Drag cititor,
Că ai lăsat sau ai fost lăsat, deseori, durerea este la fel de mare.
Am dreptate?
Dacă n-am, înseamnă că sunt extraterestră, căci eu așa simt.
De îți sângerează inima pentru o persoană care a plecat din viața ta – cu sau fără voia ta – să știi că, într-o zi, durerea va dispărea. Aici mă refer, în special, la o despărțire amoroasă. Despre cum se uită o persoană care a trecut la cele veșnice, voi scrie în viitor.
Știu că ți se pare imposibil acum să uiți, ba chiar te-ai și supărat că mi-am permis să spun așa ceva, dar este adevărat. Mărturie fac comentariile de la unul dintre cele mai populare materiale pe care le-am scris vreodată pe https://eumerit.blogspot.com, dar și experiențele apropiaților mei și ale mele. Căci, crezi sau nu crezi, am iubit și eu la viața mea și nu numai că am uitat, dar acum râd cu hohote la cum mă dădeam în anul morții, gândind că n-am să mi-l pot scoate din minte niciodată.
Și asta este normal, căci chiar dacă am avut o relație de scurtă durată cu cineva, ne-am obișnuit să vedem acea persoană, să o strângem în brațe, să o mângâiem, să-i scriem mesaje amoroase etc.
Ne pare rău și suferim și pentru persoane cu care nu eram deloc compatibile. Ba chiar suferim și pentru cei care ne-au rănit mereu din fel de fel de motive. Nu mai spun că sunt oameni care suferă extraordinar și după ce au pierdut o persoană care a trădat și cu capra vecinului. Așa suntem noi, unii oameni, mai iubitori – sau mai iubăreți. Unii dintre noi se „leagă” mult, inconștient, de cine nu trebuie și apoi suferă.
Că suferim este firesc, că regretăm este la fel de firesc, dar deosebit de destructiv.
Dacă o relație s-a terminat, au fost, sunt sigură, nenumărate motive. S-au adunat prea multe și-ntr-o zi: „boom!” A explodat și s-a produs ruptura.
Dar asta-i teorie și nu te interesează. Poate.
Hai să nu te țin pe jar și să-ți dau ceea ce ai nevoie și anume, câteva sfaturi practice pe care să le pui în aplicare imediat. Asta dacă chiar vrei să uiți pe cineva și să mergi mai departe.
Te avertizez că aceste povețe sunt pentru luptători și nu pentru cei ce se complac în durere și-ajung la bătrânețe dându-și seama că și-au irosit viața întreagă, plângând după cineva care a uitat de ei de 40 de ani.
- Elimină-i numărul de telefon din lista de contacte. Dacă l-ai învăţat pe de rost, ai dat-o-n bară. Elimină-l de oriunde l-ai avea: destinatar mesaje, apeluri pierdute, apeluri efectuate etc. Elimină-l de tot și de peste tot, că să poţi ţine piept tentației de a-i scrie sau de a-l suna.
- Elimină-l/o din lista de prieteni (mă refer la rețelele de socializare) sau, dacă nu vrei să ştie asta, dă-i ignor, pur şi simplu, ca să nu vezi ce postează şi cui îi dă „like”. Să nu te pună păcatul să intri la el/ea pe pagină să vezi ce mai face, cu cine „se prostește acum”. Dacă ești masochist – adică îți place să suferi – o vei face (am făcut-o şi eu de câteva ori, m-am lecuit), dar dacă vrei să treci mai departe, vei asculta de povețele mele probate pe pielea oamenilor și a mea. Doar și eu îs om.
- Ai lucruri prin casă/maşină care-ţi amintesc de el/ea? Dă-i-le înapoi cât mai curând. Le poți dona la un Caritas sau cuiva care are nevoie.
- Fă o listă cu toate defectele ce crezi tu că are. O listă cu toate chestiile ce te scoteau din sărite la el/ea. Scrie-le pe o hârtie cu mâna ta, ca să realizezi exact despre ce vorbești. Nu ajunge numai să te gândești la aceste lucruri, trebuie să le scrii şi să le citeşti, ori de câte ori simți că te apucă dorul de el/ea.
- Când îţi vine-n minte o situație în care te-ai simțit bine cu el/ea, imediat gândește-te la o situație în care te-a făcut să plângi.
Ia mai gândește-te niţel.
Fii onest cu tine însuți în primul rând. Nu mai are rost să te minți. S-a terminat.
- Seara, cel mai adesea, vine dorul şi melancolia… Nu te lăsa, ia foia de hârtie cu defectele şi chestiile care nu-ţi plăceau şi citește rând cu rând cu voce tare, dacă eşti singur în cameră (în casă) – dacă nu, e bine şi-n gând. Dăruiește-ți câteva minute să-ţi amintești exact durerea ce ţi-a provocat un comportament sau altul. Dacă-ţi vine să plângi – plânge, îţi va face bine. Lacrimile îți vor curăța ochii.
