$$$

 NU OBLIGA PE NIMENI SĂ TE RESPECTE. Respectul forțat e o iluzie ieftină. Îl poți cere, îl poți implora, îl poți smulge prin frică sau manipulare, dar niciodată nu îl vei primi în esența lui reală. Respectul autentic se naște din ochii celuilalt atunci când vede în tine coloană vertebrală, nu genunchi plecați. Dacă trebuie să rogi pe cineva să te trateze ca om, deja ai pierdut bătălia cu tine însuți.

Un pom uscat nu va da rod, oricât l-ai uda. Îi poți da timp, energie, grijă, apă, și tot nu va înflori. Așa sunt și oamenii care nu pot iubi, nu pot aprecia, nu pot respecta. Îi hrănești cu bunătate și tot ei te scuipă cu uscăciunea lor. Adevărul crud e că unii nu au nimic de oferit și nu e vina ta. Ceea ce e mort în ei nu se trezește prin sacrificiul tău.

Obligă-te pe tine să nu trăiești în umbra lui. Asta e cheia. Nu aștepta recunoaștere din partea celor incapabili să o ofere. Nu-ți construi identitatea din firimiturile aprobării altora. Ridică-te, chiar dacă ești singur, și mergi în lumina ta, nu în penumbra lor. Umbra altuia te micșorează, îți fură vocea, îți răcește sângele.

Cea mai mare greșeală a oamenilor buni e că insistă să ude copaci morți, sperând să înflorească. Dar în timp ce pierzi ani lângă rădăcini uscate, viața ta trece, iar tu rămâi cu palmele goale și sufletul stors. Nu e datoria ta să readuci la viață ceea ce și-a ales moartea.

Respectă-te tu. Udă-ți propria grădină. Trăiește cu spatele la cei care nu pot da viață și cu fața spre lumina care îți cere să crești. Cine te poate respecta te va respecta fără să ceri. Cine nu poate, nu merită.