$$$

 Acum aproape 2000 de ani, în inima Imperiului Roman, orașul Pompei cunoștea o viață urbană surprinzător de modernă. Printre localuri, băi publice și teatre, existau și locuri de luat masa rapid – ceea ce azi am numi fast-food. Aceste localuri purtau numele de thermopolia (la singular thermopolium) și erau amplasate la colț de stradă, în cartiere aglomerate sau lângă forumuri, pentru a servi o clientelă variată, de la muncitori grăbiți până la comercianți și călători în trecere. Erau spații modeste, fără mese și scaune, unde mâncarea era vândută direct de la tejghea, în vase din teracotă încastrate în blaturi de piatră.

Thermopolia funcționau pe același principiu ca bufetele moderne: mesele erau deja pregătite, ținute calde în recipiente mari încorporate în tejghea, iar clienții comandau porții rapide, servite imediat. Nu era ceva neobișnuit ca oamenii să mănânce în picioare sau să ia mâncarea la pachet, într-un recipient. Acest tip de alimentație rapidă era popular în special printre cei care nu aveau bucătării acasă – lucru destul de frecvent în locuințele mici, închiriate de populația de rând. Pentru mulți pompeieni, thermopolium-ul era nu doar o soluție practică, ci și un loc de socializare zilnică.

Descoperirile arheologice au confirmat cât de sofisticate puteau fi aceste localuri. Într-unul dintre cele mai bine conservate thermopolia, cercetătorii au găsit vase mari cu resturi alimentare: bucăți de rață, carne de porc, pește, melci și chiar o combinație exotică de carne cu linte. Într-un recipient au fost descoperite urme de vin condimentat, o băutură apreciată în Roma Antică, numită mulsum, care era îndulcită cu miere și aromatizată cu condimente precum scorțișoară, piper sau anason. Aceste dovezi nu doar că oferă o imagine clară a gusturilor vremii, ci și confirmă varietatea meniului disponibil.

Interiorul acestor fast-food-uri antice era simplu, dar gândit eficient. Tejghelele de piatră aveau orificii rotunde în care erau încastrate vasele ceramice, ca niște bain-marie moderne. Pereții erau adesea pictați cu scene legate de mâncare, animale sau zei protectori ai gospodăriei, ceea ce sugera și un element de marketing vizual, menit să atragă clienții. În unele cazuri, au fost găsite și monede sau graffitti pe pereți, ceea ce arată că aceste spații erau puncte vii ale orașului, unde circula informație, bani și opinii.

Unul dintre cele mai celebre thermopolia a fost redeschis pentru public în 2020, după cercetări amănunțite. Acesta păstrează picturi cu găini, câini și vase de vin, iar culorile sunt încă vii, în ciuda trecerii a două milenii. Prezența unor oase de animale și a alimentelor carbonizate în vase a permis reconstituirea fidelă a preparatelor și a obiceiurilor alimentare. Este fascinant cum o erupție catastrofală – cea a Vezuviului din anul 79 d.Hr. – a reușit să conserve în detaliu nu doar tragedia umană, ci și aspecte banale și cotidiene ale vieții pompeienilor.

Astăzi, ideea că locuitorii Pompeiului mâncau „la pachet” poate părea amuzantă, dar ea demonstrează cât de avansată era civilizația romană în ceea ce privește confortul urban și răspunsul la nevoile comunității. Thermopolia sunt dovada clară că, în ciuda trecerii timpului, obiceiurile esențiale ale oamenilor – nevoia de hrană rapidă, gustoasă și accesibilă – au rămas surprinzător de constante. Într-un fel, aceste „fast-food-uri” romane ne apropie mai mult de trecut și ne arată cât de puțin s-a schimbat, în fond, esența vieții de zi cu zi.