale vieții pe apă erau incredibile. În timpul viiturilor, nivelul Dunării creștea atât de mult încât străzile insulei se inundau, iar locuitorii trebuiau să trăiască la etajele superioare ale caselor până când apa scădea. Iarna, când Dunărea înghețeta, insula devenea inaccesibilă timp de luni întregi. Aprovizionarea cu alimente și materiale de construcție era o adevărată aventură logistică, totul trebuind transportat cu barca în condiții meteorologice adesea extreme.

Tragedia modernă a venit odată cu progresul tehnic. Construcția hidrocentralei Porțile de Fier a însemnat condamnarea la moarte a acestui oraș de pe apă. În 1970, autoritățile au evacuat forțat ultimii 600 de locuitori, iar în 1972 insulele Ada-Kaleh a dispărut pentru totdeauna sub apele unui lac artificial. Astăzi, scafandrii care explorează zona găsesc încă resturile fundațiilor de piatră, zidurile de la baza castelului și chiar obiecte de uz casnic de pe fundul Dunării.

Ironia supremă este că această capodoperă de inginerie medievală, care a rezistat la secole de furtuni, războaie și inundații, a fost distrusă nu de forțele naturii, ci de ambiția omului modern de a domestici natura. Castelul Ada-Kaleh rămâne o mărturie că uneori progresul înseamnă și pierderea unor minuni arhitecturale care nu vor mai putea fi niciodată recreate.