***

 Porumbeii spioni care au schimbat cursul celui de-Al Doilea Război Mondial

În 2012, David Martin, un fost ofițer de probațiune britanic, curăța coșul de fum al casei sale din Bletchingley, Surrey, în apropiere de Londra, când a dat peste rămășițele scheletice ale unui porumbel.

Nu era un porumbel oarecare: era unul dintre porumbeii voiajori folosiți de armata britanică în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, iar pe unul dintre picioare purta încă un mic cilindru roșu de metal care conținea un mesaj codificat.

Operațiunea Columba a fost numele de cod folosit de guvernul condus de Winston Churchill pentru a se referi la lansarea a peste 16.000 de porumbei în spatele liniilor inamice din Franța ocupată de naziști, pentru a menține comunicarea cu frontul.

În ciuda presupusei naturi fricoase a porumbelului, britanicii l-au transformat într-un brav soldat, atât de mult, încât, de-a lungul conflictului, unele păsări s-au ales cu glorie pentru faptele lor eroice.

Isprăvi care nu au fost uitate, ca în cazul unui porumbel numit Commando, care a efectuat 90 de misiuni pentru care a primit medalia Dickin, cea mai înaltă decorație militară care recunoaște curajul în fața inamicului.

Fiecare porumbel a fost parașutat noaptea, într-o cutie care conținea, de asemenea, un cilindru în care era introdus mesajul, foi de hârtie ultra-subțire și un creion special. Toate acestea erau însoțite de instrucțiuni detaliate în franceză sau olandeză despre cum se scrie un mesaj.

Din cei 16.000 de porumbei parașutați deasupra Franței, doar aproximativ 1.800 s-au întors în Marea Britanie. Unii au fost capturați de germani, iar alții au fost predați inamicului de către colaboratorii francezi.

Mulți alții au murit în cutiile lor, fără să fie găsiți de nimeni. Cu toate acestea, atunci când misiunea avea succes, porumbelul se întorcea adesea cu informații valoroase pentru serviciul de spionaj britanic MI5.

În peste 50% din cazuri, informațiile primite s-au dovedit a fi de mare interes și, în unele cazuri, au fost adevărate „bijuterii”. Într-o astfel de ocazie, un porumbel s-a întors cu o copie a unui document miniaturizat cu ajutorul unei lupe industriale, conținând mii de cuvinte și 14 hărți desenate de mână.

Spre neîncrederea naziștilor, atunci când aceștia au realizat că Rezistența franceză folosea porumbei pentru a trimite mesaje la Londra, Berlinul a ordonat garnizoanelor de pe coasta franceză să doboare orice pasăre pe care o vedeau îndreptându-se peste mare spre Marea Britanie.

Cu toate acestea, dificultatea de a doborî porumbeii a forțat Berlinul să ia alte măsuri, apelând la o pasăre de pradă iscusită: șoimul. Germanii i-au antrenat pentru a vâna porumbeii inamici, iar de atunci șoimii urmărind porumbei pe cerul francez au devenit o priveliște obișnuită pentru soldați.

Vestea s-a răspândit curând printre britanici că șoimii dresați erau mai numeroși decât porumbeii, punând în pericol fluxul de informații. Atunci, MI5 a înființat o unitate, condusă de un colonel campion la trageri, cu ordinul de a cerceta sudul Angliei pentru a vâna orice șoim pe care îl vedea zburând deasupra coastelor.

Pe măsură ce războiul se apropia de sfârșit, porumbeii și șoimii au renunțat treptat la confruntarea lor specifică din nori și au trecut în fundal. Nu există mențiuni privind decorarea șoimilor de către naziști, dar există înregistrări privind decorarea a până la 32 de porumbei.

Porumbelul Paddy, de exemplu, a transmis un mesaj care anunța că batalioanele din Ziua Z au debarcat cu succes. Pentru această misiune au fost folosiți mai mulți porumbei, dar Paddy a fost primul care a reușit să traverseze Canalul Mânecii, în doar cinci ore.

Porumbelul Mary a primit o decorație în 1945 pentru că a dus până în Exeter un mesaj din partea Germaniei aflate sub controlul Aliaților, chiar dacă a ajuns la destinație cu trei alice în corp și cu o aripă abia scăpată de ghearele șoimilor germani.

Creată în 1943 în Marea Britanie de Maria Dickin, medalia care îi poartă numele a fost acordată animalelor care au făcut servicii eroice în timp de război. Între 1943 și 1949, 32 de porumbei, 18 câini, 3 cai și o pisică au primit această medalie.

Dintre toate aceste păsări, cea care a salvat cele mai multe vieți a fost porumbelul Wilhelm de Orania, după Operațiunea Market Garden, o misiune aliată de capturare de către parașutiști a unei serii de poduri peste râuri importante din Olanda.

În timpul bătăliei, cei 2.000 de soldați ai Batalionului 9 de parașutiști au fost izolați în orașul Arnhem. Având nevoie de întăriri și neavând echipament radio, Wilhelm i-a salvat de la o moarte sigură, reușind să cheme ajutor după ce a parcurs 420 de kilometri în aproximativ cinci ore.

De asemenea, a primit un premiu Dickin și porumbelul Winkie, care a zburat 193 de kilometri pentru a raporta locul exact unde un bombardier aliat a efectuat o aterizare de urgență.

Iar în 1943, porumbelul G. I. Joe a primit râvnitul premiu după ce a salvat viețile a aproximativ 1.000 de soldați britanici, transmițând un mesaj că două armate aliate erau pe cale să se bombardeze una pe ceala ltă în sudul Italiei.