- Nu vorbi cu prietenii despre el/ea. Roagă-i să evite să-i pronunțe numele. Asta dacă se poate.
- Nu asculta melodiile care îţi amintesc de el/ea. Nu te uita la filmele pe care le-ai văzut cu el/ea.
- Nu intra în localurile, nu te duce în locurile în care există riscul să-o/l întâlnești.
- Ţine-ţi minte ocupată cu orice îţi place să faci. Orice, numai să nu te gândeşti la el/ea.
- Ieşi cu prietenii, nu te-nchide-n casă. Nu trage perdelele şi nu-ţi plânge de milă… Cum l-ai găsit pe el/ea vei mai găsi şi pe altcineva. E legea naturii.
Să stai să te gândești la el/ea, ce face, cu cine e, pe cine ţine-n braţe… este doar o formă catâră de a suferi cu bună ştiinţă.
Timpul vindecă şi cele mai adânci răni. Nu crede ce zic cei care nu vor să lupte, că nu le vindecă şi varie. Dă timp timpului şi poate nu le vindecă pe deplin, dar nu vor mai durea aşa. Însă asta numai dacă vrei cu adevărat. Pentru mulţi e mai uşor să plângă, decât să lupte. Dacă-ţi place să-ţi laşi viaţa să treacă pe lângă tine… atunci stai tolănit şi plânge… Că tare bine mai e. Nu?!
Nu!
Nu e bine să stai și să plângi la nesfârșit după ce ai vărsat laptele. Trebuie să accepți și să mergi mai departe. Că toți facem așa ceva.
- Mă-ntorc la seară/noapte. Când stai lungit pe pat şi-ai vrea să fie lângă tine, imaginează-ţi că eşti pe o plajă plină de fete (sau băieţi, după caz) care „se dau” la tine. Gândește-te intens la acest lucru, vizualizează scena, şi vezi s-adormi cu oameni frumoși și iubitori în gând!
- Dimineața, străduiește-te să-ţi organizezi ziua bine, nu să te trezești cu ochii-n lacrimi ca o muiere capricioasă. Nu te smiorcăi dimineața, nu-i timp! Îţi poţi permite asta seara (nu noaptea, că trebuie să dormi, să-ţi încarci bateriile) sau în weekend când nu mergi la şcoală sau serviciu. Căci, repet, plânsul face bine minții și curăță ochii. Dar tot ce-i mult, strică.
Să spui și să gândești: „tu nu știi… e ușor să vorbești… eu îl iubesc” și infinite alte scuze, sunt din încăpățânare. Citește comentariile pe care le-am menționat mai devreme.
Toți am trecut prin asta, chiar de mai multe ori, și mai toți am ieșit vii, poate cu un ochi vânăt, dar întregi. Fizic. Rănile interioare se vindecă. Rămân cicatrici, clar, dar nu poți să stai sa te uiți la o cicatrice la infinit și să plângi, amintindu-ți cum ți-ai făcut-o.
Mergi înainte și trăiește fiecare clipă. Bucură-te de ce ai. Uită-te în jur, sunt milioane, miliarde de oameni singuri și suferinzi. Și zilele tot trec.
Obișnuiesc să gândesc că tot ce are un început, are și un sfârșit. Iar asta-i valabil în toate cazurile, fericite sau nefericite.
Pentru un alt material pe această temă, la fel de instructiv (zic cititorii mei) apasă aici: cumsauitipecineva.blogspot.ro.
Oricum ar fi, am ajuns la concluzia ca oricât de mult ar durea o despărțire este mai bine să fi iubit și pierdut, decât să nu fi iubit deloc/(niciodată).
„Tis better to have loved and lost/Than never to have loved at all.” – a spus Alfred, Lord Tennyson
— Îţi vine să urli?!
Du-te-n pădure, bre, ce naiba! Doar nu vrei să te bage-n cămaşă de forţă!
Nu te da cu capul de pereți. Îl crapi şi la ce bun?
— Vrei să dai cu pumnii? Dă, bre, dă, dacă chiar nu poți să te abții. Dar dă în ceva moale. O pernă de exemplu. Sau două. Perne.
Cunosc pe cineva care şi-a rupt două degete şi acu’ îi vine să-şi dea palme-n faţă… . „Grab a Snickers” mai degrabă! Un kilogram în plus e mai bun decât să te torturezi pentru cineva care nu te vrea sau care nu te merită.
Ca tine nu e nimeni si ai să găsești pe cineva mai bun!
Ori nu?
Dacă nu, înseamnă că trebuie să te modelezi. Dar despre asta într-un material viitor.
Baftă multă!
Dacă ai apreciat și vrei să afli mai multe te aștept pe bloguri și pe rețelele de socializare:
CRISTINA GHERGHEL
